A murit Paul Goma, o voce anticomunism în România!

Paul Goma, o voce pregnantă la Radio "Europa Liberă" s-a stins la Paris, în spitalul public La Pitié Salpêtrière. Scriitorul român Paul Goma avea 84 de ani.

„În urma unui mesaj primit din Franta, cu regret si mare durere anunţ plecarea dintre noi a marelui scriitor si disident Paul Goma, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitie Salpetriere, in urma constatarii infectarii cu virusul ucigas.

Conform informatiilor transmise de echipa medicala care l-a ingrijit, Paul Goma a plecat senin, fara durere si cu sufletul impacat”, a transmis Mariana Sipos intr-un comunicat citat de G4Media.

Paul Goma a fost unul dintre cei mai mari duşmani ai regimului comunist din România anilor ’70-’80. Influenţat iniţial de propaganda comunistă, Goma s-a arătat pentru un timp adept al acestui sistem, însă cu trecerea timpului a descoperit realitatea şi s-a transformat radical, devenind cunoscut pentru atitudinile anticomuniste şi naţionaliste.

Paul Goma a făcut cunoştinţă cu închisorile comuniste, după ce iniţial, în 1954, acceptase să devină membru al Uniunii Tineretului Comunist şi apoi, al Uniunii Tineretului Muncitoresc. Însă credinţa sa în comunism a fost rapid zruncinată. Doar doi ani mai târziu, după înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956, Paul Goma şi-a predat în semn de protest carnetul de membru Uniunii Tineretului Muncitoresc. La scurt timp, în martie 1957, a fost condamnat la doi ani de închisoare corecţională. Aşa a ajuns la închisorile Jilava şi Gherla, iar după eliberare a fost trimis pentru mai mulţi ani în exil, în Bărăgan, la Lăteşti. În război total cu Nicolae Ceauşescu Activitatea sa de disident a culminat în 1977, când a reuşit să trimită la postul de radio „Europa Liberă“ o scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Ceauşescu în care vorbea despre nerespectarea drepturilor omului în România. „Fusese primul scriitor român care se solidarizase public cu Charta 77 a cehoslovacilor, printr-o scrisoare adresată lui Pavel Kohout, unul dintre arhitecţii documentului istoric. Pentru libertatea lor şi pentru libertatea proprie. Îi scrisese chiar şi lui Nicolae Ceauşescu – la rigoare, scriitor şi el – să-l îndemne să se solidarizeze cu bieţii cehi şi slovaci. Teribilă ironie la nivel înalt: «Domnule Ceauşescu, mă adresez Domniei Voastre, în disperare de cauză. Sunteţi ultima speranţă a mea. […] În România, doi inşi nu se tem de Securitate : Domnia Voastră şi cu mine». Apoi, redactase «Scrisoarea deschisă adresată participanţilor la Conferinţa de la Belgrad». Statele comuniste erau numite «totalitare». După difuzarea scrisorii la Europa liberă, apăruseră şi primele adeziuni”, a amintit Ana Maria Cătănuş, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română, cu ocazia simpozionui internaţional „Paul Goma – 80 de ani”, organizat în 2015.

La aceeasi editura vest-germana, în 1972 apare romanul Usa, reluat în 1974, în franceza, la Gallimard. Prin aceste carti Paul Goma intra în circuitul european, ajungând la cunoscutele conflicte cu autoritatile comuniste de la Bucuresti, culminând cu „Miscarea 77” si soldate cu arestarea si detentia sa la Rahova.

La 20 noiembrie 1977, Paul Goma, împreuna cu sotia si copilul pleaca în exil. Ajunsi la Paris, cer azil politic. Aici scriitorul va continua lupta sa anticomunista.

Abia dupa revolutie i se publica si în România o parte dintre carti. Îi apar articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul Literar.

Paul Goma si familia sa sunt în continuare exilati în Franta, având statut de refugiati politici.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor, din care a fost dat afara în 1977, în timp ce era închis în arestul Securitatii de la Rahova.

Opera:

 Camera de alaturi (în limba româna – 1968) / Ostinato (germana – 1971, franceza, olandeza- 1974, româna – 1992) / Usa noastra ce de toate zilele (germana – 1972, franceza – 1972, româna – 1991) / Gherla (franceza – 1976, suedeza – 1978, româna – 1990) / În cerc (franceza – 1977, româna – 1995) / Garda inversa (franceza – 1979, româna – 1997) / Culoarea curcubeului (franceza – 1979, olandeza – 1980, româna – 1990) / Patimile dupa Pitesti (franceza – 1981, germana – 1984, olandeza – 1985, romana – 1990, abia in 1999 se pune in vinzare!) / Chassee-croise (franceza – 1983, romana – 1991 Humanitas) / Soldatul câinelui (româna – 1991 Humanitas) / Bonifacia (franceza – 1986, romana – 1993) / Din Calidor ( franceza – 1987, romana – 1989, 1995, My Childhood at the Gate of Unrest: A Romanian Memoir, engleza – 1990 / Arta refugii (franceza – 1990, romana – 1991, 1995 la Chisinau, ed Basarabia) / Astra (franceza – 1992, romana – 1992) / Sabina (romana – 1991, franceza – 1993) / Adameva ( „Loreley”, Iasi – 1995) / Amnezia la români („Litera” – 1995) / Scrisori întredeschise – singur impotriva lor (Multiprint „Familia”, Oradea – 1995) / Justa (romana, „Nemira”, Bucuresti – 1995) / Jurnal (3 vol.) (romana „Nemira”- 1997) / Jurnal de apocrif / Garda inversa (romana, „Univers” – 1997) / Altina – gradina scufundata (romana – 1998 aparuta la Chisinau, editura Cartier) / Alte jurnale, Dacia / Jurnalul unui jurnal, Dacia, Cluj, 1998 / Scrisuri, Nemira, Bucuresti, / Basarabia, Jurnalul Literar, Bucuresti / Saptamâna rosie 28 iunie – 3 iulie sau Basarabia si Evreii, (2003 – Editura Museum, Chisinau si Criterion Publishing House, Bucuresti; 2004 – Editura Vremea, Bucuresti, 2007 – Editura Anamarol, Bucuresti ).