De câțiva ani buni aș fi dorit să descriu această
experiență prin care am trecut și care mi-a rămas în memorie de parcă s-ar fi
petrecut ieri. Am mai auzit de Lourdes, Fatima
sau Siracusa-pe acolo nu am fost. Dar toate la timpul lor…și iată relatarea! Am
mai povestit pe ici, pe colo-la unii prieteni-dar nu prea am avut crezare și
nici interes din partea lor; îi îndemnam să meargă acolo la Medjugorje să se
convingă de adevărul celor spuse de mine, dar nimeni din cei consiliați nu mi-a
îndeplinit dorința! De altfel și eu am nimerit absolut întâmplător în autocarul
care avea de făcut un pelerinaj cu deplasare de la Baia Mare la
Medjugorje-acolo unde Fecioara Maria apare pentru prima dată pe un deal, se
întâlnește cu șase copii ai localității croate. E destul de greu de ajuns la
Medjugorje deoarece nu exista transport aerian, deci trebuia să mergi cu
autocarul, o persoană ce era înscrisă la pelerinaj a renunțat la această oportunitate
și am fost contactată eu, m-am bucurat, am acceptat imediat înlocuirea și nu
regret nici azi acest lucru; călătoria a fost destul de obositoare, mai ales pe
timp de noapte când ne-am întins puțin între scaune ca să ațipim nițel.
În autocar s-a creat o atmosfera deosebită, ne-am
prezentat fiecare de la microfonul prezent(adevărat spectacol, regizat de
profesoara Livia Felecan- o persoană deosebit de sociabilă și care era de fapt
organizatoarea pelerinajului), am spus ce-am vrut fiecare, s-au cântat cântece închinate
Reginei Păcii-Fecioara Maria, eram ca într-o familie-sau deveniserăm o familie
datorită atmosferei create, s-au spus multe, multe rugăciuni începând cu Tatăl
Nostru, Născătoarea de Dumnezeu, Crezul etc. Am aflat mai târziu că dna. Livia
Felecan nu era la prima experiență de acest fel, organizase încă multe
deplasări spre Medjugorje. Ni se părea
greu de la început, apoi timpul s-a comprimat și totul s-a desfășurat foarte
repede! În sfârșit, am ajuns, ne-am luat
în primire camerele de la o micuță pensiune ce ne erau pregătite de
gazde, ne-am odihnit puțin, apoi gazdele ne-au pregătit un bufet suedez pe
cinste-de care am fost încântați fiind foarte obosiți de pe drum. Am sosit, vineri-22 iunie 2012-prima
provocare era Drumul Crucii; cu autocarul
am mers până la poalele muntelui Podbrdo, de acolo pe jos am urcat cam 500 de
metri până la crucea de sus care era crucea unde a apărut prima oară Fecioara
Maria( o să-i spun și eu de acum Gospa-în traducere croată). Erau 15 stări,
ca-n drumul Golgotei-ne opream la fiecare cu rugăciuni; trebuie să vă imaginați
că nu eram numai noi pentru ascensiunea pe munte, erau zeci și sute de alți
oameni veniți din toată Europa și nu numai.. Sus de tot era Crucea ridicată de
populația locală. Ziceam că la începutul acestei ascensiuni spre Cer ca să ne
întâlnim cu Gospa era un drum vechi, marcat cu pietre rotunjite, lucioase,
luminate de razele soarelui și îmbietoare, prin entuziasmul lor mai mulți
pelerini din autocarul meu în frunte cu organizatoarea dna. Livia Felecan s-au descălțat și au parcurs
cei 500 de metri desculți. Atunci am observat un fapt ce m-a cutremurat, parcă
vedeam miile de pași care au pășit pe acele pietre, nu se putea altfel-
deoarece erau așa de netede, șlefuite, dar nu de mâna omului, ci de pașii
omului care caută scăpare prin rugăciuni închinate celui ce ne-a creat! La un
moment dat m-am pierdut de grup, rămăsesem la un grup de italieni care, mi se
părea mie că explicau mai mult, cu amănunte statuia care reprezenta starea lui
Iisus pe drumul crucii de la Golgota.
M-am trezit la timp, am luat-o „la picior” cum se spune și am ajuns
grupul meu care se depărtase destul de mult, regret că n-am fost la
explicațiile celorlalte stări; trebuia să spun de la început că grupul nostru
era însoțit de doi preoți care aveau ca sarcină să explice pelerinilor
semnificațiile unor simboluri bisericești. Sus de tot Crucea-semnificând
biruirea morții și Învierea, pe ea scria: „Pregate, pregate, pregate, la preghiera e il
respiro dell anima”(în traducere din italiană: Rugați-vă, rugați-vă, rugăciunea
e respirația sufletului) –scria sus în dreapta pe cruce; am coborât pe altă
cale-mai ușoară, unii desculți, alții cu încălțăminte ușoară-fiind vară, nimeni
nu s-a plâns c-ar fi obosit!
Gospa era cu noi!
Dac-ar fi să redau toate mesajele transmise de Gospa
vizionarilor și pe care le cunosc prin intermediari, aș scrie o carte, de aceea
mă voi limita doar la câteva spre sfârșitul articolului.
În anul 1981 când Sfânta Fecioară a început să apară
celor șase vizionari s-a creat
o atmosferă de tensiune, frică și neîncredere în această mică parohie,
localitatea este un sat catolic anonim, oprimat de un regim ateist, se găsea în
Federația Bosnia Herțegovina în care trăiesc catolici, musulmani și ortodocși, la
atât de mulți ani de la primele apariții, se poate spune că această coborâre a
Cerului pe pământ s-a făcut pentru a fi toți oamenii într-un gând și-o simțire,
pentru pace și bună înțelegere între toți oamenii indiferent de etnie sau
religie. Parohia Medjugorje din Herțegovina este situată în sud-vestul orașului
Mostar-pe paralela 43 la fel ca și orașul Assisi, numele satului este dat de
amplasarea sa geografică și înseamnă „între munți”. Din timpuri străvechi
croații au ca stemă tabla de șah în culorile alb și roșu simbolizând forțele ce
se luptă pentru viață. Locuitorii se ocupau cu creșterea animalelor, mai ales
oi și cu plantarea și recoltarea tutunului; după apariții, oamenii au devenit
comercianți- deschizând magazine de suveniruri și există și multe pensiuni
familiale, hoteluri pentru mulțimea de pelerini veniți să se reculeagă și să
asculte mesajele transmise din cer prin intermediul vizionarilor; aceștia și-au
întemeiat familii, unii nu mai locuiesc la Medjugorje-dar vin mereu pentru a
relata celor interesați povestea lor sau pentru a primi alte mesaje de la
Regina Păcii; mai mult ca oricând acum trebuie să înălțăm rugăciuni către Iisus
și către Măicuța noastră, a tuturor!
Crucea de pe muntele Krizevac înalt de 537 de metri a
fost ridicată după primul război mondial în memoria celor 1900 de ani trecuți
de la moartea Răscumpărătorului, iar în interiorul crucii votive a fost depusă
o relicvă provenind din crucea lui Cristos-adusă de la Roma; locuitorii din
Medjugorje când aveau ceva durere în suflet urcau pe munte, se târau în
genunchi pe pietrele ascuțite din jurul crucii și o înconjurau de 33 de ori;
înainte de al doilea război mondial s-a început construirea unei biserici mult
prea mari-arhitectul spunea că într-o zi aceasta va fi neîncăpătoare! Și a avut
mare dreptate! După al doilea război mondial-au rezultat șase republici cu trei
limbi oficiale în afară de maghiară și albaneză, cu două alfabete latin și
chirilic și cu trei religii-catolică, ortodoxă și musulmană; guvernul comunist
a interzis religia creștină în școli. Copiii despre care vorbeam mai sus au
avut mult de suferit din cauza regimului; ei, totuși se rugau cu rozariul în
mână pe muntele Krizevac. Salutul folosit la Medjugorje și în împrejurimi din
timpuri străvechi, era: „Lăudat să fie Iisus și Maria!” S-a ridicat cum spuneam o biserică mare cu ajutorul
enoriașilor și a muncitorilor care lucrau în afara țării-avea două
clopotnițe-asemănătoare cu catedrala Notre Dame din Paris. Un pictor naiv a
realizat un tablou profetic în care o reprezenta pe Fecioara Maria plutind în
văzduh între muntele Krizevac și biserică. Cu două decenii înainte de sfârșitul
secolului douăzeci medjugorenii nici
măcar nu visau că Fecioara
Luminii va apărea pe neașteptate printre ei, nu-și închipuiau că milioane de
pelerini vor pleca din satul lor cu ochii plini de lumină.
Vizionarii Ivanka, Mirjana, Vicka Marija, Ivan și Jakov
la prima apariție pe munte descriu viziunea în acest fel: „O fată splendidă, binevoitoare,
cu un veșmânt gri-argintiu, cu părul său negru acoperit de un văl alb, în jurul
capului ei o coroană de douăsprezece stele, ce nu era susținută de nimic, nici
legată. Femeia misterioasă ținea în brațe un copil, pe care ba îl acoperea, ba
îl descoperea. Picioarele sale, acoperite de o haină lungă, se sprijineau pe un
norișor moale ce nu atingea pământul.” Ei nu au fost crezuți de părinți,
poliția i-a interogat, le-au făcut controale fizice să vadă dacă sunt bolnavi,
i-au analizat și din punct de vedere psihic ca să vadă dacă nu au boli
psihice-toate analizele au fost pozitive, copiii erau perfect sănătoși atât
fizic cât și psihic.
La sfârșitul controlului psihiatric doctorița musulmană
Mulija a spus: „Nu am văzut copii mai sănătoși decât aceștia, nebun este acela
care i-a adus aici!”
Vizionarii vorbesc cu Gospa, o întreabă chiar de la a
doua apariție dacă va mai veni, ea răspunde că va veni cât va fi nevoie; și așa
timp de un an aparițiile nu au încetat! A treia zi de la prima apariție pe 26
iunie la Medjugorje a sosit o mulțime de oameni care se îndreptau direct spre
muntele Podbrdo, ei nu au auzit ceea ce a spus Gospa, ea a vorbit doar cu cei
șase copii. Preotul local nu credea nici el în apariții, de aceea îi
interoghează pe fiecare copil în parte ca să se convingă de adevărul celor
comunicate credincioșilor din parohia sa ca fiind transmise de Fecioara Maria.
A patra zi a aparițiilor vine din nou o mulțime de oameni ce urcă pe
munte-preoți în haine civile, oameni cu aparate de fotografiat pentru a-i
surprinde pe vizionari în extaz-perioadă în care vizionarii se opreau, chiar
dacă nu ajungeau la locul stabilit și vorbeau cu Sfânta prin întrebări și
răspunsuri, răspunsurile erau adresate tuturor sau doar unuia singur dintre ei,
celălalt nu știa ce s-a vorbit, toate mesajele transmise de Fecioara Maria se
refereau la pace(cuvântul „mir” a fost scris și pe cer cu litere de aur și l-au
văzut toți cei prezenți; la convertire „drumul convertirii durează o viață
întreagă și că trebuie cerut de la Dumnezeu”; rugăciunea de orice fel și să n-o
uite pe cea de mulțumire, spovedania pentru fiecare credincios; Sfânta
Liturghie care e mai importantă ca și aparițiile. De multe ori în timpul
aparițiilor, Sfânta Fecioară a arătat trei simboluri: crucea, inima și soarele
explicând: „Crucea simbolizează salvarea voastră, Inima este simbolul iubirii
lui Dumnezeu pentru voi, Soarele, lumina -este Iisus care luminează credința
voastră.”
Sfânta Fecioară le apăru copiilor în mașina poliției pe
când aceștia erau duși la cercetare, la biserică, erau persecutați de comuniști,
Gospa se muta dintr-un loc în altul, astfel viziunile aveau loc acasă la ei, la
rude sau prieteni sau chiar pe câmp; când erau în casă vizionarii spun că „zidul
dispare și în fața noastră se deschide un spațiu ceresc infinit, în mijlocul
căreia apare Gospa, înconjurată de o lumină minunată.” Minunile nu întârzie să
apară: i se redă vederea orbului Jozo-acest lucru a fost remarcat de ziariștii
vremii care au fost atenționați de autorități să scrie împotriva Medjugorje-lui
și nu în favoarea lui, mai mulți bolnavi se vindecă de bolile pe care le aveau
în urma rugăciunilor făcute pe munte. Toate
cele relatate mai sus le-am aflat de la cei din autocar, dar și din zecile de
cărți care s-au scris despre acest fenomen ce s-a întâmplat în lumea Bosniei
Herțegovinei. Chiar și preotul local nu credea în veridicitatea aparițiilor, de
aceea i-a interogat separat pe vizionari pentru a se convinge, dar, după
apariția de la biserică n-a mai fost neîncrezător, copiii fugeau spre biserică
de frica poliției, episcopul diecezan din Mostar era de partea aparițiilor și
zicea că: „Dacă este un lucru făcut de oameni, se va termina, dar, dacă vine de
la Dumnezeu nimic nu va reuși să-l oprească”, în biserică i se arătă preotului
paroh; oamenii au început să vină pe colina aparițiilor și să înconjoare zi și
noapte casele vizionarilor; ortodocsii întrebau unde apare Maica Domnului,
musulmanii întrebau unde este locul în care apărea Mama lui Iisus, preotul
paroh Jojo a făcut închisoare câțiva ani, a fost bătut și schingiuit. Încă de
la început, copiii au fost înștiințați că Sfânta Fecioară va încredința
fiecăruia dintre ei câte zece secrete, pe care le vor comunica autorităților
bisericești la timpul cuvenit.
După „Drumul
Crucii” a urmat o altă experiență interesantă și anume „Marșul Păcii”-am mers la biserica de pe colină cu autocarul, am
zis câteva rugăciuni colective, după care la un semnal am pornit toți-fiecare
cu grupul lui spre localitate, spre case, biserica fiind situată pe o colină.
Un spectacol deosebit, fiecare grup de pelerini cu steagul țării din care făcea
parte, o mare de steaguri din Italia, Spania, Austria, Germania, Australia etc-
am mai văzut un steag din România la un alt grup, dar n-am putut să ne apropiem
de ei-atât de mulți pelerini erau, așa că ne-am îndreptat în marș spre oraș(acum se declarase oraș) la
pensiunea noastră; ceea ce m-a impresionat a fost ospitalitatea cu care am fost
întâmpinați-la fiecare casă s-au scos în stradă mese pe care erau așezate
pahare de unică folosință și sucuri diferite și cu acestea eram serviți cu mare plăcere și atașament de
cei care ne așteptau să ne întoarcem de la Marșul Păcii.
-Credeți că cineva le-a spus miilor de pelerini să fie
prezenți pe data de 24 iunie a fiecărui an ca să participe la Marșul Păcii-dată
la care am fost și eu pe acolo? -Nu, bineînțeles că nu, poate conștiința
fiecăruia, sinele lăuntric!
O altă experiență cu iz de paranormal pe care aș vrea s-o relatez e aceea a drumului făcut de către credincioși pe muntele Krizevac și la care au participat
și din grupul nostru mai multe persoane, iar întâmplarea de sus de la cruce
mi-a fost relatată de colega mea de cameră care nu cred că era influențată de
cineva, era și ea profesoară la aceeași școală ca și mine și n-ar fi avut nici
un sens să spună un neadevăr! Deplasarea s-a făcut noaptea în așa fel ca la ora
24 să se ajungă sus la cruce, fiind noapte, o parte din noi am rămas jos la
biserică și i-am așteptat pe cei ce-au urcat pe munte. La întoarcere colega mea
a fost foarte impresionată și mi-a povestit următoarele: era lume multă în
preajma crucii, ea se găsea la vreo zece metri de cruce, deodată aude un
strigăt al mulțimii și vede o pasăre neagră ce se ridică precum un fulger; o
altă colegă pelerin care a fost cu noi zicea că ea a fost foarte aproape de
acea arătare care era Satana-după părerea ei-pasărea neagră cu aripi imense a
vrut să-i facă rău unei fetițe bolnave care venise cu tatăl ei să se roage și
care se găsea chiar la poalele crucii; tata s-a aruncat peste fetiță-
acoperind-o cu trupul lui,-moment în care a dispărut și Satana întruchipat;
toate se întâmplau la ora 24 fix. La aceeași oră eu mă găseam cu vreo șapte
persoane din grup-cunoștințe și de acum prieteni, mă găseam, deci, în curtea
bisericii unde se ținea slujba în aer liber, se vorbea chiar și-n română la
transmiterea unui mesaj mai important! Întâmplarea imposibil de explicat ține
de „crede și nu cerceta”-dintre noi probabil nu eram fără păcat, de fapt, aveam
păcate mai mari sau mai mici, ne-am
așezat pe băncile din mijloc și timp de douăzeci de minute n-a trecut nimeni pe
lângă noi, oamenii se așezau ori în dreapta pe băncile de acolo, ori pe stânga.
Deodată simt un miros deosebit, ce n-am mai simțit niciodată, nu-mi venea să cred că există așa ceva
și
încerc să vorbesc ceva cu persoana din rândul din fața mea; când se întoarce
spre mine, parcă știa ce o să
întreb îmi spune că simte un miros paradisiac, s-au sesizat și celelalte ființe
pământești de lângă noi și nu putem spune că am căzut „în extaz” ca
vizionarii…dar am avut o senzație de…așa ceva nu mi s-a mai întâmplat!” Chiar
și azi mă întreb de unde venea acel miros?
La final am înțeles că acolo nimeni nu ajunge „din
întâmplare”- cei care vin la Medjugorje sunt invitați în mod special, acolo eu
am învățat împreună cu pelerinii că lucrul cel mai important este ca omul să se
încredințeze total voinței lui Dumnezeu și atunci va găsi timp pentru toate!
Rugăciune dăruită de Maica Domnului Grupului de rugăciune
din Medjugorje: „Sufletul meu este plin de iubire ca marea, inima mea este
plină de pace ca râul, nu sunt sfânt dar sunt invitat să fiu.”
Prin rugăciune se poate face o minune-aceea de a scăpa
teferi de acel virus-coronavirus!
Părintele Slavko Barbaric de la Medjugorje scria: „Maria
ne amintește că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, este o dorință
divină modul în care să ne trăim viața. Acest plan divin este adânc înrădăcinat
în sufletele și în inimile noastre; noi îl percepem și putem să îl realizăm.
Urmând voința Domnului, omul își găsește pacea.”
Și, acum trecând la analiza zilelor noastre, având
exemplu sfaturile date de Regina Păcii și Mama Luminii, cred că ne aflăm
într-un război cum nu s-a mai văzut, fără precedent, există o forță supremă
care conduce întregul Univers, noi suntem ai Cosmosului întreg, omenirea trebuie curățată de păcat, omul nu-i
făcut să construiască tunuri, arme de război, să distrugă natura, să amărască
apele și pământul, el ar trebui să trăiască în armonie cu toate acestea! Dacă
nu-și va da seama din timp, să nu fie prea târziu!
Doamne ajută-ne pe toți să trecem cu bine peste aceste
zile când nu mai știi dacă apuci ziua de mâine și ne iartă greșelile noastre,
precum și noi iertăm greșiților noștri! Amin! Te rugăm, Doamne, ajută-ne, ca să
vină vremuri bune asupra noastră!
PROF. OLIMPIA MUREȘAN, ASOCIAȚIA SCRIITORILOR -BAIA MARE,
MARAMUREȘ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu