duminică, 29 martie 2020

MARIA NE CHEAMĂ DE LA MRDJUGORJE/ CUVINTE DIN CER/ CU HRISTOS ÎN AL TREILEA MILENIU


De câțiva ani buni aș fi dorit să descriu această experiență prin care am trecut și care mi-a rămas în memorie de parcă s-ar fi petrecut ieri. Am  mai auzit de Lourdes, Fatima sau Siracusa-pe acolo nu am fost. Dar toate la timpul lor…și iată relatarea! Am mai povestit pe ici, pe colo-la unii prieteni-dar nu prea am avut crezare și nici interes din partea lor; îi îndemnam să meargă acolo la Medjugorje să se convingă de adevărul celor spuse de mine, dar nimeni din cei consiliați nu mi-a îndeplinit dorința! De altfel și eu am nimerit absolut întâmplător în autocarul care avea de făcut un pelerinaj cu deplasare de la Baia Mare la Medjugorje-acolo unde Fecioara Maria apare pentru prima dată pe un deal, se întâlnește cu șase copii ai localității croate. E destul de greu de ajuns la Medjugorje deoarece nu exista transport aerian, deci trebuia să mergi cu autocarul, o persoană ce era înscrisă la pelerinaj a renunțat la această oportunitate și am fost contactată eu, m-am bucurat, am acceptat imediat înlocuirea și nu regret nici azi acest lucru; călătoria a fost destul de obositoare, mai ales pe timp de noapte când ne-am întins puțin între scaune ca să ațipim nițel.
În autocar s-a creat o atmosfera deosebită, ne-am prezentat fiecare de la microfonul prezent(adevărat spectacol, regizat de profesoara Livia Felecan- o persoană deosebit de sociabilă și care era de fapt organizatoarea pelerinajului), am spus ce-am vrut fiecare, s-au cântat cântece închinate Reginei Păcii-Fecioara Maria, eram ca într-o familie-sau deveniserăm o familie datorită atmosferei create, s-au spus multe, multe rugăciuni începând cu Tatăl Nostru, Născătoarea de Dumnezeu, Crezul etc. Am aflat mai târziu că dna. Livia Felecan nu era la prima experiență de acest fel, organizase încă multe deplasări spre Medjugorje.  Ni se părea greu de la început, apoi timpul s-a comprimat și totul s-a desfășurat foarte repede! În sfârșit, am ajuns, ne-am luat  în primire camerele de la o micuță pensiune ce ne erau pregătite de gazde, ne-am odihnit puțin, apoi gazdele ne-au pregătit un bufet suedez pe cinste-de care am fost încântați fiind foarte obosiți de pe drum.  Am sosit, vineri-22 iunie 2012-prima provocare era Drumul Crucii; cu autocarul am mers până la poalele muntelui Podbrdo, de acolo pe jos am urcat cam 500 de metri până la crucea de sus care era crucea unde a apărut prima oară Fecioara Maria( o să-i spun și eu de acum Gospa-în traducere croată). Erau 15 stări, ca-n drumul Golgotei-ne opream la fiecare cu rugăciuni; trebuie să vă imaginați că nu eram numai noi pentru ascensiunea pe munte, erau zeci și sute de alți oameni veniți din toată Europa și nu numai.. Sus de tot era Crucea ridicată de populația locală. Ziceam că la începutul acestei ascensiuni spre Cer ca să ne întâlnim cu Gospa era un drum vechi, marcat cu pietre rotunjite, lucioase, luminate de razele soarelui și îmbietoare, prin entuziasmul lor mai mulți pelerini din autocarul meu în frunte cu organizatoarea  dna. Livia Felecan s-au descălțat și au parcurs cei 500 de metri desculți. Atunci am observat un fapt ce m-a cutremurat, parcă vedeam miile de pași care au pășit pe acele pietre, nu se putea altfel- deoarece erau așa de netede, șlefuite, dar nu de mâna omului, ci de pașii omului care caută scăpare prin rugăciuni închinate celui ce ne-a creat! La un moment dat m-am pierdut de grup, rămăsesem la un grup de italieni care, mi se părea mie că explicau mai mult, cu amănunte statuia care reprezenta starea lui Iisus pe drumul crucii de la Golgota.   M-am trezit la timp, am luat-o „la picior” cum se spune și am ajuns grupul meu care se depărtase destul de mult, regret că n-am fost la explicațiile celorlalte stări; trebuia să spun de la început că grupul nostru era însoțit de doi preoți care aveau ca sarcină să explice pelerinilor semnificațiile unor simboluri bisericești. Sus de tot Crucea-semnificând biruirea morții și Învierea, pe ea scria:  „Pregate, pregate, pregate, la preghiera e il respiro dell anima”(în traducere din italiană: Rugați-vă, rugați-vă, rugăciunea e respirația sufletului) –scria sus în dreapta pe cruce; am coborât pe altă cale-mai ușoară, unii desculți, alții cu încălțăminte ușoară-fiind vară, nimeni nu s-a plâns         c-ar fi obosit! Gospa era cu noi!
Dac-ar fi să redau toate mesajele transmise de Gospa vizionarilor și pe care le cunosc prin intermediari, aș scrie o carte, de aceea mă voi limita doar la câteva spre sfârșitul articolului.
În anul 1981 când Sfânta Fecioară a început să apară celor șase vizionari           s-a creat o atmosferă de tensiune, frică și neîncredere în această mică parohie, localitatea este un sat catolic anonim, oprimat de un regim ateist, se găsea în Federația Bosnia Herțegovina în care trăiesc catolici, musulmani și ortodocși, la atât de mulți ani de la primele apariții, se poate spune că această coborâre a Cerului pe pământ s-a făcut pentru a fi toți oamenii într-un gând și-o simțire, pentru pace și bună înțelegere între toți oamenii indiferent de etnie sau religie. Parohia Medjugorje din Herțegovina este situată în sud-vestul orașului Mostar-pe paralela 43 la fel ca și orașul Assisi, numele satului este dat de amplasarea sa geografică și înseamnă „între munți”. Din timpuri străvechi croații au ca stemă tabla de șah în culorile alb și roșu simbolizând forțele ce se luptă pentru viață. Locuitorii se ocupau cu creșterea animalelor, mai ales oi și cu plantarea și recoltarea tutunului; după apariții, oamenii au devenit comercianți- deschizând magazine de suveniruri și există și multe pensiuni familiale, hoteluri pentru mulțimea de pelerini veniți să se reculeagă și să asculte mesajele transmise din cer prin intermediul vizionarilor; aceștia și-au întemeiat familii, unii nu mai locuiesc la Medjugorje-dar vin mereu pentru a relata celor interesați povestea lor sau pentru a primi alte mesaje de la Regina Păcii; mai mult ca oricând acum trebuie să înălțăm rugăciuni către Iisus și către Măicuța noastră, a tuturor!
Crucea de pe muntele Krizevac înalt de 537 de metri a fost ridicată după primul război mondial în memoria celor 1900 de ani trecuți de la moartea Răscumpărătorului, iar în interiorul crucii votive a fost depusă o relicvă provenind din crucea lui Cristos-adusă de la Roma; locuitorii din Medjugorje când aveau ceva durere în suflet urcau pe munte, se târau în genunchi pe pietrele ascuțite din jurul crucii și o înconjurau de 33 de ori; înainte de al doilea război mondial s-a început construirea unei biserici mult prea mari-arhitectul spunea că într-o zi aceasta va fi neîncăpătoare! Și a avut mare dreptate! După al doilea război mondial-au rezultat șase republici cu trei limbi oficiale în afară de maghiară și albaneză, cu două alfabete latin și chirilic și cu trei religii-catolică, ortodoxă și musulmană; guvernul comunist a interzis religia creștină în școli. Copiii despre care vorbeam mai sus au avut mult de suferit din cauza regimului; ei, totuși se rugau cu rozariul în mână pe muntele Krizevac. Salutul folosit la Medjugorje și în împrejurimi din timpuri străvechi, era: „Lăudat să fie Iisus și Maria!” S-a ridicat  cum spuneam o biserică mare cu ajutorul enoriașilor și a muncitorilor care lucrau în afara țării-avea două clopotnițe-asemănătoare cu catedrala Notre Dame din Paris. Un pictor naiv a realizat un tablou profetic în care o reprezenta pe Fecioara Maria plutind în văzduh între muntele Krizevac și biserică. Cu două decenii înainte de sfârșitul secolului douăzeci medjugorenii nici  măcar nu visau că  Fecioara Luminii va apărea pe neașteptate printre ei, nu-și închipuiau că milioane de pelerini vor pleca din satul lor cu ochii plini de lumină.
Vizionarii Ivanka, Mirjana, Vicka Marija, Ivan și Jakov la prima apariție pe munte descriu viziunea în acest fel: „O fată splendidă, binevoitoare, cu un veșmânt gri-argintiu, cu părul său negru acoperit de un văl alb, în jurul capului ei o coroană de douăsprezece stele, ce nu era susținută de nimic, nici legată. Femeia misterioasă ținea în brațe un copil, pe care ba îl acoperea, ba îl descoperea. Picioarele sale, acoperite de o haină lungă, se sprijineau pe un norișor moale ce nu atingea pământul.” Ei nu au fost crezuți de părinți, poliția i-a interogat, le-au făcut controale fizice să vadă dacă sunt bolnavi, i-au analizat și din punct de vedere psihic ca să vadă dacă nu au boli psihice-toate analizele au fost pozitive, copiii erau perfect sănătoși atât fizic cât și psihic.
La sfârșitul controlului psihiatric doctorița musulmană Mulija a spus: „Nu am văzut copii mai sănătoși decât aceștia, nebun este acela care i-a adus aici!”
Vizionarii vorbesc cu Gospa, o întreabă chiar de la a doua apariție dacă va mai veni, ea răspunde că va veni cât va fi nevoie; și așa timp de un an aparițiile nu au încetat! A treia zi de la prima apariție pe 26 iunie la Medjugorje a sosit o mulțime de oameni care se îndreptau direct spre muntele Podbrdo, ei nu au auzit ceea ce a spus Gospa, ea a vorbit doar cu cei șase copii. Preotul local nu credea nici el în apariții, de aceea îi interoghează pe fiecare copil în parte ca să se convingă de adevărul celor comunicate credincioșilor din parohia sa ca fiind transmise de Fecioara Maria. A patra zi a aparițiilor vine din nou o mulțime de oameni ce urcă pe munte-preoți în haine civile, oameni cu aparate de fotografiat pentru a-i surprinde pe vizionari în extaz-perioadă în care vizionarii se opreau, chiar dacă nu ajungeau la locul stabilit și vorbeau cu Sfânta prin întrebări și răspunsuri, răspunsurile erau adresate tuturor sau doar unuia singur dintre ei, celălalt nu știa ce s-a vorbit, toate mesajele transmise de Fecioara Maria se refereau la pace(cuvântul „mir” a fost scris și pe cer cu litere de aur și l-au văzut toți cei prezenți; la convertire „drumul convertirii durează o viață întreagă și că trebuie cerut de la Dumnezeu”; rugăciunea de orice fel și să n-o uite pe cea de mulțumire, spovedania pentru fiecare credincios; Sfânta Liturghie care e mai importantă ca și aparițiile. De multe ori în timpul aparițiilor, Sfânta Fecioară a arătat trei simboluri: crucea, inima și soarele explicând: „Crucea simbolizează salvarea voastră, Inima este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru voi, Soarele, lumina -este Iisus care luminează credința voastră.”
Sfânta Fecioară le apăru copiilor în mașina poliției pe când aceștia erau duși la cercetare, la biserică, erau persecutați de comuniști, Gospa se muta dintr-un loc în altul, astfel viziunile aveau loc acasă la ei, la rude sau prieteni sau chiar pe câmp; când erau în casă vizionarii spun că „zidul dispare și în fața noastră se deschide un spațiu ceresc infinit, în mijlocul căreia apare Gospa, înconjurată de o lumină minunată.” Minunile nu întârzie să apară: i se redă vederea orbului Jozo-acest lucru a fost remarcat de ziariștii vremii care au fost atenționați de autorități să scrie împotriva Medjugorje-lui și nu în favoarea lui, mai mulți bolnavi se vindecă de bolile pe care le aveau în urma rugăciunilor făcute pe munte.  Toate cele relatate mai sus le-am aflat de la cei din autocar, dar și din zecile de cărți care s-au scris despre acest fenomen ce s-a întâmplat în lumea Bosniei Herțegovinei. Chiar și preotul local nu credea în veridicitatea aparițiilor, de aceea i-a interogat separat pe vizionari pentru a se convinge, dar, după apariția de la biserică n-a mai fost neîncrezător, copiii fugeau spre biserică de frica poliției, episcopul diecezan din Mostar era de partea aparițiilor și zicea că: „Dacă este un lucru făcut de oameni, se va termina, dar, dacă vine de la Dumnezeu nimic nu va reuși să-l oprească”, în biserică i se arătă preotului paroh; oamenii au început să vină pe colina aparițiilor și să înconjoare zi și noapte casele vizionarilor; ortodocsii întrebau unde apare Maica Domnului, musulmanii întrebau unde este locul în care apărea Mama lui Iisus, preotul paroh Jojo a făcut închisoare câțiva ani, a fost bătut și schingiuit. Încă de la început, copiii au fost înștiințați că Sfânta Fecioară va încredința fiecăruia dintre ei câte zece secrete, pe care le vor comunica autorităților bisericești la timpul cuvenit.
După „Drumul Crucii” a urmat o altă experiență interesantă și anume „Marșul Păcii”-am mers la biserica de pe colină cu autocarul, am zis câteva rugăciuni colective, după care la un semnal am pornit toți-fiecare cu grupul lui spre localitate, spre case, biserica fiind situată pe o colină. Un spectacol deosebit, fiecare grup de pelerini cu steagul țării din care făcea parte, o mare de steaguri din Italia, Spania, Austria, Germania, Australia etc- am mai văzut un steag din România la un alt grup, dar n-am putut să ne apropiem de ei-atât de mulți pelerini erau, așa că            ne-am îndreptat în marș           spre oraș(acum se declarase oraș) la pensiunea noastră; ceea ce m-a impresionat a fost ospitalitatea cu care am fost întâmpinați-la fiecare casă s-au scos în stradă mese pe care erau așezate pahare de unică folosință și sucuri diferite și cu acestea  eram serviți cu mare plăcere și atașament de cei care ne așteptau să ne întoarcem de la Marșul Păcii.
-Credeți că cineva le-a spus miilor de pelerini să fie prezenți pe data de 24 iunie a fiecărui an ca să participe la Marșul Păcii-dată la care am fost și eu pe acolo? -Nu, bineînțeles că nu, poate conștiința fiecăruia, sinele lăuntric!
O altă experiență cu iz de paranormal pe care aș vrea s-o relatez e aceea a drumului  făcut de către credincioși  pe muntele Krizevac și la care au participat și din grupul nostru mai multe persoane, iar întâmplarea de sus de la cruce mi-a fost relatată de colega mea de cameră care nu cred că era influențată de cineva, era și ea profesoară la aceeași școală ca și mine și n-ar fi avut nici un sens să spună un neadevăr! Deplasarea s-a făcut noaptea în așa fel ca la ora 24 să se ajungă sus la cruce, fiind noapte, o parte din noi am rămas jos la biserică și i-am așteptat pe cei ce-au urcat pe munte. La întoarcere colega mea a fost foarte impresionată și mi-a povestit următoarele: era lume multă în preajma crucii, ea se găsea la vreo zece metri de cruce, deodată aude un strigăt al mulțimii și vede o pasăre neagră ce se ridică precum un fulger; o altă colegă pelerin care a fost cu noi zicea că ea a fost foarte aproape de acea arătare care era Satana-după părerea ei-pasărea neagră cu aripi imense a vrut să-i facă rău unei fetițe bolnave care venise cu tatăl ei să se roage și care se găsea chiar la poalele crucii; tata s-a aruncat peste fetiță- acoperind-o cu trupul lui,-moment în care a dispărut și Satana întruchipat; toate se întâmplau la ora 24 fix. La aceeași oră eu mă găseam cu vreo șapte persoane din grup-cunoștințe și de acum prieteni, mă găseam, deci, în curtea bisericii unde se ținea slujba în aer liber, se vorbea chiar și-n română la transmiterea unui mesaj mai important! Întâmplarea imposibil de explicat ține de „crede și nu cerceta”-dintre noi probabil nu eram fără păcat, de fapt, aveam păcate mai mari sau mai mici,         ne-am așezat pe băncile din mijloc și timp de douăzeci de minute n-a trecut nimeni pe lângă noi, oamenii se așezau ori în dreapta pe băncile de acolo, ori pe stânga. Deodată simt un miros deosebit, ce n-am mai simțit niciodată, nu-mi venea  să cred că există așa ceva                                                            
și încerc să vorbesc ceva cu persoana din rândul din fața mea; când se întoarce spre         mine, parcă știa ce o să întreb îmi spune că simte un miros paradisiac, s-au sesizat și celelalte ființe pământești de lângă noi și nu putem spune că am căzut „în extaz” ca vizionarii…dar am avut o senzație de…așa ceva nu mi s-a mai întâmplat!” Chiar și azi mă întreb de unde venea acel miros?
La final am înțeles că acolo nimeni nu ajunge „din întâmplare”- cei care vin la Medjugorje sunt invitați în mod special, acolo eu am învățat împreună cu pelerinii că lucrul cel mai important este ca omul să se încredințeze total voinței lui Dumnezeu și atunci va găsi timp pentru toate!
Rugăciune dăruită de Maica Domnului Grupului de rugăciune din Medjugorje: „Sufletul meu este plin de iubire ca marea, inima mea este plină de pace ca râul, nu sunt sfânt dar sunt invitat să fiu.”
Prin rugăciune se poate face o minune-aceea de a scăpa teferi de acel virus-coronavirus!
Părintele Slavko Barbaric de la Medjugorje scria: „Maria ne amintește că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, este o dorință divină modul în care să ne trăim viața. Acest plan divin este adânc înrădăcinat în sufletele și în inimile noastre; noi îl percepem și putem să îl realizăm. Urmând voința Domnului, omul își găsește pacea.”
Și, acum trecând la analiza zilelor noastre, având exemplu sfaturile date de Regina Păcii și Mama Luminii, cred că ne aflăm într-un război cum nu s-a mai văzut, fără precedent, există o forță supremă care conduce întregul Univers, noi suntem ai Cosmosului întreg,  omenirea trebuie curățată de păcat, omul nu-i făcut să construiască tunuri, arme de război, să distrugă natura, să amărască apele și pământul, el ar trebui să trăiască în armonie cu toate acestea! Dacă nu-și va da seama din timp, să nu fie prea târziu!
Doamne ajută-ne pe toți să trecem cu bine peste aceste zile când nu mai știi dacă apuci ziua de mâine și ne iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri! Amin! Te rugăm, Doamne, ajută-ne, ca să vină vremuri bune asupra noastră!

PROF. OLIMPIA MUREȘAN, ASOCIAȚIA SCRIITORILOR -BAIA MARE, MARAMUREȘ


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu