(semnal
editorial)
La ce te gândești? La
ce m-aș putea gândi? Uite, de exemplu, acum, duminică fiind, am câteva clipe
mai libere, și abia am terminat de făcut o scurtă prezentare revistei FOAIE DE
CENACLU EXPRESIA IDEII, primită de la Onești, Bacău. Odată cu revista am primit
și volumul de versuri POETO-TERAPIE,
având ca autor pe buna prietenă Mariana
BENDOU, volum de versuri apărut la Editura
Izvorul Cuvântului, București, 2020, ISBN 978-606-058-012-6, pag. 96, și
lansat inclusiv la Centrul Municipal de Dialog București în plin făurar.
Volumul în sine, are o
prefață semnată de Alina CUCU (prof. psiholog), POEZIA ESTE TERAPEUTICĂ, ,,...
atât pentru autor cât și pentru cititori, ea dezvoltă abilitățile de
comunicare, ne ajută să ne înțelegem semenii, ne aduce armonie, reprezentând,
poate, una dintre cheile înțelegerii celuilalt și drumul către noi înșine",
pag. 5. Așa este, precum mărturisiți în minunata prefață ,,... poezia ne poate ajuta să ne simțim ca și când facem parte dintr-o
imagine mai mare și nu trăim doar în mica noastră lume izolată", (pag.
6-7).
Cititorii acestui
volum vor beneficia și de un ARGUMENT,
al autorului, din care aflăm că ,,Terapia
prin poezie, asemeni altor terapii (prin muzică, prin pictură, prin dans), se
adresează mai multor categorii de oameni, care au la un moment dat în viață
nevoie de un tratament special. ... Prin poezie se vindecă în primul rând
categoria poeților înșiși. Dacă ei nu ar scrie, s-ar stinge mai repede farmecul
din lume, frumusețea nopților de vară, înflăcărarea după adevăr și dreptate.
Pentru mulți dintre ei, poezia e chiar un mod de a trăi", (pag. 8).
Urmează poemele în sine, pentru că, în final, să aflăm câteva date
bibliografice DESPRE Mariana BENDOU,
(pag. 86-95). Traducător, prefațator și coordonator de carte, profesor și
valoros promotor cultural, poet de prestigiu cu articole publicate în multe și
diverse reviste literare din țară și străinătate - motiv de a spune: ,,cu
prețuire și respect profund, ridic pălăria, în fața Dumneavoastră, distinsă
doamnă!".
Și încă un mare și din
suflet MULȚUMESC pentru că ați acceptat
provocarea moroșenilor, de a fi cuprinsă în volumul antologic ANTOLOGIE DE
POEZIE ȘI PROZĂ. OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP!,
coordonat de către prof. GELU DRAGOȘ, poet popular NELU DANCI și VASILE BELE
(subsemnatul/susnumitul).
Poezia este rodul
frământărilor și a fierberilor interioare, este fruct al zvâcnirii sufletești
în care vibrează metafora, pasiunea și înțelepciunea. Deloc dificilă, poezia
este, întocmai cum rostit-ați, cu un efect puternic terapeutic, încât îmi vine
să întreb: ,,ce ne-am face fără
poezie?", ,,ce am fi fără poezie?", ,,cât de sec ne-ar fi sufletul
fără poezie?", întrebări la care răspunsul este simplu, unul și
același!
Procedând, ca de
fiecare dată, să citesc, de acolo de unde mi se deschide cartea, am ajuns la
pagina 24-25, la poezia CRISTINEL,
pe care o postez aici în totalitate: .,,Ochi
frumoși, suflet curat,
Maica
Domnului mi-a dat
Prunc
din Ceruri minunat...
Să mă
bucur neîncetat!
Băiețel
voios, duios...
Ce-ar
putea fi mai frumos
Când
te trage viața-n jos
Și-ți
merge totul pe dos?
Îngeraș
cu zâmbet drag
Mi-a
trecut al casei prag...
Când
va ști câte le trag
Cum
i-o fi al vieții larg?!?".
Poemul ÎNTREBARE (pag. 46), este despre o
lecție de viață, așa cum se prea poartă pe rețelele de socializare, ,,azi este
despre tine!". Ei, uite; distinsă doamnă M. BENDOU, că azi este rândul
dumitale - poemul se vrea a fi o destăinuire, dar poate fi înțeles și ca un
sfat, și ca o luptă ,,... să nu greșești". Criticul literar Nicolae
MANOLESCU, într-unul din interviuri, afirmă că ,,POETUL E UN DANSATOR PE FUNIE, UN JONGLER DE CUVINTE, UN INVENTATOR DE
RIME RARE, PLIN DE INGENUITATE ȘI DE HAR!", iar eu continui, precum
învățat-am de la Dumneavoastră, iar poezia lui, fruct al raiului este.
Este vindecare și
medicament, (medical vorbind!), dar este si trăire, emoție, pasiune, rost,
rostire literară. Dorul a dat mereu muze celor care au prilejul de a-l găsi în
rătăcirea pașilor, in pierderea veșniciei. Veșnicul dor, este prezent și în
poemele dumneavoastră. A se vedea poezia MELANCOLIE,
pag. 48:
,,Stau cu dorul fată-n față
Și nu știu pe unde să apuc
Nimeni nici că mă învață;
Dorul meu pare uituc.
Am o traistă și-n ea vântul
Șuieră ca dintr-un nai.
Aș putea brăzda pământul
Dar îmi zice dorul: stai!".
Următoarea lecție este
despre ,,MINCIUNĂ ȘI ADEVĂR",
pag. 50, MÂNIA ȘI MÂNDRIA, pag. 51,
dar uite și un posibil răspuns la ceea ce vorbeam adineauri, frumos ilustrat, magistral
chiar, în ,,POEZIA ȘI IUBIREA":
,,Noi ne suntem complici la toate
Căci poezia multe poate...
De nu ar fi iubirea să ne înfioare,
Cum am trăi cu toții, astăzi, oare?
Cum ar putea iubirea să existe, să reînvie,
Fără un vers de tandră poezie?
Trăiască poezia și iubirea;
În ele ne găsim și rostul și menirea".
Viața nu e făcută doar
din SUFLETE PERECHE, (pag. 66), ci
are și ea, TRISTEȚE, (pag. 69). Până
și anotimpurile își poartă cu ele frumusețile, minunățiile dar și tristețea. A
se vedea TRISTEȚEA IERNII, pag.71,
,,Pudră albă de cenușă
Risipită peste plai
Gerul strecurat sub ușă,
Vântul suierând prin nai...
Rar mai vezi câte-o nălucă
Trecând drumul către casă
Iar pisica stă uitică
Privind ghemul de sub masă.
Jocul și-a pierdut elanul
Chiotul îngheață în gât.
Ne lipsește-n case banul...
Iarnă, triști ne-ai mai făcut!".
Aveți mare dreptate
când ziceți că mai avem, uneori, în viața, și ZILE PUSTII, (pag. 81), că nu toate zilele ne sunt doar fericire,
împlinire sau bucurie, dar asta e însăși lecție de viață puternică ancorată în
cotidian. Sunteți, o curajoasă, o puternică, o luptătoare - așa o văd eu pe
femeia Mariana Bendou... dar, vorba românului, trecut ,,și prin ciur și prin sită", de cele mai multe ori, în viață,
ne jucăm rolul de actor.
Uneori, suntem doar
niște figurine, pe scena vieții, fugind chiar și de noi, pribegind prin poezia
cea care ne este născătoare și dătătoare de viață, de speranță, de împlinire.
Avut-am fiecare tristețile noastre dar le-am dus încorsetate în suflet. Poate,
le-am mai rostit, poate le-am mai pitit, poate ne-am mai pribegit noi în noi,
dar ,,ne-am dus crucea și cu bune și cu
rele!". Dacă pentru suflet poezia este terapie, pentru omul Mariana
Bendou, poezia este și explozie, este răbufnire sau refulare, adevăr și
dreptate, dragoste și ură, iubire și păcat.
Da,
,,Sunt zile în care te zbați pustiită
Ca pasărea închisă-ntre zăbrele;
Ai vrea și n-ai vrea să exiști fără el
Dar voință nu ai și puterea-i sleită", și uite că mai există acel gram de
forță, de putere care te ridică.
Stelele, soarele -
astre cerești îți cunosc și te recunosc doar, în rest ,,... o cană de cafea", banalitate sau poate uitare, minciuna ,,... că nu poți exista fără ea",
privești haosul din jurul tău, te îmbraci cu veșnicia florilor, furi din
frumusețea lor, te amăgești că poate doar azi ar fi așa (dar oare, ieri, cum a
fost?), sperând că mâine va fi altfel... te apropii de birou, pix și hârtie, cu
un zâmbet (,,printre betoane"),
și scrii. .. și-ți scrii... rețetă pentru fericire - poezie.
Să mai zică cineva că
poezie și poeți nu există! Atâta timp cât vor exista mesajul și metafora
acestora va fi ... POETO-TERAPIE. Vă
îmbrățișez cu drag și vă mulțumesc din suflet pentru acest volum. Am învățat,
citindu-l, să fiu mai bun, mai aproape de tot ce înseamnă drag în jurul meu...
La mine s-a prins, efectul este deja... Doresc acestui volum (rețete pentru a
reuși în viața de zi cu zi)... cititori pe măsură! Doamne ajută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu