Pe măsură ce virusul SARS-CoV-2 s-a răspândit în
întreaga lume, crescând de la o oră la alta numărul persoanelor infectate de
coronavirus şi al deceselor provocate de COVID-19, teoriile conspiraţiei şi
miturile din jurul lui nu au întârziat să apară.
Unul dintre cele mai persistente mituri care circulă
de ceva vreme este că noul coronavirus, numit virusul SARS-CoV-2, a fost scăpat
de către oamenii de ştiinţă dintr-un laborator din Wuhan, China, unde a
izbucnit focarul.
O nouă cercetare asupra virusului SARS-CoV-2 poate
combate această teorie. Un grup mix de oameni de ştiinţă din SUA, Marea
Britanie şi Australia au comparat genomul acestui nou coronavirus cu celelalte
şase coronavirusuri care au infectat oamenii, anterior. Este vorba de SARS,
MERS şi SARS-CoV-2, care pot provoca boli severe, dar şi de virusurile HKU1,
NL63, OC43 şi 229E, care de obicei cauzează simptome uşoare, au scris
cercetătorii în studiul lor publicat în 17 martie în revista Nature Medicine.
„Analizele noastre arată clar că SARS-CoV-2 nu este
realizat în laborator şi nici un virus manipulat în mod intenţionat”, au scris
ei în articolul ştiinţific dedicat acestui studiu, citat de Live Science.
Kristian Andersen, profesor asociat de imunologie şi
microbiologie la Scripps Research, şi colegii săi au analizat tiparul genetic
pentru proteinele spike (proteinele S) care ies la suprafaţa virusului (care
formează ţepii asemănători unei coroane la coronavirus). Coronavirusul
foloseşte aceşti ţepi pentru a apuca pereţii exteriori ai celulelor gazdei şi
apoi pentru a intra în ele.
Oamenii de ştiinţă s-au axat pe secvenţele genetice
responsabile pentru aceste proteine S ale coronavirusurilor. Ei au urmărit în
mod special secvenţele de gene responsabile pentru două caracteristici cheie
ale acestor proteine spike: cârligul, numit domeniul de legare a receptorului,
cel care se agăţă de celulele gazdă; şi situl de clivaj care permite virusului
să se deschidă şi să intre în aceste celule.
Proteinele
coronavirusului, rezultatul selecţiei naturale
Această analiză a arătat că partea „cârlig” a
proteinei spike a evoluat pentru a ţinti un receptor din afara celulelor umane
numit ACE2, care este implicat în reglarea tensiunii arteriale. Acest receptor
este atât de eficient în ataşarea de celulele umane încât cercetătorii au spus
că proteinele spike sunt rezultatul selecţiei naturale şi nu a ingineriei
genetice.
Virusul SARS-CoV-2 face parte din aceeaşi familie cu
virusul care provoacă Sindromul Respirator Acut Sever (SARS), care s-a
răspândit pe întregul glob în urmă cu aproape 20 de ani. Oamenii de ştiinţă au
studiat modul în care SARS-CoV diferă de SARS-CoV-2, cu câteva modificări cheie
ale codului genetic. Totuşi, în simulările computerizate, mutaţiile din
SARS-CoV-2 nu par să acţioneze foarte bine pentru a ajuta virusul să se lege de
celulele umane. Dacă oamenii de ştiinţă ar fi conceput în mod intenţionat acest
virus, nu ar fi ales mutaţiile despre care modelele computerizate au sugerat că
nu funcţionează.
Structura moleculară a coronavirusurilor SARS-CoV-2,
asemănătoare cu a virusurilor detectate la lilieci şi pangolini
Potrivit studiului, natura este mai inteligentă
decât oamenii de ştiinţă, iar noul coronavirus a găsit o modalitate să sufere
mutaţii mai bune şi complet diferite de orice ar fi putut crea oamenii de
ştiinţă.
Totodată, structura moleculară generală a acestui
virus este diferită de coronavirusurile cunoscute şi seamănă mai mult cu
virusurile găsite în lilieci şi pangolini care au fost puţin studiate şi nu
sunt cunoscute ca provocând rău oamenilor.
„Dacă cineva ar fi căutat să creeze un nou
coronavirus ca agent patogen, l-ar fi construit pornind de la un virus cunoscut
că provoacă îmbolnăviri”, se arată într-un comunicat al Scripps.
De
unde a venit atunci coronavirusul SARS-CoV-2 care provoacă boala COVID-19?
Oamenii de ştiinţă au înaintat două scenarii
posibile pentru originea SARS-CoV-2 la om. Un scenariu urmăreşte poveştile
despre originea altor coronavirusuri recente care au provocat ravagii în rândul
oamenilor. În acest scenariu, s-a contractat virusul direct de la un animal, de
la civete în cazul SARS şi cămile în cazul Sindromului respirator din Orientul
Mijlociu (MERS). În cazul virusului SARS-CoV-2, cercetătorii sugerează că
animalul a fost un liliac, care a transmis virusul unui alt animal intermediar
(posibil un pangolin, după cum au spus unii oameni de ştiinţă anterior) care a
transmis apoi virusul la om.
În acest scenariu, caracteristicile genetice care
determină noul coronavirus să infecteze atât de eficient celulele umane
(puterile sale patogene) ar fi fost dobândite înainte ca virusul SARS-CoV-2 să
ajungă la oameni.
În al doilea scenariu, acele caracteristici patogene
ar fi evoluat numai după ce virusul a sărit de la gazda animală la oameni.
Unele coronavirusuri care îşi au originea în pangolini au o „structură de
cârlig” (acel domeniu de legare a receptorilor) similară cu cea a SARS-CoV-2.
În acest fel, un pangolin a transmis, direct sau indirect, virusul către om.
Apoi, odată ajuns în interiorul unei gazde umane, coronavirusul ar fi putut
evolua pentru a avea cealaltă caracteristică invizibilă - situl de clivaj care
îi permite să intre uşor în celulele umane. Odată ce a dezvoltat această
capacitate, coronavirusul ar fi şi mai capabil să se răspândească între oameni,
afirmă cercetătorii în studiul lor, argumentând că toate aceste detalii tehnice
ar putea ajuta oamenii de ştiinţă să prevadă viitorul acestei pandemii.
Dacă virusul a intrat în celulele umane într-o formă
patogenă, creşte probabilitatea unor viitoare focare. Virusul ar putea circula
în continuare în populaţia animală şi ar putea sări din nou la oameni, gata să
provoace un focar. Şansele unor astfel de viitoare focare sunt mai mici dacă
virusul trebuie să intre mai întâi în populaţia umană şi apoi să dezvolte
proprietăţile patogene, au mai spus cercetătorii în studiul publicat în Nature.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu