Alexandru A. Philippide (n. 1 aprilie 1900, Iaşi - d. 8 februarie 1979, Bucureşti) a fost un scriitor, traducător, membru titular al Academiei Române, laureat al premiului Herder (1965). Este fiul lingvistului şi filologului Alexandru Philippide. Licenţiat la Iaşi în 1921. A studiat în Franţa şi Germania între anii 1922-1928.
Silită poezie-a vremii noastre,
Într’adevar prea mult a vremii noastre
Şi prea puţin a vremurilor toate,
Rugină nefolositoare
Sufletelor viitoare,
Te văd în timpuri foarte-apropiate
Zăcând printre unelte demodate,
Maşină cu ‘ntrebuiţări uitate,
Mai nebagată ‘n seamă în giulgiul tău de praf
Decât montgolfierii sau primul hidroscaf!
Cântăm clăbucii clipelor de-acuma,
Slăvind în fiecare din ei un univers
Şi ne fălim că bietul nostru vers,
Mai şubred decât este spuma,
Opreşte lumile din mers.
În piaţa public’a simţirii noastre
Răcnesc trompetele tembele.
Dar unde-s visurile-albastre,
Rănite vechi violoncele
Care cântau în sufletele noastre?
Deschideţi iară vechile atlase;
Pornim spre zările miraculoase.
Dar niciun vers pentru contemporani!
Şi poate-aşa din nou ne vom deprinde
Să socotim cu veacuri nu cu ani.
Şi-acum destul! De-aici se ‘ntinde
Tărâmul ţărilor necercetate
Terra incognita
Mari spaţii albe
Pe harta sufletului meu din acest an.
Pe cel mai sudic promontoriu
Stă ultimul Tasmanian.
AL. A. PHILIPPIDE
PROMONTORIU
VISURI IN VUETUL VREMII
POEME
EDITURA PENTRU LITERATURA SI ARTA
BUCUREŞTI, 1 9 3 9
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu