Posibilul pericol al infestării în masă a trecut. Ministrul de Interne Marcel Vela, cel mai vizibil personaj din perioada stării de urgenţă, a încercat să forţeze nota pentru o şi mai mare vizibilitate semnând un acord cu Patriarhul Daniel.
Înfuriat, preşedintele a pus piciorul în prag anulând „aşa-zisul acord”. Era de aşteptat o asemenea reacţie. S-a văzut încă de la prezentarea acordului ca pe un mare triumf că în spatele lui se afla un interes de ordin electoral. Să dai Lumina Sfântă, să împarţi pâinica sfinţită poporului închis în propriile case era o acţiune de mare anvergură social-politică.
De data aceasta din fericire, s-a făcut cum a vrut Preşedintele.
Dar se face întotdeauna cum vrea Preşedintele?! În ţările în care preşedintele conduce şi Executivul, cum este cazul SUA, întotdeauna se face cum vrea preşedintele. Chiar şi în Franţa se face cum vrea Preşedintele. În republicile parlamentare, gen Ungaria şi Germania, se face cum vrea primul ministru sau cancelarul.
Noi nu avem un preşedinte cu majusculă. Avem preşedinte nu PREŞEDINTE.
Noi avem un sistem de conducere bicefal, o creatură cu două capete care se tot măsoară între ele care este mai mare.
Preşedintele conduce şi nu conduce ţara. Premierul este pe jumătate şeful guvernului, cealaltă jumătate fiindu-i rezervată preşedintelui.
Desigur, deciziile lor, chiar dacă lucrează la unison când au aceeaşi culoare politică, trec prin filtrul Parlamentului.
Parlamentul controlează guvernul, dar aprobă sau respinge propunerile preşedintelui. Preşedintele desemnează un prim ministru, dar parlamentul îl votează sau nu-l votează.
Acestea fiind spuse, ne întrebăm cum poate o ţară cu o asemenea organizare statală lupta eficient împotriva unui pericol, aşa cum este acum coronavirusul? Ar trebui să fim mulţumiţi că s-au putut lua măsuri de stăvilire a răspândirii infecţiei Covid-19. Pentru că toţi au spus „Staţi în casă” consemnul s-a respectat.
Iată însă că în decretul de prelungire a stării de urgenţă cu încă o lună s-au făcut modificări. Înainte de a fi supus votului parlamentarilor câteva partide au anunţat că nu vor vota decretul prezidenţial. Pro România şi ALDE şi-au asumat riscul de a u vota pentru prelungirea stării de urgenţă. PSD a adoptat poziţia salvatorului care pune mai presus interesul general decât interesul de partid. Aşadar, starea de urgenţă se prelungeşte cu încă 30 de zile datorită parlamentarilor PSD.
Italia şi Spania, cele mai afectate ţări, apoi SUA au anunţat că repun economia în funcţiune pentru că a trecut vârful epidemiei şi se pot destinde măsurile, cu mare atenţie.
Se intră, aşadar, într-o nouă etapă, a refacerii economiei care a stagnat. În România, deşi guvernul a anunţat că a luat măsuri de susţinere a ecnonomiei, în fapt a firmelor, efectele încă nu se simt.
Va fi interesant de văzut cum poate acţiona preşedintele în această problemă vitală. Desigur, are un cuvânt greu de spus, însă depinde cum înţelege să se acţioneze, ce viziune are despre restartarea economiei.
Până şi bătrânul Henry Kissinger, peronalitate marcantă în timpul preşedinţilor Nixon şi Ford, la aproape o sută de ani, a simţit nevoia să declare că pandemia de coronavirus va schimba pentru totdeauna ordinea mondială. România ar putea profita de ocazie pentru a prinde un loc mai bun în ierarhia mondială. Pentru acest lucru avem nevoie de un Preşedinte, cu majusculă, de politicieni curajoşi, care să-şi asume riscul de a încerca un triplu salt investiţional. Acum se poate, se poate depăşi deficitul de 3% impus de UE.
Este simplu pentru un preşedinte să anuleze un acord între un ministru şi un cap al bisericii care şi-au făcut un paln de a împărţi lumina sfântă cu ajutorul organelor de ordine publică, însă este complicat să ai o viziune despre ce trebuie să faci la ieşirea din starea de urgenţă.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu