Studiul etnologic ce alcătuiește volumul „Familia în credințe, rituri, obiceiuri”, pe care ne-am propus să-l prezentăm sumar în rândurile ce urmează, studiu semnat de profesorul Viorel Rogoz, a fost validat ca operă științifică încă în urmă cu 13 ani, de către o comisie academică, instituită la fosta Facultate de Filologie din Cluj Napoca; pe baza lui, comisia i-a oferit autorului titlul de doctor în filologie. Vom preciza că avem de-a face cu o cercetare etnologică matură și totodată cu una dintre cele mai prestigioase teze de doctorat din domeniul culturii noastre populare, dintre cele 40 care au fost susținute până azi la această facultate.
Iată de ce conducătorul științific al tânărului doctorand de odinioară e bucuros să revadă acum – fie chiar și cu atâta întârziere (deplin motivată, de altfel) – lucrarea, îmbrăcată însă, de date aceasta, în haina nouă a tiparului și pregătită astfel să intre cât mai adânc în conștiința iubitorilor culturii noastre tradiționale, inclusiv a celor de aici, din preajma Codrului, sau născuți în acest ținut încărcat de podoabe și valori patrimoniale, făurite într-un timp istoric ce coboară până în vremea dacilor și dincolo de aceasta.
Provenit el însuși din acest spațiu, și anume din Giurtelecul Hododului, județul Satu Mare, Viorel Rogoz s-a orientat către studiul folclorului, limbii și vieții poporului încă din primii ani de studenție. Satul natal a constituit, pentru tânărul care se iniția în vastul domeniu al acestei discipline științifice, principalul câmp de activitate practică, acela pe care își va construi și verifica progresiv metoda de cercetare, ajungând astfel la o excelentă pregătire teoretică și de teren. Apelând la o vastă bibliografie românească și străină de specialitate, Viorel Rogoz a știut să evite cu calm și înțelepciune diferitele capcane pe care le ridicau și continuă să le ridice până azi impreciziunile unor termeni și noțiuni, precum și ale unor orientări care s-au dovedit a fi ineficiente.
Înarmat cu asemenea cunoștințe teoretice și practice, bine asimilate, cu un chestionar alcătuit personal și îmbunătățit treptat în cursul aplicării lui, în funcție și de realitățile oferite de terenul cercetat, chestionar cuprinzând 200 de întrebări, care, în cursul a aproximativ 10 ani, au fost adresate unui număr de peste 170 de informatori, de vârste diferite, bărbați și femei (între 8 și 98 de ani), din 25 de localități din zonă, cercetătorul a putut beneficia în cele din urmă de un stoc de aproximativ 10000 de informații, înregistrate personal, multe cu mijloace tehnice adecvate; la acestea se adaugă, desigur, informațiile extrase din colecții folclorice editate sau rămase în manuscris, realizate de alții anterior.
Această cunoaștere generală a zonei i-a oferit etnologului cadrul și totodată posibilitatea înțelegerii și explicării relațiilor de înrudire proprii tipului de familii din satele codrenești, așa cum se manifestau acestea în credințele, riturile și obiceiurile locului. Ele sunt cuprinse în cinci capitole consistente, în care autorul lucrării oferă o analiză pertinentă a diverselor categorii de înrudire, cu baza lor biologică, culturală și socială și cu răsfrângerea lor în cultura spirituală tradițională, folclorică în esența ei. Ne aflăm în fața unui studiu de etnologie aplicată, dacă nu cel dintâi apărut la noi, cu siguranță cel mai temeinic realizat până acum. Faptul că, spre deosebire de studiile similare referitoare la relațiile de rudenie în societățile tradiționale, acesta urmărește problema într-o anumită arie geografică, relativ unitară – cea a Codrului – îi conferă un caracter mai concret și mai exact, dată fiind realitatea socială și culturală cu care s-au împletit în evoluția lor istorică.
Privind în ansamblu cercetarea întreprinsă de Viorel Rogoz, cititorul înțelege cu ușurință ce este etnologia, care sunt obiectivele și sarcinile pe care le urmărește investigația specifică, precum și metodele proprii cu care operează. Dincolo de aceasta, cititorul înțelege astfel coeziunea satului nostru tradițional, tipurile de înrudire și de relații existente în cuprinsul lui și care s-au păstrat vreme îndelungată în practici și credințe, în rituri și mituri, în cântece și jocuri, ca și în cadrul obiceiurilor satului; în ultimă analiză, cititorul își poate explica însuși sistemul care stă la baza vieții folclorice a unei comunități de tip tradițional, sau a unei zone, cum este cea a Codrului.
Pentru mulți dintre cercetătorii mai vârstnici, originari din mediul rural, cartea aceasta va reîmprospăta amintiri estompate în cursul anilor, făcându-i să retrăiască o experință de viață consumată odinioară, dar insuficient înțeleasă la vârsta lor de atunci. Pentru tinerii înstrăinați de satul de origine și pentru cei născuți la oraș și lipsiți de o atare experiență de viață, contactul cu vastul și uneori complicatul domeniu al relațiilor de înrudire în planul familiei restrânse, al vecinătății și comunității sătești, precum și al expresiei lor în viața culturală tradițională, lectura acestei cărți de știință va însemna descoperirea sau redescoperirea unei lumi pe cât de vechi, pe atât de interesantă și încărcată de ordine și spiritualitate.
Atunci când este bine concepută și efectuată, cercetarea etnologică poate lumina viața omenirii în multiplele-i forme în care s-a manifestat în cursul vremii și ne poate indica totodată drumul pe care ar trebui să-l urmeze aceasta în epoci de criză și durată, cum este și aceea pe care o trăim noi astăzi. Astfel, străvechea solidaritate umană, bazată pe cultul valorilor spiritului, poate contribui efectiv la însănătoșirea lumii în care trăim.
Temeinic gândită și elaborată, cercetarea profesorului Viorel Rogoz va avea cu siguranță un efect benefic în promovarea studiilor de acest gen.
Dată fiind excelenta cunoaștere de către autorul studiului a zonei Codru, a caracterelor specifice ale acesteia, care o particularizează în raport cu zonele învecinate, și a sintezelor culturale, la cristalizarea cărora a contribuit, îndrăznim să credem că studiul ce vede acum lumina tiparului va prezenta doar un capitol al unei viitoare monografii etnologice de amploare a acestei zone puțin cunoscute în ansamblul culturii tradiționale românești. Materialul înregistrat personal, în cursul anilor, de Viorel Rogoz, în satele codrenești, împreună cu cel cules înainte și păstrat în paginile unor colecții tipărite sau în arhive de specialitate, acoperă, în mare, cerințele unei documentări corespunzătoare. Atenția ar trebui să se îndrepte cu prioritate către fenomenele ce au loc astăzi, cu consecințe în viața contemporană.
Deplin format în domeniul specialității, Viorel Rogoz este, credem, și cel mai indicat să-și asume această răspundere.
Dumitru Pop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu