Descentralizarea deciziei şi campania electorală

 de Dumitru Păcuraru

Destul de târziu, guvernul a ajuns la concluzia că o parte a deciziilor privind măsurile de prevenţie anti-Covid trebuie să cadă în responsabilitatea administraţiilor locale. În acest fel se vor vedea diferenţele dintre judeţe, iar în interiorul judeţelor diferenţele dintre localităţi.

Probabil că opoziţia va spune că guvernul a aruncat găina moartă a pandemiei în grădina administraţiei publice. Poate fi luat în discuţie şi acest aspect.

Până la urmă fiecare cetăţean are o responsabilitate egală cu a unui demnitar. Pentru că stă în voinţa şi în puterea lui să răspândească virusul atâta vreme cât nu face nici minimul gest de a purta mască în locurile aglomerate.

Reporterii pun o întrebare aparent banală: vă este frică de coronavirus? În cele mai crunte războaie se spunea că numai proştii nu se tem. Din răspunsurile la această întrebare se poate întocmi o hartă a proporţiei dintre responsabilitate şi imbecilitate la nivel naţional.

Descentralizarea deciziilor va oferi autorităţilor locale posibilitatea de a urmări în amănunt, la nivel de persoană, modul în care se respectă măsurile cele mai simple, purtarea măştii şi păstrarea distanţei dintre persoane.

Nu am avut norocul de a scăpa de coronavirus în timpul stării de urgenţă şi a stării de alertă. Sunt libere peste 4.000 de persoane asimptomatice, plecate din spitale în urma vidului legislativ datorat luptei politice dintre putere şi opoziţie care a condus la creşterea alarmantă a numărului de infectări. Nu avem norocul unor ţări precum Grecia şi Ungaria în care numărul infectărilor la nivel naţional este mai mic decât într-un judeţ ca Argeş, Suceava sau Bucureşti. Plătim scump disputele politice, dar şi indolenţa, falsul curaj al aroganţilor care în mod sfidător nu poartă mască şi nu păstrează distanţa sanitară.

Descentralizarea deciziilor privind măsurile anti-covid coincide cu intrarea în campania electorală pentru alegerea primarilor. Acest lucru despovărează guvernul de o serie de  responsabilităţi.

În acelaşi timp le conferă prefecţilor puterea de a sancţiona primarii pe criterii politice. Opoziţia va semnala cazurile şi va ţipa ca din gură de şarpe că sunt încălcate drepturile şi libertăţile personale.

  Jocul dintre opoziţie şi putere seamănă cu competiţiile dintre fabricanţii de lacăte şi hoţi. Cu cât mecanismele de siguranţă sunt mai complicate, cu atât mai mult se perfecţionează şi spărgătorii de locuinţe.

În plan politic, întotdeauna opoziţia găseşte antidotul care anulează efectul măsurilor bune luate de putere. Lucrul este valabil şi în cazul competiţiei dintre primarii în funcţii şi contracandidaţi.

Suprapunerea pandemiei peste campania electorală modifică percepţia cetăţenilor despre realizările şi nerealizările din ultimii patru ani. Pandemia introduce în agenda publică tema responsabilităţii individuale şi colective. Este un subiect greu. „Democraţia”  şi „libertatea individului” nu au reuşit în cei 30 de ani să-l obişnuiască pe cetăţeanul român să nu arunce mizeria pe jos, să nu spargă băncile din parcuri, să nu distrugă coşurile de gunoi. Acum nu-l poate obliga să poarte mască. Întrebarea este dacă primarii au o responsabilitate pentru aceste neajunsuri. Pot primarii, şi să zicem şi consilierii locali, face educaţie civică? Nu este un subiect care să prezinte interes în cazul în care ar fi dezbătut într-un studio de televiziune.

Aşa este construită actuala societate şi nu avem ce face.

Toată lumea este speriată că organizarea alegerilor va avea un  efect dezastruos pentru răspândirea coronavirusului.

Ne putem însă întreba şi dacă în circumstanţele actuale campania electorală va contribui un pic la educarea „maselor populare”, dacă echipele partidelor intrate în competiţia electorală vor contribui puţin la disciplinarea propriilor alegători.

Campaniile electorale ar trebui să fie adevărate sărbători ale democraţiei. Profitând de ocazia de a se întâlni, de a se adresa populaţiei, fiecare candidat ar trebui să-şi propună ridicarea nivelului conştiinţei civice a celor cărora le cere să-l voteze. Pare o glumă făcută în jurul unui miez de adevăr.

Doamne fereşte ca transferarea unor decizii dinspre puterea centrală spre puterea locală într-un domeniu atât de sensibil precum răspândirea virusului să nu fie o simplă glumă.