Motto:
,,O urmă din mine-o să las,
Aici pe pământul stingher
Și ultima urmă din pas,
Va fi când voi merge spre cer".
Ionica BANDRABUR
Poeta
Ionica BANDRABUR este una prolifică și foarte talentată. Debutează în anul 2016 cu volumul ,,CAUTĂ-MĂ
PRINTRE RÂNDURI". Nu o știam atunci, încă! Ne-am ,,intersectat"
pașii, în anul 2018, când am participat la tabăra literară de la Sulina, organizată de scriitoarea Vasilica Mitrea,
poeta Garofița Jianu și Cenaclul literar Mihail Sadoveanu de la Constanța.
Felicit și în acest moment organizatorii, dar și participanții, motivat fiind
de bucuria și încărcătura emoțională întâlnită în această tabără - oameni
simpli, minunați, adevărate spirite literare, oameni cu suflete frumoase, cu
inimile curate, care știu să prețuiască valorile noastre spirituale.
Dar nu despre tabăra literară din acele timpuri vreau să
fac rostire, deși încă mai port amprenta emoțiilor acesteia, ci despre poeta
Ionica Bandrabur, cea care, acolo, la Sulina,
cuprinsă de imperiul emoțiilor evidente, mi-a dăruit volumul de versuri INTRE
ALFA ȘI OMEGA, despre care am făcut o semnalare editorială, la vremea
respectivă. Așa am crezut de cuviință că trebuie să fie! Era deja la volumul al
cincilea. Mi-a dăruit-o ,,cu dedicație și iscălitură", cum îmi place mie
să spun. Îți mulțumesc dragă prietenă și în acest moment. Apoi, câteva luni mai
târziu, primeam cea mai originală invitație de a participa la Slănic Moldova
(Bacău), în aceeași toamnă, la un eveniment cultural organizat de poetă. Era
vorba despre lansarea altor volume de versuri care-i poartă amprenta de suflet,
dar din pricini obiective nu am putut participa, lucru ce îl regret și în acest
moment, dar ăsta este adevărul, am fost prezent acolo, la Slănic Moldova, cu
sufletul, cu inima doar.
A vorbi despre poezia și poeta Ionica BANDRABUR, nu e
deloc o greutate, pentru că poemele sunt scrise cu sufletul... au izvorul sau
rădăcina, acolo, în adâncul sufletului, și lecturându-le, îți dau o stare de
bine, o detașare aparte, te acaparează poemul în sine, și fără să îți dai
seama, îți stârnesc curiozitatea și interesul pentru lectură... asta am simțit
lecturând din volume, pentru că, între timp, prin amabilitatea bunei prietene,
din frumoasa ,,,Cetate a Slănic-Moldovei", am mai primit și următoarele
volume.
Poezia bandraburiană se citește cu plăcere și îți oferă o
plăcută detașare de cotidian. Foarte pretențioasă, întâi cu ea, apoi cu poemul,
versul își are un mers distins, un curs firesc, modest, dar cu un puternic
impact emoțional asupra cititorului. Găsesc în poemele sale o diversitate de
teme, firesc, de altfel, dar fiecare
poezie (sau temă) foarte frumos regizată,
organizată, încât vezi un spectacol de versuri, vezi rime perfecte și
îngrijite, alese pentru a transmite emoția
și aprecierea.
Am găsit dor în poezii (tema dorului) - dor de casă, dor de locurile lăsate în
urmă, dor de cei dragi. Am găsit lacrimi
și am găsit anotimpuri (temă foarte frumos ilustrată). Găsesc iubire (tema
iubirii, a iubirii sincere), stele, cer, vânt,
patimă și lacrimă - tot așa cum găsesc, rondel, glosă ori poezii cu
trimitere direct la cineva drag, ,,cu dedicație".
Rondelul, de exemplu,
din punctul meu de vedere, este
foarte pretențios la scriere, pentru că se cer îndeplinite anumite condiții, pe
care, dacă nu le respecți, nu mai îmbrăca forma acestei specii sau acestui gen
de poezie cu formă fixă. Să reușești în această specie a poezie lirice
(rondel), vor trebui îndeplinite următoarele condiții: poezia să aibă 13 (sau
14) versuri, scrise în trei strofe, cu
repetarea unor versuri (de obicei, primele două, cf. NODEX, 2002) ori să fie
,,două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se
după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere", cf. MDN '00
(2000), RONDELUL UNUI CERȘETOR, pag. 21, de exemplu, din volumul ÎNTRE ALFA ȘI OMEGA,
Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2018, este unul elocvent.
,,Desculț și-n straie zdrențuroase,
Părând un cerșetor umil -
Simțea c-a devenit ostil,
Povara i se-ngreunase.
Că iarăși viața-l îmbrăcase,
În suflet pribeag, de copil,
Desculț și-n straie zdrențuroase,
Părând un cerșetor umil.
Privit de chipuri curioase,
Iși grăbi pasul către-apus
Și-n rugăciuni către Isus,
Spre nemurire se 'nălțase -
Desculț și-n straie zdrențuroase".
Poemele transmit o anume bucurie, pe care nu o întâlnești
în orice poem, (indiferent de autor!). Lecturând poemele, ți se oferă acel
moment de visare, de reverie, de bine pe care nu ai cum să nu îl simți.
Anul 2019, pentru Ionica BANDRABUR, aduce altă mare
bucurie sau împlinire editorială. 2019 este anul apariției volumului PRIVIND DINCOLO DE
ASTĂZI, cu o prefață semnată de Ion ROȘIORU, cel care afirmă despre
poetă, în prefața cărții, următoarele:
,,... o poetă îndrăgostită, ...
incurabil, de tot ceea ce o înconjoară", o descriere superbă și perfect
legitimată. Despre apariția acestui volum,
am scris drept semnal editorial, în volumul personal ÎNSEMNĂRI LITERARE - NOTE, SEMNALĂRI, APARIȚII
EDITORIALE, ESEURI, COMENTARII,
(Editura Armonii Culturale, Adjud, 2020,
pag. 106).
Într-un
volum amintit supra (INTRE ALFA...), pag. 206, găsim adevărată definiție
a poetului. Dar, chiar așa! Oare, poet,
este oricine care cu pix, pe o hârtie, așterne,
aici, gândul său? Poate da! Poate nu! Haideți să vedeți viziunea poetei (atât
de minunat ilustrat!), în poemul, chiar așa numit - POETUL:
,,Poet nu este doar cel ce hârtia,
O scrie când privește luna,
Sau stele arătându-și măreția,
Pe creștet când 'i-așează ei cununa.
Și nu este doar cel ce versu-l cântă,
În ritmul instrumentelor, pe note...
Îndrăgostiții-n vrajă îl descântă
Și-ascund ca bogăție-n adânci grote.
Poet e cel care pământul ară
Și-l seamănă cu bobi din spic de grâu,
Îl udă cu sudoarea până-n
seară,
Mereu strângând cureaua lată-n brâu.
...
Poet voi fi și eu, dar după moarte,
Când trupul s-o amesteca cu lutul
Și strănepoții m-or găsi prin carte...
Cuvântul le-o fi zetrea și tributul!".
Poeta Ionica BANDRABUR, ne oferă, prin cărțile sale, prin
fiecare volum, un exemplu de sensibilitate, de moralitate, de spiritualitate
sau de tradiție. Poezia ei ,,naște" sau dăruiește bucurie. Poezia ei ,,naște" fior ce leagă o
,,chimie literară", una aparte. Simțim și gândim, de multe ori, la fel...
avem viziuni comune și pasiuni. Prin scris, prin volume, prin poeme, prin
versuri se crează o ,,stare de spirit", vorba lui Nichita STĂNESCU, o punte de legătură care ne unește, care ne
leagă și ne ajută să pășim înspre înainte, fără a ieși din tipar, fără a
încălca norme sau cutume deontologice.
Naturalețea gândului - sincer și curat, a gândului pur,
nealterat - este omniprezentă în poemele bandraburiene... imagini clare și
extrem de emoționale, care generează un adevărat tablou stilistic.
Ionica BANDRABUR este un om puternic și sensibil, care nu
face altceva decât să ne capteze în minunatul univers al poeziei sale, ca
într-un joc, dar nu orice fel de joc, ci unul al versului extrem de îngrijit,
un joc al rimelor frumos luminate sau ,,culese" cu mare grijă, un joc al
peisajelor elegant transpuse în volum. Se observa munca de Sisif ce a fost
depusă pentru îngrijirea cu minuțiozitate a fiecărui cuvânt, vers, strofă.
Poemele lui Ionica BANDRABUR se citesc, cu altfel de
ochi, cu cei ai sufletului, pentru că fiecare poem îți oferă o imagine
clară, mesajul fiind unul cu profunzime și de o eleganță
aparte. Rimele sunt îngrijite și căutate cu inima, nu vin așa la simpla
întâmplare. Poezia, rămâne în inima noastră, a
cititorului, rămâne în suflet, în
toată splendoarea și minunăția ei. Sunt adevărate comori (comori literare) ce-ți încântă sufletul, te
lecuiesc și te însoțesc o vreme în gândul și-n ,,umblările"
cotidiene. Poezia, e precum valul, iar
dacă te lași purtat de acesta, jocul se confundă cu realul, imaginarul cu
adevărul, visarea prinde contur în realitate, fascinația prinde viață și te simți
cu adevărat ca într-o poveste, iar toate acestea sunt și vor fi mărturii a
trecerii noastre, o trecere firească, nu
oricum, ci înmulțind talantul - știți pilda biblică.
Poezia lui Ionica BANDRABUR este precum o rugăciune
rostită în fața sfintelor icoane... sunt perle literare, de o finețe și acuratețe
deosebită, realizate minunat,
artistic cu noblețea și frumusețea, dar și
sensibilitatea, sufletului. Recomand, deci, lectura acestei poete și mai știu
un lucru (sunt convins că așa va fi!) - istoria și critica literară va avea
multe lucruri minunate, frumoase, (concret, punctual, obiectiv) de spus despre
poetă. Îți doresc spor în toate, bună prietenă. Știu că mi-ai înțeles lipsa sau
neprezența la frumosul eveniment al lansării volumelor, dar, nu vreau să fac
promisiuni, oricând revederea și bucuria
revederii va fi imensă. Sperăm să fie bine,
sperăm să fim înțeleși și lăsați, noi, poeții, să ne manifestăm așa cum
este firesc, să putem dărui ,,dar din darul inimii noastre", cititorilor
sau publicului nostru, așa cum i-am obișnuit până acum, în acest context
pandemiologic.
Știu că
ai încă multe lucruri minunate de spus, cred în tine, cred în puterea și forța ta...
așa cum cred că, IONICA BANDRABUR, în toată modestia ei, face cinste
literaturii române și poeziei... Dacă nu-mi veți crede vorbele, o să ascultați
glasul istoriei literare, care nu are cum să rămână ,,pasivă" în fața unui
asemenea om cu o noblețe și sensibilitate de excepție! Îți mulțumesc pentru
prietenia noastră și... am eu o vorbă - ce-mi doresc mie, vă doresc și vouă, întregii familii.
Cu prețuireși
respect profund...
VASILE BELE
Chiuzbaia, 28 iulie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu