A vorbi despre viitor, în această perioadă pandemică, poate fi riscant. Unde locuiesc vizionarii? Oamenii aceia lucizi, care ne dau încredere? Speranță și liniște sufletească. Licărul acela care se poate transforma în flacără. Oare mai sunt oameni fericiți? Să nu-mi spuneți că dansatorii de pe malul mării sunt încercați de fericire. La prima vedere, ei sunt oameni veseli, exuberanți, neglijent de entuziaști. Pe când, după mine, fericirea este altceva. Care nu se definește, ci se trăiește. Na, că m-a prins curentul cubului perfect. Eu mă gândeam la viitor, la ziua de mâine a Europei, a României, a Maramureșului, a Deseștiului natal. Nu discut, acum, vocația schimbării lumii provocată de vreme. Că vreme trece, vreme vine! Ne putem lămuri gândurile dacă ne întoarcem în istoria apropiată, eventual trăită de noi, să constatăm cum ne-a fost drumul. Tot răsfoind cărțile vremii apropiate, am deschis la o pagină care ne dă de gândit.
La începutul veacului trecut, un domn austriac a fondat mișcarea Pan-Europeană de la Viena, care viza crearea Noii Ordini Mondiale, bazată pe națiuni federale. De acolo s-ar trage și integrarea europeană. Politicienii acelor vremuri, unii nu toți, băncile, presa au fost alături de teoria lui. Mie mi-au atras atenția câteva afirmații, făcute atunci. Care s-au prelins până la noi. Contele Richard von Kalergi (foto), căci despre el este vorba, a spus: „Omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat, ca urmare a eliminării spațiului și timpului. Rasa euroasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară ca aspect cu vechii egipteni și va înlocui diversitatea popoarelor. Europenii vor fi transformați într-o rasă mixtă.” Dacă vehiculam pe vremuri, chiar la o cafea, o asemenea teorie, mi se scădea nota la purtarea socială. După puterea mea de înțelegere, de atunci, cu asemenea teorii nu-mi împuiam capul. Așa mi-am dovedit limitele priceperii. Și alte limite. Cum vă spuneam am deschis cartea la o pagină în care se descrie o realitate care, acum, mă face să tresar.
Contele Kalergi, despre care știam puține lucruri, declara că viitorii locuitori ai Statelor Unite ale Europei nu vor mai fi oamenii vechiului continent, ci un amestec de popoare europene cu rasele asiatice. După șugubățul austriac, noi nu făceam România Mare, deoarece el proclamă abolirea dreptului popoarelor la autodeterminare, urmărind ținte concrete: eliminarea națiunilor de sine stătătoare, prin stimularea mișcărilor separatiste și încurajarea imigrărilor în masă, pentru că numai așa Europa poate fi controlată. O altă etapă a planului său este cea privitoare la eliminarea principiului egalității tuturor în fața legii și evitarea oricărei critici la adresa minorităților. Kalergi a murit în anul 1972. Teoria lui a fost preluată în perioada interbelică de diverse mișcări sau grupuri de extremă dreaptă. Astăzi se spune că discursul lui a fost folosit trunchiat. Dar a slujit ca argument pentru motivarea bombardamentelor din Serbia din anul 1999.
Generalul american Wesley Clark, fost Comandant Suprem al NATO, a spus atunci: „Să nu uităm care este originea problemei. Nu este nici un loc în Europa modernă pentru statele etnice pure. Asta-i o idee a secolului al 19-lea, iar noi încercăm să tranzităm în secolul 21 și o vom face cu state multietnice.” Tăvălugul migrației, din ultima vreme, este o dovadă că teoria lui Kalergi se conturează. Căsătoriile între rase produc anual mii de prunci de rasă mixtă. Prin mijloace de socializare sunt învățați să renunțe la originile și identitatea națională. El însuși nu s-a împăcat cu propria etnie, fiind produsul unei familii mixte: tatăl – diplomat austro-ungar și mama – japoneză. Parcă s-a răzbunat pe soartă, construind acest plan ciudat. Prin care să se dilueze identitatea națională și sentimentul patriotic. Se întâmplă sub ochii noștri. Diluarea popoarelor este inevitabilă în condițiile libertății de circulație a persoanelor.
Istoricul și cercetătorul israelian Yigal Ben-Nun scrie negru pe alb: „Migrația arabă a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat în Europa în ultimii 5o de ani. Arabii din Europa sunt un fapt de viață. E timpul să începem să acceptăm că nu există nici o modalitate de a bloca migrarea chinezilor, pakistanezilor sau arabilor în Europa. E adevărat, Europa nu va fi ceea ce a fost odată, dar asta e un lucru bun. Cu cât mai mulți migranți din Africa și Asia vor ajunge în Europa, cu atât va fi mai bine.” Asta este părerea lui. Umbra lui Kalergi se vede. Nu prea mă pasionează teoriile conspirației, dar sunt prea multe evidențe să nu mă pună pe gânduri. Ca să fie plin paharul, aflu că, din 1978, este un Premiu European Kalergi , care se acordă din doi în doi ani. Printre premianți se află Helmut Khol, Angela Merkel, Yehudi Menuhin, iar, de la noi, președinții Emil Constantinescu și Klaus Iohannis. Pentru că s-au dedicat obiectivului Europei unite. Și teoriei lui Kolergi, care este numit mare vizionar european.
Credeți fiecare ce vreți. Europa de mâine nu mi se prea potrivește. Dar nu-i după mine. Deocamdată, atâta am avut de spus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu