Cine ne apără?

                                                            de Gheorghe Pârja

Titlul acestui text l-am împrumutat de la  scriitorul Gheorghe Pituț, acest poet solid cum este cubul, în semn de respect și prețuire pentru valoarea lui poetică  și a prieteniei care ne-a legat. Nu știa când și-a botezat cartea că titlul lui va deveni o întrebare ascuțită pentru omul lumii. Da, cine ne apără de pandemia care a cuprins toate sistemele politice și administrative, găsite complet descoperite și nepregătite pentru a face față unui asemenea șoc de dimensiuni planetare. Mă gândesc la uriașele investiții în domeniul militar, pentru toate tipurile de războaie, terestre și cosmice, care au creat cele mai sofisticate arme pentru a cuceri, a dobândi supremația, pentru a ucide. Se mai face numărătoarea marilor armate, a sofisticatelor dotări, așa că s-a indus în lume o isterie de necuprins. La întrebarea din titlu avem ceva soluții, care ne mai liniștesc. Căutăm aliați puternici, de încredere, care să ne apere. Că singuri nu facem față în această nebunie a înarmărilor.

Mă copleșesc imaginile cu submarine și alte cuirasate moderne, cu rachete, care au viteza gîndului și cele multe altele. Te mai opreai din mersul pe jos și te întrebai la ce bun toate acestea? Îți venea în minte o doctrină apusă, când se striga dezarmare = pace! Și a venit nevăzutul și a încurcat multe planuri, socotite pe termen lung. Specialiștii în doctrine mondiale consideră că noile tipuri de amenințări au fost elaborate greșit. Se miza pe conflicte locale, care au fost și mai sunt, generând altele regionale, apoi continentale și mondiale. A venit uriașa criză sanitară, cu o mare viteză de răspândire, cu efecte majore asupra sistemului civil. În fața ei, și demnitarii și generalii au devenit posibili soldați ai bolii, ai morții. Cei care ticluiau moartea pentru alții s-au trezit cu ea la ușă. După cum vedem, virusul nu alege, ci culege. Nu ocolește nici marile cancelarii, nici generalii cu patru stele.

Se adeverește o vorbă cunoscută: în fața morții toți suntem egali. Și armele sofisticate, într-un fel, se dovedesc neputincioase. Cei care hotărăsc soarta lumii nu au avut la îndemână un manual din care să învețe cum să răspundă pandemiei. Toți visau arme! Liderii unor mari puteri se simt mai înfricoșători când prin fața lor defilează arme și oameni în pas de front. Așa sfidează lumea și o înspăimântă. Dar sectorul sanitar a fost pus pe ultimul loc. Se dorea un conflict cu mulți morți și foarte puțini răniți. De aceea nu s-a investit în pansamente, seringi și alifii. Când a venit nevăzutul purtător de moarte, nu erau stocuri de medicamente, nu erau materiale sanitare. Atacul prin surprindere a venit din partea unui ina­mic care nu figura în pregătirea de luptă. Și fronturile au fost încurcate. Cu o mare viteză s-au prăbușit doctrine militare.

Virusul a dat o grea lovitură globalizării. I-a subțiat puterea și a încurcat lumea. Pe acest fond a apărut reflexul național de protecție. Mai întâi eu, apoi noi! Așa s-a derutat și Uniunea Europeană. Cazul Italiei este emblematic. Târziu i s-a acordat o brumă de sprijin. Cât frecuș a fost cu împărțirea bugetului! Sunt alegeri în mai multe țări. Din România, până în America. Politicienii au un discurs al disculpării. Nu ei, ci alții sunt vinovați de haos. Așa a apărut teoria virusului chinezesc, iar chinezii dau vina pe americani. La noi, discursul electoral se reduce la obositoare învinuiri reciproce. Apoi pandemia a suspendat legislații. Mă rog, provizoriu, până nu se știe când. Citesc că în America, Trump trece peste voința guvernatorilor și ordonă intrarea în joc a unor forțe federale fără ecuson care să facă ordine. Un comentator de la Bruxelles crede că la nivel european starea provocată de pandemie este ținută mai bine sub control. Ca metodă de lucru s-a folosit excepția de la regulă, motivată de urgență.

Mă întreb în ce măsură criza sanitară acoperă incompetența și furtișagurile. Se transferă vinovăția spre alții, socotind că nu și-au făcut treaba. Avem și noi pilde pe aproape. Cine ne apără? Prevăd că lumea după pandemie, nu știm însă când va fi asta, nu va avea reguli de conduită. Se va extinde plaja pentru dezinformare. Dar acum ce trăim? Cât este adevăr și cât minciună în ceea ce ni se spune? Aud că legile sunt scrise de oameni, care nu se văd la televizor. Furnizează bani și putere nelimitată. Ei reprezintă răul. Deci conspirația este în preajmă. Cine ne apără? Masca, veți spune. Ce așteptăm? Ziua de mâine, cu soare, și venirea lui Hristos!