Acum vrem să reconstruim țara cu bacșisul dat de stăpânii noștri

În celebra poză din timpul celui de-al doilea război mondial sunt trei lideri mondiali. Ei se întâlneau în luna februarie când asupra Berlinului a fost cel mai puternic raid aerian lansându-se peste 1500 de bombe. Din poza de la Yalta lipsește francezul. Și au plătit cu morții din rezistență, cu soldați, cu exilul și au debarcat și au luptat pentru recucerirea patriei. Nici vorbă să fie invitat la poză De Gaulle. Am impresia că Stalin nu îl simpatiza, ca să facem și o glumă. Dacă apărea în poză francezul, cei trei nu mai erau considerați mari stăpâni ai mapamondului.

E, frați români, al nostru a apărut în poza de la împărțirea banilor ca la lăutarii de la Yalta Uniunii Europene. Ziceai ca e Molotov in picioare in spatele șefului, așa era de mândru. Și nu a apărut așa oricum, ci falnic și fără mască. Masca o are mereu în suflet și nu vorbim despre aia. Vorbim despre cârpa care ne protejează de virus. Și râdea, vorbea și își dădea coate la propriu cu ceilalți. Știți ce îmi sugerează imaginea asta? Ceva grețos. Știți acei vasali de prin instituțiile de stat sau private, care indiferent de fundul schimbat, ei rămân cu aceiași limbă catifelată? Ei sunt cei mai privilegiați de către „șefu “ care află tot și ceva în plus de la aceste personaje. El este un supraviețuitor și face acest compromis, nu ca să plătească facturi de curent și laptele pentru copil, ci pentru că îi și place postura. El distruge destine sau le ridică.

De acest personaj viermănos, care face tot ce îi dictează vizirul, fără să clipească sau să spună măcar odată „nu”, este nevoie peste tot și mai ales la nivel de stat. Al nostru Vodă Sparanghel sau guvernatorul din provincia imperiului UE cu sediul la Berlin și Washington, cam cum era pe vremuri Imperiul Roman cu cele două capitale la Constantinopol și Roma a fost și el ca să îl știe lumea în prim plan, că e omul șefului mare. Așa se explică sfidarea președintelui. Adică, mă eu știu casa asta, eu știu unde este wc-ul, unde este oala de noapte a stăpânului pentru că eu o golesc, paharele, hainele etc. Eu sunt aici pilosul și pentru că știu să fiu exact cum era „Gorică” în „Craii de Curtea Veche”, adică sluga perfecta, să vedeți că primesc și ceva. Cum zicea Pirgu : „Mă crezi, pesemne, că sunt ca dumneata, să fiu dat afară cu una cu două terchea-berchea, haimana? Cine nu mă cunoaște aici şi oriunde, cine nu mă iubește, unde nu sunt la mine acasă?”. Si a primit domnul președinte, a primit și s-a și întors acasă cu geanta plină să o arate șerbilor acestui pământ.

Noroc că nu a fost atacat în Codrii Cozminului de haiducii lui Șaptecai. Nu că nu se putea, dar pădurea e demult prin vest tăiată. După o perioada de prosperitate în această provincie a afacerilor mai marilor stăpâni de la Berlin, a venit și ziua răsplății. Alte provincii mai neascultătoare sunt pedepsite că așa e în tenis. Credeți că atunci când sună Sultana pe telefonul direct se vorbește în germană sau protocolar se traduce? Sau al nostru se ridică în picioare chiar dacă nu se vede prin telefon? Dacă Mărita Sulatană din Berlin vrea să îl sune video și acesta este mă scuzați la toaleta sau în pat cu exercitarea funcției de soț? Sunt astfel de momente neprevăzute în viața omului. Aceste gânduri sunt lipsite de bun simț, oricum și sub nivelul marilor intelectuali care apară cetatea lui Vodă Sparanghel cu prețul vieții. Apropo, sunt aceiași despre care spuneam că indiferent de fund și-au păstrat limba dulce și catifelată. Ei ca niște femei cu experiență la bulevard sunt fericiți că au avut șansa să pupe fundul a trei președinți trecuți pe la Cotroceni cu excepția unuia cu trei mandate, pentru că acolo era înghesuială prea mare.

Așadar fiecare șef are câte un Gorică Pirgu gata să îl servească începând cu Berlin și terminând cu ultima primărie de comună din județul Vaslui. Cum sunt însă pesimist când vine vorba de realizările clasei noastre politice repetente, nu cred că nici măcar 10 miliarde nu o să folosim pentru modernizarea țării. Eram în 1990 fără datorii externe și în loc să conservam sau să dezvoltăm țara care are toate formele de relief și ieșire la mare, ne-am îndatorat timp de 30 de ani și am lăsat totul în paragină. Acum vrem să reconstruim țara cu bacșisul dat de stăpânii noștri. Și acela promis pe hârtie căci trebuie planuri coerente făcute de specialiști pe care nu îi mai avem în nici un domeniu, pentru că între timp lucrează pentru dezvoltarea stăpânului din Vest. Apoi mai vin și alte comisii portocalii din țara morilor de vânt care o să ne pună piedici și luminița de la capătul tunelului se stinge din cauza lipsei curentului.

Ajuns acasă pe malurile Dâmboviței, președintele a ținut să îi anunțe pe oamenii săi din PNL că pot merge deja în campanie prin țară și să promită oamenilor că vom ieși din evul mediu. S-au vizitat fabrici, poduri, ape, hoteluri și s-au fălit cu 32 de km de asfalt pe un drum în munți. În timpul unei conferințe de presă în aer liber, în care Prim-ministrul ne povestea că a aprobat și că a făcut, ministrul său al dezvoltării, numit Grindă dădea semn de oboseală. M-am uitat la acest personaj și cred că o să îl depășească pe Emil Bobu, sau dacă nu sfârșește sub un tratament cu ceva calmante. Bietul de el arata din degete mimând că dirijează cam cu cât o să ne alegem din aceste miliarde. Așadar, dragi români pregătiți-vă să trăiți bine!

Autor: Paul George Vasiliu