La Roma

 

Fiind duminică, fireşte

că Roma era-n sărbătoare

şi că-n biserica San Pietro

se pregătea o mesă mare,

 

oficiată chiar de papa

cu un sobor de-nalţi prelaţi,

prilej ca mii de gură-cască

să pară credincioşi rasaţi.

 

Taman ca în Ierusalim

cei doi au fost luaţi de val

şi degetul divin i-a aşezat

în faţa grupului sacerdotal.

 

Ştiau cu toţii că ei sunt

iluştri soli ai cerului,

dar se-arătau interesaţi

numai de papă şi ai lui...

 

La încheierea liturghiei,

pontiful suveran i-a invitat

la dialog mai osebit

în fastuosul lui palat

 

şi, după-atentă cercetare,

politicos şi calculat

ca un destoinic diplomat,

le-a spus cu falsă-ngrijorare:

 

- Iubiţii mei ambasadori

trimişi de-al fiinţării Tată,

aflaţi că suntem copleşiţi

de-această vizită-nsemnată

 

ce se constituie-n îndemn

la mântuirea prin credinţă.

Dacă ştiam că azi sosiţi,

aveam tot ce-i de trebuinţă...

 

De fapt, o-ntoarse el fuguţa,

ştim foarte bine că Mesia

(cum scris e-n Sfintele Scripturi)

Îşi va desăvârşi misia

 

la revenirea pe Pământ

ca Rege-ntr-un regat curat.

Dar, v-o spun sincer că-ntâlnirea

zdravăn de tot m-a tulburat

 

şi că-n esenţa lui procesul

altfel mi l-am închipuit...

De-aceea, timpul meu fiind

cu multă grijă drămuit

 

pentru-ntâlniri şi alte multe

activităţi strict necesare,

vă dau pe mâna unor sfetnici

cu competenţe exemplare,

 

nu înainte de a face

o informare condensată

cu marile probleme-n crez,

ce rezolvarea şi-o aşteaptă.

 

Ecumenismul promovat

cu răbdătoare chibzuinţă,

e cheia prin care credinţa

îşi va reface-a ei fiinţă,

 

după atâtea schisme-n timp

doar de orgolii provocate –

catolicism şi-ortodoxism,

Reforma şi-ale ei păcate.

 

Pericol pentru creştinismul

occidentalului molâu,

azi este islamismul

veacuri la rând ţinut în frâu

 

prin lunga jertfă românească

în lupte cu păgâni mişei,

pentru ca astăzi Occidentul

să fie-nsângerat de ei.

 

Mai este-apoi şi chestiunea

acelei forme de credinţă,

ce vrea să-mpace libertatea

cu necesara pocăinţă

 

şi care pentru mulţi înseamnă

perfida piatră de-ncercare –

prin libertăţi îngăduite

se-ajunge la destrăbălare!...

 

S-au despărţit de papă, refuzând

însoţitorii-n aşteptare,

deşi în sinea lor doreau

să vadă locurile-n care

 

atâţi creştini cu Petru-n frunte

(de împărat învinuiţi

c-ar fi incendiat oraşul)

au fost cu ură omorâţi

 

într-o orgie a cruzimii –

pe cruci cuprinşi de vâlvătăi,

sau fiarele la circ zdrobindu-i

spre saţul spectatorilor-călăi,

 

ştiut fiind încă de-atunci

că Nero pentru arta sa

dorea să vadă Roma-n flăcări,

doar-doar muza-l va inspira

 

c-o plăsmuire mai presus

de-orice-nzestrare omenească,

în schimbul unui târg infect

pe cari vroia să-l reclădească...

 

Deja stresaţi de-acest oraş

cu bube-n capul ipocrit,

Iisus şi Petru se gândeau

la maramureşeanul schit

 

de care-n treacăt pomenise

Mefistofel la întâlnire,

şi-ndată s-au văzut acolo

doar prin a gândului clintire.

 

                                                                                        George  PETROVAI