Cei mari și Unirea noastră

                                                                         de Gheorghe Pârja

Cer iertare cititorilor că, într-un timp scurt, revin a treia oară asupra subiectului Basarabia. Sau, în termeni oficiali, asupra situației politice din Republica Moldova, după câștigarea alegerilor parlamentare anticipate, de partidul înființat de Maia Sandu, acum președinta Republicii. Rezultatul preocupă marile cancelarii, se dau pronosticuri, se promite sprijin, dar mai ales se dau sfaturi. Unii, cei mai mulți, socotesc că o aliniere cu Uniunea Europeană ar fi soluția salvatoare. Nu lipsesc nici vocile, suficient de apăsate, care pledează pentru o reîntoarcere a micului stat de dincolo de Prut spre Est. Ba, în campania elecorală, Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse a cerut Uniunii Europene și Statelor Unite să nu se amestece în treburile interne ale Republicii Moldova. Anunțul a fost făcut înainte de întâlnirea Putin-Biden.

Basarabia este plasată, astfel, între Scylla și Caribda, cele două stânci homerice care străjuiesc strâmtoarea Messina. Între ciocan și nicovală, cum spunem noi, de unde, totuși, mai există o ieșire cu anumite pierderi. Noua stare de fapt este un început, nicidecum o certitudine. Cum și Unirea celor două maluri ale Prutului, după opinia mea, are un orizont mai îndepărtat. Cert este că acel 11 iulie de la Chișinău, și din țară, a dat de lucru diplomației marilor puteri. Din păcate, ne place, nu ne place, ele au ultimul cuvânt în chestiunile importante ale lumii. Aflu o știre publicată în „The Wa­shington Times”, care mi-a atras atenția. Scrie publicația: „Întâlnirea dintre Vladimir Putin și Joe Biden, de la Geneva, a dat întregii lumi speranța că Rusia și Statele Unite ale Americii, prin compromisuri reciproce, vor putea ajunge la o mai bună înțelegere, vor găsi un punct comun și vor începe să se concentreze pe rezolvarea conflictelor înghețate, în primul rând în Donbas, Abhazia și Osetia de Sud. Problema Transnistriei, precum și orientarea geopolitică a Republicii Moldova nu fac excepție.”
Un fapt mai rar, ca într-o întâlnire la nivel foarte înalt, Basarabia să fie subiect politic. De data asta, de unit, nu de răpit. Multe publicații americane și europene au scris că între Rusia și Occident este un conflict prea lung. Nici America nu este scoasă din calcul. Iată, a apărut, în sfârșit, o ocazie credibilă de a se îmblânzi starea de fapt. De a ne poleniza cu speranță. Când Republica Moldova are toate șansele de a-și calcula drumul spre Europa. Și chiar spre NATO. Dezghețul discutat de cei doi lideri l-am sesizat și prin ofensiva temperată a propagandei rușești în timpul campaniei electorale. S-a văzut și în rezultatul unor partide proruse, care nu au intrat în Parlament. Apoi, și fostul președinte Igor Dodon a felicitat-o pe Maia Sandu pentru victoria Partidului Acțiune și Solidaritate, în cuvinte decente, prin care a recunoscut înfrângerea alianței socialist-comuniste pe care Dodon o conducea.
Republica Moldova a început să prezinte interes mai vizibil pentru diplomația europeană și cea americană. Președinta Republicii Moldova a avut o întâlnire la Bruxelles, cu Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care a dat șanse de revenire pământului românesc de peste Prut. Nu în vorbe, ci în bani. Comisia Europeană a aprobat un plan de redresare economică, în valoare de 600 milioane de euro, bani care vor fi oferiți în viitorii trei ani, fiind considerat un efort financiar fără precedent. Această țară, să recunoaștem, este cea mai săracă din Europa, salariul minim fiind de 130 de dolari pe lună. Publicația americană, la care m-am referit, constată că în Republica Moldova este o adevărată catastrofă demografică, tinerii părăsind țara în căutarea unei vieți mai bune, doar bătrânii sunt rămași acasă.
„The Washington Times” mai scrie: „Din păcate, trebuie să recunoaștem, ceea ce este evident, mecanismul de stat al Moldovei nu este viabil, iar politicienii moldoveni nu sunt capabili să remedieze situația. Singura soluție rezonabilă este sprijinul României. O apropiere de București va deschide o perspectivă europeană pentru Chișinău. Un lucru, însă, este clar: doar președintele Maia Sandu și forța sa politică pot aduce la viață scenariul reunificării a două părți împărțite ale unui singur popor.” Mai clar nu se poate! Oare, portativele muzicii unioniste se scriu peste Ocean? Potrivit prestigioasei publicații, numai România poate aduce Moldova în Europa, desigur cu sprijinul Statelor Unite și al Uniunii Europene. Cu asemenea sugestii de presă, parcă și orizontul meu, de care vorbeam, devine mai aproape. Când cei mari se gândesc la Unirea noastră, e de luat în seamă. Mai trebuie să dorească și poporul. Care are un prim semn unificator: Maia Sandu! Iar politicienii, din actuala Românie, trebuie să-și ia în serios istoria. Aceea mare, care ne-a făcut ce suntem astăzi. De la 1859, încoace! Cu asemenea legende, visul poate deveni realitate. Cum s-a mai întâmplat în istoria noastră frământată.
Ultima oră! Șefii de state ai Moldovei, Georgiei și Ucrainei au semnat luni, 19 iulie, la Batumi, Declarația prin care au convenit să meargă împreună spre Uniunea Europeană. În replică, Putin a vorbit la conferința anuală cu cetățenii despre unitatea istorică dintre ruși și ucraineni. Nu au lipsit grosolane manipulări.