Memoria dintr-o icoană

                                                                              de Gheorghe Pârja 

 Ne este dat, celor care am avut șansa să trăim în două veacuri, să fim martorii unor schimbări, cărora nu le putem da explicații corecte. Le punem pe seama mersului vremii. Și cu acest gând, ne amăgim, și ne consolăm, că știm ceva despre ruine. Cum este mineritul din Maramureș. Din fericire, avem în preajmă oameni care au slujit acest domeniu cu pricepere și devotament profesional. Și-i pun memoria într-o icoană. Tenace și inspirat, în acest sens, este inginerul Lazăr-Aurel Pantea, care, în cărți de referință, ne-a îndemnat să nu uităm mineritul, oamenii și bogățiile subsolului. A scris despre istoricul mineritului și metalurgiei, despre zestrea adâncurilor Maramureșului. Ba se încumetă să pună întrebarea: mineritul în Maramureș va renaște? Recent, ne-a dăruit o carte care stârnește memoria despre o faimă a Maramureșului: „Amintiri despre minerit și oamenii săi,” Baia Mare, 2021.

Este o culegere de articole prominerit, mediu, sănătate și cultură. Este încă o pledoarie pentru un timp sănătos economic și social, care a reprezentat coloana vertebrală a dezvoltării nordului țării. Inginerul Pantea nu provoacă doar amintiri despre o vreme trăită, ci are la îndemână și zvâcniri legislative, care zac uitate prin dulapuri sau monitoare oficiale. Da, stranii amăgiri contemporane! Ni se prezintă și afirmația unui ministru, făcută în urmă cu doi ani: „În vara acestui an, 2019, minele vor fi redeschise, și printre primele se află cele din Maramureș. Minele vor fi redeschise în baza noii legislații aflate în elaborare la Guvern și Parlament.” Guvernul a fost demis, ministrul a plecat și amăgirea și-a intrat în rol.
Inginerul Pantea, cu profesionalism și firească speranță, susține demnitatea unei profesii dure, care a adus aur țării și bine real în casa minerilor și a familiilor lor. Știu asta din cotidianul de aproape. În carte sunt cuprinse comentariile jurnaliștilor din Maramureș, care aduc un plus de deschidere subiectului. Apoi, autorul ne aduce în atenție tezele de doctorat, documentații valoroase și de actualitate la nevoie. Spune specialistul nostru despre metodologia prin care se obținea un doctorat cu un subiect de aur, și alte metale de preț, ale Maramureșului. Deci, fiecare teză, pe lângă examinarea de către membrii comisiei, necesita și 30 de aprecieri din partea unor specialiști în producție, din cercetare sau din instituții de învățământ superior.
Din fructuoasa colaborare cu dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu,” s-a ivit ideea de a dona din partea autorilor, sau a urmașilor, câte un exemplar Centrului de Cercetare și Documentare, Baia Mare, al Academiei Române. Cu excepția câtorva, care au susținut tezele în străinătate, restul privesc Maramureșul. Ce avere științifică! Este consemnată și contribuția Academiei Române la cercetarea bogățiilor subsolului acestei zone. Sunt amintiți și academicieni născuți în Maramureș, legați de destinul mineritului: Gheza Vida și Augustin Buzura. Cartea mai cuprinde amintiri despre Miniera Baia Borșa, unde pe vremea când se coceau cireșele, în anul 1959, autorul începea stagiatura în acea așezare, din preajma Pietrosului, la Mina Burloaia. Cu respect de colaborator, inginerul Pantea prezintă publicațiile din Maramureș care i-au găzduit articolele ori au scris despre activitatea Domniei Sale: „Familia Română,” „Graiul Maramureșului,” „Gazeta de Maramureș” sau „Maramureșul Medical”. Face un portret emoționant, și pe bună dreptate, doctorului Felix Marian, care este printre puținii medici maramureșeni ce scrie neobosit articole și este autor de cărți.
Și când părăsește domeniul mineritului, inginerul Pantea se dovedește înzestrat cu talent publicistic. Așa se întâmplă când evocă capodopere arhiteconice și istorice românești. Ne aduce aminte de cel care a fost inginerul Nicolae Dicu, specialistul de excepție în industria miniero-metalurgică a țării. Este omul care nu a trecut degeaba prin viața economică și socială a Maramureșului. Un om sociabil, aspru, care a știut să prețuiască simpatia oamenilor adâncului. Mai scrie despre fiul Sălajului, dr. Teodor Ardelean, legat trup și suflet de Maramureș și despre specialistul de marcă al mineritului, inginerul Mitică Vraciu. Sunt câteva reportaje, scrise în colaborare cu profesoara Maria Pantea, de o admirabilă emoție publicistică și documentară. Impresii de călătorie din Serbia, Bosnia-Herțegovina și Croația, ori de la Ziua Națională a Canadei. Fotografiile sunt o avere documentară, deoarece închipuie personalități ale mineritului maramureșean.
Da, o carte-document despre un domeniu, acum ruinat. O carte despre oameni de vază, desprinși din memorie și puși în icoană. O carte despre întâmplări mai puțin știute. Cum ar fi orientarea, după 1989, a câtorva foști angajați din mineritul maramureșean, spre călugărie și preoție. Mă pasionează fenomenul. De altfel, inginerul Pantea și doamna Maria au poposit la multe lăcașuri de cult, de unde au luat și lumina cuvântului.