SINGURATATEA POETULUI
Singurătatea nu ţine de tovărăşii
eşti singur pur şi simplu, singur, singur, singur
mie mi s-a întâmplat la nunta fratelui meu
apoi a recidivat singurătatea la botezuri şi votări
la întâlnirile banale cu introdusul gazului metan în sat.
După 50 de ani împliniţi, am fost tot mai singur, singur, singur -
ca singurătatea să fie deplină, mi-a murit colegul de bancă
apoi o colegă învăţătoare, mama, tata şi bucuria de a trăi
iar singurătatea s-a îngrăşat şi îşi face de cap în pandemie.
Singurătatea mi-a devenit prietena mea cea mai bună
Astăzi trăiesc împreună cu ea, nu mă înşeală nicicând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu