Ce responsabilitate au guvernanții pentru „starea” poporului care încă mai sălășluiește pe aceste meleaguri, cam 50% din cât era în 1990? Oricum statisticile nu se dau publicității și dacă da, nu sunt credibile. Mai au ei, guvernanții, vreo responsabilitate în ceea ce privește confortul minim, bunăstarea, siguranța cetățenilor României? Sau au doar interes pentru buzunarul propriu?
Rostesc aceste întrebări, având în vedere votul de azi de la Senat pentru majorarea salarială - a cui? A lor în primul rând? A celor cu buzunare doldora de salarii și de multiple indemnizații pe care omul de rând e mai bine să nu le știe. Din nou și nu pentru prima dată, guvernanții, Puterea, Parlamentarii, ministeriabilii subestimează inteligența poporului român, bun de invocat numai la ocazii festive și electorale. Pe spatele lui ei guvernează într-o densitate unică față de toate țările democratice ale Europei, cu număr triplu de miniștri, de ministere și de parlamentari, raportat la nr. de locuitori ai țării. Populația aceasta simplă, mică la număr, umilă și truditoare, jumătate din ea de pensionari și cam 20% copii și tineri sub 18 ani, restul emigrată pentru muncă și subzistență în străinătate - Cine să suporte astfel de venituri ale „demnitarilor” câtă vreme poporul cât mai există e sărac și sub-remunerat? Cine? Profesorii așteaptă de ani majorare de salarii la care aveau dreptul cu 3-4-5 ani în urmă și care nu le-a mai fost acordată. În timp ce ascult la Digi24 cum dau din colț în colț niște parlamentari ca să-și justifice votul și amendamentul ce-i vizează, invocând salariile mici ale primarilor, vezi doamne, evident că mă revolt. Toți știm că aceasta e, dacă nu 100% minciună, e o deformare, o exagerare, un pretext, praf în ochi.
Am pus aceste întrebări în timp ce mă preocupă cum să economisesc energie, cum să achit facturi, cum să întâmpin iarna? în timp ce inșii cu stipendii deja uriașe de la statul român, cei care îmi guvernează țara și îmi decid standardul de viață își acordă cu prioritate, tot lor, măriri salariale. Asta în timp ce vine criza, în timp ce se abat peste noi întunericul, frigul, efectele războiului...
Aș fi vrut să-i pot respecta și să-i pot crede pe cei aflați la vârf în statul român și în tot felul de alte funcții, care au prioritate absolută la salarii, indiferent de cum își onorează postura, funcția, jobul, indiferent de cât și în ce mod slujesc țara. Încerc din toate puterile asta, dar nu se mai poate, mai ales când îmi/ne subestimează mintea.
Oare nu se știe că DEMNITAR include nu doar statutul, funcția ministerială sau parlamentară, ci și A FI DEMN, a fi onest, a presta pentru țara ta cu sinceritate și cu dăruire, a fi cu ea, cu țara, când trece prin crize, a nu a fi obsedat de îmbogățire, când poporul tău nu o duce prea bine.
Terezia FILIP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu