Românii au nevoie de părinți duhovnici smeriți, nu de preoți-vedetă mândriți!

 

Primul gând care mi-a venit în minte, atunci când a început scandalul de agresiune sexuale, în care a fost implicat preotul Visarion Alexa, a fost să mă gândesc la Hristos în fața femeii păcătoase, spunând: „Cel care se simte fără păcat, să arunce primul cu piatra”. Lovitura pe care a încasat-o BOR, prin scandalul preotului Visarion Alexa, depășește pietrele aruncate de anarhiști, după ”Colectiv”, în zidurile bisericilor din 2015, precum și lozinca ”Vrem spitale, nu catedrale”, țipată de haștagiști în piețele publice. Atunci era vorba despre dărâmarea unor ziduri de piatră, acum se dărâmă suflete. ”Căderea” preotului Visarion Alexa, care avea antecedente de agresiune sexuală, prin plângerile depuse de enoriașe la ierarhii superiori, dar au fost se pare ignorate, este aproape letală pentru imaginea bisericii noastre. Cazul de agresiune sexuală a preotului Visarion Alexa este o ”lebădă neagră”, pentru că se pierde astfel încrederea de către enoriași în preoții duhovnici. Și așa numărul credincioșilor este în scădere de câțiva ani, după acest scandal vor fi poate destule femei să nu mai meargă la spovedanie sau chiar la biserică. Vor fi, de asemenea, destui bărbați atei sau agnostici, care le vor interzice soțiilor credincioase să meargă la taina spovedaniei, pe motiv: ”Vezi ce se întâmplă la biserică!” Cu referire la cazul Visarion Alexa, consider că s-a ajuns aici pentru că, în ultimii ani, s-a născut în Biserică, un fel de ”biserică paralelă”, formată de ”preoți-vedetă”, buni comunicatori în mass-media, conferințe și dezbateri publice, alături de politicieni sau oameni de afaceri. Destui preoți vocali au fost promovați excesiv la TV și radio, propuși la premii de stat sau de instituții, mai mult sau mai puțin secrete sau discrete, promovați în conferințe simandicoase și asaltați de ”lik-uri” și distribuiri pe rețelele sociale, multe plătite. Toate aceste succese s-au născut și promovat prin păcatul mândriei, nu prin calitatea smereniei. Promovarea vedetismului preoțesc în Biserică a creat premisele ”căderii”, tomai de sus, a preotului Visarion Alexa, autorul unei cărți bunicele ”7 cuvinte ale iubirii”. Parcă sunt ajutați să urce promoțional în sus, ca să aibă apoi de unde să ”cadă”, trăgând după ei imaginea Bisericii în jos? Desigur majoritatea covârsitoare a preoților BOR sunt smeriți truditori ai mântuirii neamului. Văzuți de Dumnezeu, nu de televiziuni.

Pentru a preveni astfel de „căderi”, izvorâte din păcatul mândriei publicității, poate ar trebui ca Sfântul Sinod al BOR să restricționeze și să reglementeze, printr-o decizie administrativă accesul prin exces al preoților pe rețelele sociale, televiziune, radio, presă sau conferințe. Până la urmă „poporul credincios” are nevoie de părinți duhovnici îmbunătățiți, de preoți smeriți și preocupați de nevoile sufletești ale mirenilor, precum și de lupta cu păcatele, nu de apariții mass-media și expunere de succes pe rețele sociale.”Mândria este o boală sufletească de temut, care se vindecă foare greu. Nu este păcat mai urât înaintea lui Dumnezeu decât mândria. Sfinții Părinți o numesc „sămânța satanei”. Mândria este încrederea în sine dusă până la extrem, care respinge tot ce nu este „al meu”; este izvor al mâniei, cruzimii, enervării și răutății; este refuz al ajutorului dumnezeiesc – dar tocmai cel mândru are deosebită nevoie de Dumnezeu, fiindcă oamenii nu-l pot salva atunci când boala ajunge în ultimul stadiu” scrie Schiigumenul Sava (Cum să biruim mândria, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 9-10). Cred că o cheie a reîncrederii poporului ortodox român în BOR, o reprezintă biruința asupra flagelului mândriei, care s-a cuibărit în rândul unor ”preoți-vedetă” expuși la o prea mare și excitantă promovare, după cum s-a văzut în cazul preotului Visarion Alexa, dar și a altora, care zilnic vorbesc la televizor, de multe ori, din păcate, plăcându-se să se audă și să se vadă. Rolul și ținta preoțimii este mântuirea sufletului poporului creștin și războiul cu păcatul în așteptarea Judecății de Apoi, nu să apară în expuneri mass-media, vorbind despre vaccinare, politici sanitare sau tămâind măsuri guvernamentale. Biserica este Mireasa lui Hristos. Construcția unei „biserici paralele”, a celor expuși promoțional în mass-media, a dus la ”căderea” recentă din Biserică.

Preoții nu sunt vedete, ci vase ale Harului Sfânt, mijlocitori pentru curăția sufletelor credincioșilor, nu vedete de cinema în mass – media trecătoare. Preotul lucrează cu cele veșnice și se întărește sufletește, prin post, smerenie, rugăciune în fața asaltului provocărilor lumii. Rolul preotului nu este acela să se ”mândrească” pe platourile telviziunii, ca să-l vadă lumea cum arată și cum vorbește frumos. Părinții noștri duhovnici, de la Ilie Cleopa, Ghelasie Gheorghe la Iustin Pârvu, aveau privirea în jos în fața camerelor sau microfonului. Nu spuneau bancuri să râdă enoriașii la emisiunile TV sau la conferințe înveselite de glume, tocmai în Postul Paștilor. Preotul trebuie să aibă privirea ridicată spre cer și inima curată aplecată spre suferința credinciosului și frământările acestuia, pe calea dură a mânturii, nu să alerge, ca să arate bine în fața microfoanelor, la interviuri. Prea Fericitul Patriarh Daniel ar putea recomanda preoților atinși de aripa ”vedetismului”, nu traininguri vocaționale Tech la Sihăstria Putnei, ci o recluziune în rugăciune și Sf. Maslu, prin chiliile retrase ale Munților Carpați sau în schiturile înveșnicite de prea multă liniște ale Neamțului sau Bucovinei. După această terapie duhovnicească a ”preoților-vedetă”, Biserica va ieși mai întârită, cu preoți duhovnici vindecați de păcatul mândriei expunerii pe ecranele televizoarelor sau a rețelelor sociale. Înălțarea spirituală, prin smerenie și post, este o formă sănătoasă de a evita ”căderea” datorată mândriei. Niciun creștin nu vrea să fie primul care să arunce cu piatra, ci prin iubire și iertare să se vindece de păcat. Modelul nostru, al tuturor: preot sau mirean, este Hristos, singura Cale prin care vom putea intra în Împărăția Cerului. Eu nu arunc cu piatra!

 

Ionuț Țene