Nerușinarea tot mai sfidătoare a javrelor parlamentare
De peste
trei decenii, milioane de români (unii rezonabili, alții creduli, cei mai mulți
spălați pe creier de tembelizor),
împinși an de an și pas cu pas de forțele unite al tâlharilor interni și
externi spre cea mai cruntă sărăcie din Europa neunită, în sfârșit realizează
că principalii vinovați de această cutremurătoare situație pentru țară și nație
sunt mizerabilii noștri cârmaci de ieri și de azi (laolaltă feseniști,
pesediști, pediști, țărăniști, liberali, aldiști, useriști, udemeriști etc.),
cică aleși de stânga pentru dreapta politrucianistă și vițăvercea, care – cu legea-n mâinile murdare ale dinastiilor,
clanurilor și găștilor politice – au pus România pe butuci (în plan material și
moral-spiritual), pentru zeci de ani de-acu înainte, poate până la totala ei
dispariție ca stat suveran și independent.
Dar a
constata doar existența unui mare rău național de către cetățenii responsabili
(jefuirea ca-n codru, uriașul exod de ordinul milioanelor și cedările succesive
de suveranitate în toată perioada postdecembristă, mai ales de la
intrarea/acceptarea țării în NATO și Uniunea Europeană) și a continua să stai
resemnat și pitit în spatele stupizeniei „Numai mai rău să nu fie”, acuma când
este vădit chiar pentru orbi că starea de lucruri pe aceste meleaguri continuă
să se înrăutățească pentru cei mulți și amarnic batjocoriți de către hahalere,
eu zic că este cel puțin la fel de grav ca modul de-a proceda al alegătorilor
din celebra afirmație orwelliană: „Un popor care alege politicieni corupți,
impostori, hoți și trădători nu este victimă, ci este complice”! Mă rog, taman
ce s-a întâmplat și continuă să se întâmple în România postdecembristă, de
parcă George Orwell s-ar fi născut pe aceste meleaguri și ar fi mereu prezent
printre noi...
Să o
luăm metodic. Nu de alta, însă n-aș vrea ca foștii și actualii cârmuitori de
tot rahatul ai României crucificate (evident, nu ei în mod direct, ci prin
intermediul trepădușilor) să cuteze a spune vreodată că și-au făcut datoria
față de țărișoară și compatrioți și că, deci, învinuirile mele și ale grosului românilor sunt pure
născociri, în egală măsură inventate și calomnioase.
Iată de
ce, bănuiesc că toți românii neamnezici (mult mai primejdioasă ca amnezia din
cauze naturale este cea indusă de factori subiectivo-ideologici, ceva de felul
„Nu există surd mai mare ca acela care nu vrea să audă”) își amintesc că (1)
însuși Klaus Iohannis a promis în urmă cu peste un an (era în plină pandemiadă)
că, începând cu 1 Iunie din acel an, alocațiile de stat pentru toți copiii
României, de departe cele mai mici din UE, se vor dubla, ceea ce nu s-a
întâmplat nici până în prezent (nefrate Klaus, nu te rușinezi un pic mai mult
când te uiți în oglindă și în ochii oamenilor cinstiți?!), chit că și după
dublarea lor, alocațiile mioritice tot ar fi rămas la coada celorlalte națiuni
din conglomeratul suprastatal, și că (2) guvernanții de la acea vreme (în primul
rând liberalii iohannieni) s-au angajat să identifice resursele financiare
existente în statul cu „ritmul cel mai înalt de dezvoltare economică din întrega
Uniune Europeană” (una din perlele lui Cîțu), în spiritul legilor pe care de
atâtea ori le-au driblat, toate astea nefiind în realitate decât simple
promisiuni din partea celor aflați la puterea aparentă, identice cu ale celor
care se pregăteau/se pregătesc să le ia locul, pentru ca îndată după
înșurubarea celor din urmă la butoanele puterii, să procedeze la fel sau chiar
mai urât ca foștii necalificați: indexarea la începutul fiecărui an
calendaristic cu rata oficială a inflației (păi da, căci altminteri cu
necesitate economică se îndesește sărăcia în milioane de case românești), iar
mai apoi niscaiva sporuri acordate angajaților și pensionarilor, așa încât
tuturor românilor să li se creeze iluzia că o duc din ce în ce mai bine cu
firimituri și că aleșii se dau de ceasul morții (sic!), doar ca să-i facă
fericiți pe compatrioți.
Numai că
din toate acele ifose și promisiuni politrucianiste s-a ales praful și
pulberea: veniturile nesimțite nici pomeneală să fie desființate sau, cel
puțin, ajustate, ciocoii (a se citi „clienții statului nostru corupt și
neputincios”) sunt tot mai îmbuibați și sfidători, iar grosul românilor din ce
în ce mai săraci și umiliți, căci exact ăsta este rostul crizelor la comanda
globaliștilor (economică, financiară, moral-sprituală, energetică, alimentară,
sanitară, cultural-identitară), ca oamenii secolului 21 să simtă pe propria
piele colții barbariei feudale – robii să fie legați de glie, meseriașii de
meserie și orășenii de orașul lor hiperpoluat.
Firește,
astfel de fonduri n-au fost descoperite de haramurile cârmuitoare, nici anul
trecut și nici în acest an, pentru indexarea măcar a lefurilor și pensiilor de
mizerie, necum pentru sporul acestora în pas cu scumpirile, veniturile națiilor
normale din UE și promisiunile făcute de alde ăștia în campaniile electorale de
toată jena.
Mai
mult, până în preajma anului 2024 (an cu patru tipuri de alegeri nedemocratice
– europarlamentare, locale, generale, prezidențiale) nici nu vor fi bani pentru
cei mulți (marii nevrednici dâmbovițeni deja au anunțat că neprivilegiații
trebuie să-și pună pofta în cui până în ianuarie 2023, deoarece până la această
dată, cei cu pensii oleacă mai mari de 2000 lei, vor beneficia de... leul ce le
revine prin neimpozitare), chit că actuala făcătură
pesedisto-penelisto-udemeristă, cu o confortabilă majoritate în Parlament, ar
putea să-și concretizeze absolut toate promisiunile și ideile/proiectele menite
să contribuie la mărirea reală și generală a prosperității românilor.
Dar sunt
astfel de idei și preocupări comune, de îndată ce adversarii politici
(liberalii și pesediștii), „coalizați” la guvernare de nedemna vrere iohanniană
și de jegoasele interese ale fiecărei formațiuni, fac numai și numai propuneri
populiste, care la țanc sunt respinse de partenerii conjuncturali în formă și
vrăjmași în conținut, exact din aceleași considerente politrucianiste?!...
În
schimb, pe furiș s-a votat în Parlament, cu majoritate de voturi (doar
useriștii, tot din motive populiste, s-au opus infamului vot), majorarea
lefurilor aleșilor cu 25%, ceea ce înseamnă un „mizilic” de circa 2000 lei,
adică dintr-un foc mai mult decât veniturile milioanelor de români!
Deci,
pentru jigodiile astea sunt bani la buget, ca nu cumva ei să fie afectați în
lunile următoare de scumpirile energetice și alimentare (pesemne că atunci n-ar
mai trece cu săptămânile pe la locul de nemuncă), scumpiri pe care tot ei le-au
încuviințat, le-au generat și le întrețin.
Culmea
nerușinării o constituie halucinanta explicație a lui Ioan-Marcel Boloș (nu
cumva Bălos?), necalificatul ministru al Fondurilor europene, deocamdată
invizibile pentru majoritatea românilor. Cică, îndrugă ăsta, în dialogurile
miniștrilor români cu omologii europeni, le este realmente rușine (ia te uită
de unde sare iepurele rușinii!) că ăia au lefuri de peste 15.000 de euro (o
primă minciună gogonată), iar sculele dâmbovițene doar de 2500 euro (a doua
mare minciună). Totuși, presupânând că ăsta este raportul între lefuri, mă
întreb și întreb cum naiba au pretenția să fie plătiți regește, când ei nu
ajung nici la degetul mic al celorlalți și când, din pricina lor și a predecesorilor,
venitul mediu al românilor este de 5-6 ori mai sfrijit decât în țările europene
cu adevărat prospere?!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
24 sept. 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu