vineri, 30 septembrie 2022

Pădurea pentru care scriem poezii

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Afirm cu convingere că, în toată nebunia lumii noastre, mai sunt tineri, în preajmă, care își caută teritoriile sensibile ale sufletului lor! Nici nu se poate alt­cumva. Nu pot să-și uite vârsta. Să depună mărturie pentru ea. Unii se oglindesc în cuvânt cu uimirea propriei descoperiri. Eu sunt extrem de atent la asemenea porniri tandre din partea tinerilor care caută miracolul cuvintelor. Reprezentanța Maramureș, Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, a devenit în ultimii ani un spațiu pentru întâlniri ale tinerilor din Baia Mare, care caută deslușirea vieții prin cuvânt. Cei mai consecvenți sunt elevii de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare, întruniți în Cenaclul Cultural „Voci Eminesciene”, dimpreună cu profesoarele care cred în harul lor.

Așa, miercuri, 27 septembrie, au venit la sediul Uniunii Scriitorilor din Maramureș, cenacliștii eminescieni cu un mesaj ferm: să povestim despre omul și opera poetei Ioana Ileana Ștețco, recent plecată Dincolo. Este unul dintre omagiile surprinzătoare, pentru mine, deoarece a pornit dinspre tineri, care s-au întâlnit cu poeta de vreo trei ori la sediul amintit. Este admirabilă această prețuire pentru opera unui scriitor. Doamne, cât de convingători au fost în argumentele lor! Ecranul pe care și-au proiectat aprecierile a fost opera Ioanei. Fiecare dintre cei prezenți au citit câte un poem din cărțile autoarei. Și scurte vorbiri din mătasea amintirii apropiate. Am fost martor la tresărirea ființei începătoare a unor alumni care doresc să-și marcheze destinul cu înțelesuri mature. Și prin această mărturisire sensibilă tinerii au devenit voci sigure.

Strig și eu catalogul celor prezenți la întâlnire: Camelia Nistor (președinta Cenaclului, autoarea unui volum de versuri), Nicole Bărbuș, Andra Cionca, Teodora Mugur, Andreas Mureșan, Patricia Pop, Andreea Tarcea. Și nu în ultimul rând au ținut să fie prezenți absolvenții, acum studenți, Bogdan Vanca (fost președinte al Cenaclului, inițiatorul lui), Patrik Tarța și Adrian Oșan. Toți cu simțăminte expresive față de poeta evocată și de poezia citită. Au fost alături profesoarele consecvente în proiectul lor: Monica D. Cândea, Alina Andreicuț, Ramona Fonai. Care țin aprinsă făclia cuvântului venit dinspre elevii lor. Din partea Uniunii Scriitorilor din România au susținut spiritul evocator întru Ioana, și au apreciat poeziile tinerilor, criticul literar Daniela Sitar-Tăut, poeta Elena Cărăușan și poetul Nicolae Scheianu. Care a primit, de ziua lui, un dar muzical din partea Alinei Andreicuț. Elena Cărăușan a amintit poemul inedit al Ioanei, „Pădurea pentru care scriu poezii”, în curs de apariție. Elena a decantat substanța poemului în câteva cuvinte: „Simbolistica din poem este rafinată, cutreierată de un mesaj ascuns. Un licăr din adevărul vieții.”

A fost o întâlnire de evocare și lectură din poemele tinerilor. Elevii au decantat în poemele Ioanei, retrospectiva biografică, stilizarea stărilor lirice și interogațiile cotidiene. La întâlnire a participat și Dana Buzura-Gagniuc, managerul revistei de cultură „Nord Literar”, care a apreciat creația tinerilor poeți, invintându-i să treacă pragul revistei. Din această aripă a Palatului Administrativ, câțiva tineri înțeleg taina zborului prin cuvânt. Și cum e să ai o pădure pentru care scrii poezii. Toți avem o pădure pentru care zugrăvim cerul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu