Cum a fost anul care s-a dus?

 

                                                                                                  de Gheorghe Pârja

Peste două zile, anul 2022 își va închide obloanele cerului și pământului, iar noi, oamenii, vom rămâne cu felurite păreri despre un timp din calendar. De aceea mă încumet să pun întrebarea, mai mult retoric, cum a fost anul care s-a dus? Adică vă iau aliați, pe cei care vor, la deslușirea unei frânturi de vreme care a lăsat urme în destinul multor semeni, al unor popoare. Trăim o accelerare a timpului, a istoriei, a vieții. Timpul din copilărie, care conținea niscaiva veșnicie, timpul de astăzi parcă nu mai are cadență. Amu-i dimineață și din nou îi seară! Pentru mulți dintre noi, anul pe ducă rămâne un timp al incertitudinii, în care ne-am simțit vulnerabili, debusolați, uneori îngrijorați. La începutul primăverii am trăit speranța evadării dintr-o perioadă sumbră, aflată sub semnul morții, dar bucuria ne-a fost de scurtă durată. Că au venit peste noi războiul din Ucraina, creșterea inflației, criza energetică, profundele emoții ale facturilor.

Dincolo de toate aceste amenințări, care sunt cât se poate de reale, s-a cui­bărit în oameni frica de ziua de astăzi, dar mai ales a celei de mâine, nevoia de supraviețuire. Nu elogiez lipsurile, dar nici nu mă sperie dacă vom consuma, în general, mai puțin și mai echilibrat, că suntem atât de aproape de risipă și este nevoie de un pic de abținere. Să ne deschidem spre valorile interioare ale omului. Mă inhibă faptul că niște guvernanți limitați, dar orgolioși ne croiesc drumuri sinuoase și ne obligă să trăim crizele. Se iau atâtea decizii anapoda față de realitate, multe dintre ele venite cu adrese de la Centru, în care se văd egoismul acerb, dorința de putere și supunerea față de ierarhii arbitrare.

Există un fel de strâmtorare, dată mai mult de felul haotic în care este cârmuită țara în context european. Rana austriacă cu primirea noastră în spațiul de liberă circulație a deschis și alte cutiuțe ale Pandorei. Din care au ieșit câteva șopârle, unele veninoase, pe care le socoteam doar nevinovați gușteri verzi. Anul 2022 va rămâne mai mult decât un impas, cât mai ales o răscruce. Noutățile, veștile, unele răsucite până ne amețesc, rețelele de așa-zisă socializare nu au cum să ne lase indiferenți, nici să contribuie la confortul nostru sufletesc. Nu e de mirare că scenariile catastrofice se amplifică. Că ne cutreieră întrebarea cum să ne păstrăm cumpătul într-o lume atât de descumpănită? Ni se spune că soluții, căi ar exista.

Cine le-a căutat și le-a găsit poate trăi și muri mai liniștit, împăcat. Dar nu sunt rețete de împrumutat obligatoriu. Adică o lume pe cont propriu. De aici și singurătatea care ne domină, ne face părtași la lume cu propria noastră umbră. După cum am citit, nu credeam că bătrânul continent va mai experimenta războiul, după tragicul veac cu două catastrofe mondiale, că istoria își va alege conducătorii care vor lupta pentru evitarea oricăror confruntări sângeroase. M-am înșelat, ne-au înșelat. Războiul împotriva Ucrainei și declarațiile uluitoare la adresa Europei și a Statelor Unite, pe care le face, din 24 februarie încoace, Rusia lui Putin, au îndepărtat ipocrizia cu care a aburit o lume întreagă.

A ieșit la iveală o ideologie belicoasă, care tulbură țări vecine, pe una a transformat-o în moarte și ruină. Anul care se încheie a fost bogat în nenorociri. Așa că nelegiuirea în formă dureros de continuă în stricăciuni și sminteala unor lideri ne-au transformat spaima în repulsie. O greață în fața căreia nu ai cum să reziști. Fac apel la civilizație, dar nu primesc un răspuns favorabil. Oamenii înțelepți, mai așezați în cuget și simțiri, mă sfătuiesc să nu-mi pierd credința, nădejdea și iubirea de oameni. Iertarea poate fi un leac pentru derută. Să nu cădem în patima urii aproapelui, a vicleșugurilor că oricând vine al doisprezecelea ceas, când rațiunea și omenia vor învinge.

Până atunci, constat că se invocă iarăși sferele de influență. Nu se mai vorbește de o lume bipolară, ci de una multipolară, iar Războiul Rece a fost înlocuit cu unul fierbinte. Nimeni nu mai vorbește de reducerea armamentului strategic, iar lumea își numără focoasele nucleare. Că te întrebi: încotro merge lumea în care am apucat să trăim? Anul care este ca dus a încercat multe dintre limitele lumii noastre, întoarsă pe dos. Când încercam să dobor stelele negre de pe un cer incert, apar păsări cenușii dinspre Viena, Budapesta și Kiev.

Acum, la schimbarea anului, Austria ne sfidează cu aderarea la Schengen, vecinii de la apus au pus steagul așa-zisului ținut secuiesc, iar Kievul a dat o jignitoare lege a minorităților, care vizează comunitatea românească din Ucraina. Chiar așa, pane Zelenski? Căutați în farmacia naturii sufletești pastile pentru fericire. Altă soluție nu am. Că așa a fost anul care se duce. Prietenul Adrian Alui Gheorghe mi-a oferit un gând dintr-o panoplie optimistă. Eu am schimbat Ceahlăul cu Gutâiul: „Să vă fie veseli anii/ Cât Gutâiul să trăiți/ Să vă trăiască toți dușmanii/ Și să vă vadă fericiți”! Așa să fie!