Motto:
„Zborul, ca orice vis, are
tendința de a se transforma în realitate. Acesta a fost unul dintre cele mai
arzătoare și îndrăznețe vise pe care le-a avut omul, încă de la începuturile
sale".
(„110 ani de la
înființarea primei școli militare de pilotaj în România. Zborul - arc peste
timp", Redactia revistei Chemarea zborului).
Cu un motto ales, „Nihil sine Deo!",
revista „Chemarea zborului" continuă să ne uimească. O revistă editată sub
egida Ligii Aeriene Române, având ca redactor-șef pe comandor (rz.) Ștefan
Popa, își are frumusețea și originalitatea aparte. Acest număr al revistei (An
III, Nr. 6, decembrie 2022) este denumit metaforic „Zburătorul viitorului"
și este cea mai proaspătă apariție editorială, pe care am avut bucuria de a o
primi, în pragul Sfintelor Sărbători, prin amabilitatea bunului prieten Ștefan
Popa. Mă simt onorat de acest dar, cu atât mai mult cu cât în paginile
revistei, la secțiunea „Dar din dar se face rai!", sunt cuprins cu
versuri, alături de alte nume sonore din cultură și literatură. Repet, sunt
onorat și mă obligă acest lucru!
Continutul acestui număr al revistei este,
prin excelență, profund. Redacția, semnează editorialul „110 ani de la înființarea primei școli militare de pilotaj în România.
Zborul - arc peste timp", ce cuprinde, inclusiv, un omagiu adus lui
Aurel Vlaicu - inginer, pilot, inventator, pionierul aviație mondiale, născut
în 19 noiembrie 1882 - 140 ani de la naștere. Dan Puric (colaborator special)
semnează articolul „Fratelui meu, Nicolae",
iar general-maior (rz.) dr. Victor Strîmbeanu, este cel care semnează articolul
„Zborul, scrisul și porthart-ul pilotului Doru Davidovici", unde afirmă: „Relația lui Davidovici cu avionul era una
specială, dincolo de relația obișnuită om-mașină, în care omul folosește mașina
ca să rezolve o problemă. La Davidovici, relația pilot-avion atingea profunzimi
simbiotice, așa era de fapt normal; în timp am înțeles și noi și am început să
simțim și să trăim zborul în toată plenitudinea și profunzimea lui, nu doar să
pilotăm un avion. Dar fără Davidovici, asta s-ar fi întâmplat mai târziu, sau
nu s-ar fi întâmplat deloc, ceea ce ar fi și mai rău (cred că aici, l-am
parafrazat deja pe maestrul Davidovici)", (p. 7).
Lucian Ciuchiță, se/ne întreabă: „Unde-i dragostea de țară?". În fapt
autorul ne oferă un fragment din cartea de psihologie, dr. Lucian Ciuchiță.
Pilot militar Diana Diaconu, scrie o „Scrisoare
către cer și către voi!", un articol In Memoriam - Costi, Florin,
Sorin, Gelu, Ionuț, Cătălin, Vlad, Sergiu... „pentru ei, astăzi, nu mai
există!" și continuă emoționantele dezvăluiri: „Veți uita că șapte dintre ei au murit în dorința de a salva alt
camarad. Pentru că asta fac camarazii: își poartă de grijă, unii altora. Nu
s-au gândit la propria siguranță, la riscuri, ci doar la faptul că au de salvat
o viață!", (p. 17).
Colectivul redacțional semnează articolul „Cine a fost generalul Paul Teodorescu?".
Vreți să aflați cine a fost? Iată răspunsul, dar recomand lectura întregului
articol: „Generalul Paul Teodorescu a
fost profesor, diplomat militar, membru corespondent al Academiei Române,
membru titular al Academiei Oamenilor de Știință, fost comandant al
Regimentului de Gardă 《Mihai Viteazu》și al Școlii Superioare de Război, subsecretar de Stat la
Ministerul Apărării Naționale și titular la Ministerul Aerului și al Marinei", (p. 19).
Col. (rz.) Emil Pop, semnează articolul „O datorie de onoare", iar Ioana Pop
- referent informare și relații publice Colegiul Național Militar „Mihai
Viteazul", Alba Iulia, scrie despre „Zburătorul viitorului", în fapt,
sunt câteva mărturisiri ale unor elevi, care „au poposit câteva ore în Baza 71 Aeriană 《General Emanoil
Ionescu》, Câmpia Turzii" . (...) Emoțiile
create de prezența pentru prima dată la bordul unei aeronave militare,
implicarea și deschiderea militarilor din baza.bază, care le-au oferit
informații despre misiuni, tehnica din dotare, dar și sfaturi prețioase pentru
viitor, au făcut ca experiența să fie una de neuitat, după cum ne-au mărturisit
elevii noștri", (p. 21).
Tot cei din redacție semnează articolul „Maestrul și ucenicul", iar Emil
Pop, „recidivează" cu articolul „Două
suprarealisme sau unde dai și unde crapă!",urmat de un fragment, „Drumul spre Emaus", din volumul cu
același titlu, autor Ștefan Popa, urmat de un alt fragment (idem supra, același
volum și autor), „Într-o zi, am să zbor!",
volum pe care l-am primit cu dedicație și iscălitură de la autor, mulțumindu-i
și în acest moment pentru minunăția și bucuria darului.
Despre „Ispasul
și Ziua Eroilor", scriu cei din redacție, iar redactorul-șef (comandor
rz.) Ștefan Popa scrie despre „Fenomenul
de la Mănăstirea Rohița", urmare a unei vizite pe-aici, afirmând: „Nu așteptam neapărat o lumină, ci mi-au
furat atenția peisajele parcă scoase din basme, de-o parte și de alta a
drumului. Cerul senin, nuanțele de verde ale pădurilor, zborul păsărilor,
liniștea și taina locului, totul părea ceva de vis. Frumusețea peisajelor mi-a
încântat sufletul și m-a îndemnat la rugăciune, introducându-mă în taina
mistică a locului", (p. 31).
Interesante sunt și articolele: „Moșii și strămoșii noștri întru pomenire"
(redacția), „Zborul - calea spre dragoste
de neam și țară" (Emil Pop), sau „Scriitoare
la 11 ani" (redacția), la care mă voi opri, pentru a recenza acest
articol. Este vorba despre volumul pentru copii „Aventurile doamnei învățătoare în orașul Vulpești", apărut la
Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, autoare Damiana Augusta Popa.
Felicitări, copil frumos pentru curajul de a debuta atât de devreme -
la 11 ani. Bravo, ție și celor care te susțin și te îndrumă spre acest tărâm,
destul de greoi, de altfel.
Comandor
(rz.) Constantin Iordache, ne oferă un: „Portret
de aviator: un comandant la înălțime", făcând referire la generalul de
aviație (rz.) Constantin Mereu, iar Emil Pop, ne dăruie o recenzie a volumului
de poezii „Ne cheamă cerul",
autor Ștefan Popa, numind recenzia „Strângând
la piept orizontul și plânsul", unde, cu asumarea răspunderii, afirmă:
„Cartea se dovedește a fi o călătorie
inițiatică, nu ca a lui Enoch cel asiro-babilonian, ci a lui Ioan Scărarul, o
călătorie isihastă, străjuită de la început de șansa îndumnezeirii. Să mai
înțelegem că trecerea pragului prin zbor îi deschide pilotului calea spre cer",
(p. 39).
O mare bucurie este întâlnirea (clar, în paginile revistei!)
cu maramureșeanul Radu Botiș și „Roadele
mântuirii", un volum despre care știu, l-am primit și l-am citit, ba
chiar am semnalat apariția editorială a acestuia - un volum recomandat „Mărturii
maramureșene".
Felicitări, drag prieten!
Felicitări pentru întreaga activitate literară
desfășurată în spiritul valorilor autentice.
Gheorghe Cireap, realizează un alt portret, dar de această dată
este vorba despre un „Portret de epigramist",
al Domniei Sale, la care adaugă câteva epigrame extrem de interesante.
Un capitol aparte este dedicat poeziei
religioase, în secțiunea „Dar din dar se
face rai!", unde semnează Liliana Roibu, Ștefan Popa, Victorița Duțu,
Daniela Vîlceanu, Emilia Ataba (Israel), Ștefan Cotae, Dorina Ciornei, Pavel
Lică, Vasile Bele, Ioan Cochior și, maramureșeanul Gelu Dragoș.
Felicit Consiliul director și întregul
colectiv redacțional al revistei, pentru această apariție editorială, în pragul
Marelui Praznic al Nașterii Fiului Isus. Susțin și recomand lectura revistei!
Doamne ajută! Voi finaliza cu o urare, citată de la pagina 29:
„Nu lăsa
să moară visul din tine!
Fii visător, prietene!
Cer senin!",
ce aparține lui Ștefan Popa - redactor-șef.
Vasile Bele
Chiuzbaia, 28
decembrie 2022
- membru U.Z.P.R.,
filiala Vâlcea;
- membru L.S.R.,
filiala Cluj-Napoca;
- membru Asociația
Scriitorilor din Maramureș;
- președinte ASCIOR -
ARIA MARAMUREȘ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu