Te aştept pe-o canapea în cer,
Căci te-am chemat prin ochi de poezie
Mereu am conspirat cu dorul tău
Pentru iubirea ce-aş fi vrut să fie.
Te-aştept s-auzi cum frunzele mă dor,
Penultimul şi tragic anotimp
Voiam să-mi fii o dulce amintire
Dar poate că noi doi, nu avem timp.
Atunci când mai apare înc-o toamnă
Misteriosul timp ne-apropie de cer
Trăim prea conştienti iubirea noastră
O carte îţi voi scrie cu pagina de ger.
de Carmena Felicia BĂINȚAN
Mulțumiri pentru postare
RăspundețiȘtergere