2. RELIGIA este prezența
lui Dumnezeu în om. Omul se naște cu rădăcina divină în el. Sunt două căi în
viața aceasta: una spre viață și alta
spre moarte. Omul se află așezat între ele, și el este acela care alege pe unde
să meargă.
3. DUMNEZEU mi-a dat la
naștere o sarcină de îndeplinit. Aceasta m-a urmărit toată viața. Tatăl meu ne
citea când eram mici pilde din viața lui Iisus Hristos. Am fost obsedat de
acestea în viața mea. Credința este și o formă de cunoaștere a existenței și
rolului omului pe pământ.
4. CRĂCIUNUL a fost cea
mai mare și bogată sărbătoare sau praznic împărătesc. Așa a fost, așa ar trebui
să fie. Pentru sufletul creștinului de atunci Crăciunul era o taină a
divinului. Se colinda numai în ajun, apoi până la Paști timp de 6 luni era o
pauză tocmai pentru a nu bagateliza și minimaliza sărbătoarea, așa cum se
întâmplă astăzi. Se dorea ca taina sărbătorii să pătrundă în om. Seara când se
colinda natura înconjurătoare avea un
aspect de sacru, ceva tainic, care n-are nimic comun cu Crăciunul de astăzi.
5. Pe vremea aceea și
BISERICA era alta; era mai apropiată de om. Satul cu Biserica a fost totul în
formarea mea; acolo se preda simplitatea și bunul simț. Copii de la sate
ajungeau oameni mari tocmai acestor condiții ale timpului și locului. Cei de la
oraș cu alte condiții, mult mai bune, nu aveau reușitele celor de la sate.
6. CREDINȚA este o
lucrare de împăcare a omului cu Dumnezeu; prin credință omul se deschide spre
Dumnezeu, dar uneori este peste puterea noastră de înțelegere fiindcă omul este
limitat în cunoaștere. Când omul va reuși să înțeleagă aceste taine, va fi
măturat pur și simplu.
7. LINIA vieții noastre
trebuie să rămână pe direcția virtuților, a moralei. Acesta este cel mai mare
bine pe care l-a făcut credința. Când omul se consideră liber este robul
propriei sale idei.
8. În OM se află o forță
lăuntrică unde se află forța libertății pe care dacă nu o înțelegem așa cum
trebuie eșuăm fiindcă nu știm cu adevărat ce este libertatea; ea este o alegere
care depinde la fiecare om, după cum o înțelege și o aplică în viață.
9. LUMEA fără de Dumnezeu
este una pierdută. Omul explodează în ură, război, minciună și fățărnicie. Omul
este robul propriilor sale idei și la capătul libertății prost înțelese se află
robia. Oamenii care conduc societatea cunosc
care este adevărul dar orbesc când îl văd și le este greu să-l aplice,
exact cum se întâmplă azi în societatea noastră.
10. ARMONIA în familie și
societate este foarte importantă fiindcă numai aici poate să existe Dumnezeu cu
adevărat. Fericirea este o stare de spirit, o fata Morgana; A fugi după ea este
de fapt o pierdere. Iubirea este de trei feluri: iubire de copii, de mamă și
tată, iubire senzuală și iubire Hristică. Singura iubire adevărată dintre
acestea trei este cea Hristică. Din ea se naște Hristos, care este Calea,
Adevărul și Viața cea adevărată.
11. NAȘTEREA LUI HRISTOS
este o sărbătoare cosmică numai că azi noi am transformat-o într-o sărbătoare
trivială, comercială. Pe Hristos L-am așteptat cu flori și osanale dar, după ce
am văzut ce program avea, L-am răstignit pe Hristos.
12. Fără orice religie
lumea poate exista, mai puțin fără creștinism. De ce? Fiindcă Iisus a adus cea
mai mare virtute, IUBIREA, a adus CRUCEA ca suferință, ca o luptă a
spiritualității și SUFERINȚA ca o formă a victoriei finale.
13. RĂUL a intrat în lume
prin intermediul libertății, care nu există decât numai în cazul că descoperim
codul, atunci când intrăm în programul adevărat care este în noi, în faptele
bune.
14. Sunt foarte dezamăgit
de faptul că suntem blestemați, nu mai avem vârfuri. Am avut un șir de trădări:
de la Burebista până la Ceaușescu. Am avut însă și perioade când Dumnezeu ne-a
trimis oameni adevărați.
15. Sunt dezamăgit că
toți care au venit pe la noi de la goți până la americani au dus tot din țară
au distrus fabrici, uzine instituții și acum le-a mai rămas doar Biserica și
Credința în care dau toți din toate părțile.
16. VINA mare a poporului
nostru este că suntem ospitalieri cu străinii și în ură și ceartă cu românii,
cu ai tăi. A ajuns ospitalitatea să fie o formă de apărare împotriva
dușmanilor.
17. CRĂCIUNUL este în
memoria mea și mulțumesc lui Dumnezeu că m-a făcut așa. Acum trăiesc
dezamăgirea unui NEAM CARE SE AUTODISTRUGE.
Dar, am speranța care o avea și marele Iorga: „PUTEM SĂ SCOATEM UN OM
DIN ȚARĂ, DAR NU PUTEM SCOATE ȚARA DIN SUFLETUL LUI”.
18. Prin ARMONIE, IUBIRE,
PACE, împreună cu CREDINȚA ÎN DUMNEZEU, putem să salvăm ce ne-a mai rămas și să
reparăm ce am greșit.
„LA MULȚI ȘI BINECUVÂNTAȚI
ANI”!
Cu dragoste creștinească,
Părintele Ilie Bucur, Sărmaș, Mureș
Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu