luni, 26 decembrie 2022

POMUL CRĂCIUNULUI

                              Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,

                                   Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu.

                                  

                                   Și numai câte-un viscol o bate uneori,

                                   Ea plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

 

Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,

În noaptea asta, însă, vin îngerii din cer.


Și zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad,

Și cântă-ncet și mere și flori din sân le cad.

 

Iar florile s-anină de ramuri până jos

Și-i cântec și lumină și-așa e de frumos!


Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,

Se bucură și cântă ca îngerii și ei.

 

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,

Dar uite ce-ți trimite dintr-însa Dumnezeu.


Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,

Așa cum au găsit-o, cu flori și jucării.

 

Departe într-un staul e-n fașă-acum Iisus,

Și îngerii, o, câte și câte i-au adus!


Dar el e bun și-mparte la toți câți îl iubesc,

Tu, vino, și te-nchină, zi: 

                             ”Doamne-ți mulțumesc!”



                                      George COȘBUC

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu