de Gheorghe Pârja
Un ajun de Crăciun ploios, imprevizibil, cu o doză
de neatenție din partea mea, m-a pus, în aceste zile, într-un circuit mai
limitat de comunicare cu lumea. Adică, a trebuit să urmez calea iluziilor, dar
și pe cea a perfuziilor. Am ales drumul recuperării colindului sacru, în care
mă regăsesc cu uimirea magilor călători. Speram că nu voi fi alungat din domeniul
sentimentelor mele creștine cu care mi-am zidit credința, prin vreme, în magia
Sărbătorii Nașterii Mântuitorului. Mă fortificam în propriile amintiri, în
trăirile profunde, care nu se șterg așa ușor. Când mersul în cerc devine un
privilegiu al sorții, îți dai seama că ierarhiile sunt păguboase și totdeauna
fac bine lumii în care trăim. Că toți cei care stăm pe marginea cercului suntem
la egală distanță de un Centru.
De aici ar izvorî și un principiu al liniștii
interioare, pe care l-am regăsit admirabil și magic transfigurat în multe
dintre colindele ascultate în Noaptea de Crăciun. Voci admirabile, oameni
frumoși, mi-au adus aproape mesajul deprins în pruncie, cu toată metafizica
răscolitoare a venirii în lume a Mântuitorului. Încă nu este pierdut marele
sens al Creației. Îngerii în Cer cântă, noi colindăm pe Pământ. Asta-i Sara de
Crăciun, colindăm la omul bun! Am petrecut, de nevoie, în Ajun de Crăciun,
câteva zile printre cei care suferă, care își caută tămăduirea la semeni
instruiți și devotați profesiei vindecătoare. Și am fost atent la felul în care
răbdarea cuceritoare a personalului medical se convertește în speranță și
certitudine de sănătate.
Nu lipsesc cuvintele terapeutice, cuvintele-madlenă,
cum le-a numit Irina Petraș, cuvintele din sufletul mamelor izvorâtoare de
mirul tainicelor înțelesuri. Da, așa mi s-a întâmplat să descopăr un cotidian,
pe care l-am luat în seamă. Pe care uneori îl expediem și taxăm fără să-i punem
întrebări. Cu sănătatea nu-i de glumit în aceste vremuri. De aceea, dăruiesc
mulțumirea mea întregului personal de la un spital-emblemă pentru Maramureș.
Spitalul de Boli Infecțioase și Psihiatrie. Și mi-ar plăcea să fie cât mai
mulți doctori sau asistente, precum doamna doctor Ica, asistentele Lena,
Carmen, Vali… și înșiruirea continuă, care și de Sfintele Sărbători și-au
dăruit energia profesională pentru îmblânzirea suferinței. Mai ales față de
copiii loviți de viroze. Da, mulți copii am văzut la tratament! Iar boala nu se
întrerupe când e sărbătoare! Sau poate atunci vezi mai bine empatia și
solidaritatea!
Liniștea sufletească a fost mai greu de găsit în
aceste zile. Doar în rugăciunile de la biserică se mai așeza mana
binecuvântată. Că au venit peste noi, chiar în Ajun, știri care ne-au scos din
cadența evlaviei. Un grup de sindicaliști, cu varii păreri despre creșterea
pensiilor, a făcut un recital zgomotos, care nu avea nimic comun cu Nașterea
cea Mare. Cu un cinism greu de înțeles, Ministerul Muncii și Casa Națională de
Pensii au arătat noile cupoane din anul ce vine. S-a făcut o horă aprinsă de
păreri, care mai de care mai năstrușnice. S-au auzit cuvinte grele, reproșuri
la cei care ne conduc, cereri de demisie. Toate acestea, și multe altele, s-au
întâmplat în Seara de Crăciun.
Se putea ocoli această vânzoleală atee dacă la
mijloc era o minte creștină. Sunt fapte care nu se fac în preajma unor mari
evenimente mântuitoare, cum este Sărbătoarea Crăciunului. Mai ales când au
ajuns și la noi acele curente de gândire care vor să ne șteargă Crăciunul de pe
harta sufletului. De dragul ratingului ce nu se face? Poate părerea mea este
mai anevoios de înțeles, dar încă nu confund sunetul vestitor al clopotolelor
cu goarna, care dădea deșteptarea în armată. Apoi au fost vești crispate, care
nu mai țineau de noi, românii. În Seara de Crăciun a fost bombardat orașul
Herson, unde au fost 8 morți și zeci de răniți ucraineni. Inclusiv o fetiță de
6 ani.
Ce creștini sunt aceia care omoară creștini în Seara
de Crăciun? Ce Patriarh îngăduie moartea la Nașterea lui Hristos? Unul de la
Moscova. Crudă realitate ni se propune. Ca paharul în Seara Sfântă să se umple
peste măsură, Kremlinul aruncă umbra unei invazii rusești asupra statului
independent Republica Moldova. Doamne ferește! La grea încurcătură istorică ar
fi pusă România! Vedeți, zadarnic m-am refugiat în magia colindelor, că ne
paște racheta morții. O, suflete bun la toate!
Închei cu dramul de optimism strecurat printr-o
fereastră din Univers. Astăzi, urez curaj și măiestrie lumească prietenilor cu
numele de Ștefan. Cum sunt Ștefan Marinca, Ștefan Jurcă, Ștefan Vișovan, Ștefan
Iuga și ceilalți neuitați din ființa mea. Puneți pe masă binele lumii! În
căutarea liniștii. Eu am ațipit cu colindele și cântecele fetelor și flăcăilor
din Jina Sibiului. Splendid spectacol!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu