Învrednicirea de a fi scriitor se atribuie la născare… Acolo vin patru babe care, după dispoziția lor, dau de la ele câte ceva… Ele fericesc copilul uitându-se la părinți… Dacă tatăl era beat mereu și mama era la servici, copilul va primi un destin încropit din două mari nefericiri, deci va fi un victorios la crâșma din cartier… Babele astea nu se joacă… Eu am venit pe lume după ce tata a murit. Nu știu mare lucru despre el, doar că NU era organizat pe alcool. Din cele patru babe una era absentă. A stat mama ce a stat, cam vreo nouă luni, după care a zis, eu îl fac, poate că reușeșete ceva de aici. Babele astea despletite nu dădeau verdicte decât în formație completă. Și iată că mama m-a făcut fără ele… Cele patru babe din patru zări, nu s-au mai întrunit și eu am primit doar resturile de la un festin al secretarului de partid cu soția și amanta lui la un festival de buci victorioase și umplute. Mama nu a luat parte la această ședință, nu era înscrisă încă în partid. Eu am zbierat, îmi era poftă de lăptic; mult mai târziu mi-a venit pofta de bere. Era proastă, berea; berea la halbă costa (la Semilună - Baia Mare) trei lei. Acum mă uit la lună și aș vrea să urlu. Din pruncia lui Darwin, parcă aș mai găsi resurse de urlat. Mă tem însă că vecina se va sfădi cu câinii ei, cu care mă pot lua la întrecere. Ei nu au evoluat, au rămas căței. Roger Waters scarpină o chitară chiar acum, eu mă scarpin în același timp, aproape în cur… Curul devine studiu biblic, ce să faci tu cu curul tău? În afară de faptul că îl porți cu tine mereu, partea lui dorsală poate deveni centrul de atenție al unui atacant care lovește cu vârful bocancului, îți dă un picior din iubire pentru mingea peste care a trecut o rabă și a spart-o. Anii au trecut și de aceea atancantul lovește în toate cururile aplecate, adică cele care stau la împroșcat. Prin aceste gesturi el devine vârf.
Dar mai sunt și alte aspecte legate de cur. Cu curul totuși se pot face și minuni. Un cur darnic, nemaltratat cu lovituri executate de la 11 metri, (sau de la 20 de cm) poate deveni un evantai compus din două părți similare care nu fac vânt, ele fac doar vânturi în condiții de fasole. Desfăcute, cele două buci pot aduce semne de întrebare deopotrivă curului (care nu judecă - doar există), dar și purtătorului, în sensul retoric dacă să mă las pătruns/pătrunsă (a se citi în acord cu număr și gen „gaura”) de o unealtă biologică gândită pentru niște alergăleți puși pe intabulare. Știind deja că el, curul nu judecă, fără prea multe zbateri filozofice, el se lasă pătruns deopotrivă, bărbați femei sau cimpanzei (Darwin a zis, nu eu)!
Revenind la actul scriitoricesc, iar devine curul foarte important. Dacă judecăm cu curul, scriem astfel de imposturi, ca aceasta. Eu personal în calitate de membru al juriului compus aci, cu tot cu uneltele biologice, consider că gândirea cu curul a ajuns la ministerul învățământului. Acolo niște doamne cu cururile lor joacă rolul babelor plictisite de atâtea destine. Aceste doamne perindabile, țin frumos curul deasupra mesei, de unde deducem că masa nu este doar un loc unde ne așezăm ca să mâncăm. Bine, recunosc că limba are și în acest caz rostul ei; nu cel natural cu tot cu papile, ci rostul care face niște pile. Cu cât mai multe limbi, cu atât mai multe pile; relații care vin de la masa abundenței unde bucile își schimbă întrebuințarea după caz: unele se lasă linse, altele pătrunse, cum ar fi și în cazul EUROVISION! Și iată că îmi vine în minte și ministrul Bode, despre care nu știm cum își folosește curul, dar știm că de multă vreme îl poartă peste grumaz și când râgăie, iese o mireasmă de la birtul gării din Lehliu Gară!
Deci în concluzie, eu nu sunt un scriitor, ci doar un scribăreț… Despre curul meu pot afirma cu tărie tovărășească că a fost folosit pentru lovituri în partea lui dorsală, pe strada Scînteii, în Baia Mare, dar pe vremea aceea pantofii sau bocancii veneau de la fabricanții din Italia. Prin urmare, neavând CTC, bocanii de producție românească s-au rupt în curul meu dorsal cu care nu am putut să mai șed, dar nici să-l folosesc în scopuri practice pentru că nu mi-au dat nimic de mâncare în timp de făceau antrenamente (două săptămâni)!
Rețeta de slăbire o are fostul căpitan, devenit mai târziu maior, cu care m-am întâlnit peste 31 de ani într-o parcare din Austria (numele lui este Mărieș), dar nu am fost capabil să-l pleznesc; el se deghizsase și nu am știu dacă are curul pe grumaz sau îl ține în pantaloni!
Concluzia acestei întârziate filozofii despre cur este un fel de bășină: nu sunt scriitor, dar am curul virgin. Cei care au vrut să mă pătrundă au folosit sufletul meu, acolo m-au împuns. Pe strada „17 Octombrie” și pe strada „Scînteii” (străzi devenite în timp eroine) în anul Domnului 1986, de unde am ieșit cu genunchii sparți și falca ruptă pentru 50 de zile la maxilo-facial în Cluj. Ah da, mai era unul: „căpitanul Peter”. El era vigilent, m-a culcat cu nasul în iarbă și m-a judecat cu un pum în falcă; el după sinea lucrurilor sale credea că e curul…
Acum, dacă mă pipăiesc, nu mă mai doare nici în cur. Mă gândesc, cu ceea ce am peste grumaz, că acești imbecili care purtau carnet de partid, apărau o fortăreață imaginară. Dar se foloseau din abundență de cururi, pe unele le lingeau, pe altele le împroșcau și uneori, iată, foloseau și curul lor pentru limbi concrete sau chiar pătrunderi zemoase. Accesul la gaura curului, să recunoaștem, nu era mereu o plăcere; pentru unii era un gest de maximă înfrângere trupească. Pentru alții (care erau trimiși la Canal) era o împlinire a destinului. Doamnele se exclud din această evaluare. Ele oricum foloseau bucile și nu prea se știe mult despre membrele de partid, decât că aveau limbi aspruțe și harnice. Și mai aveau guriță! Ea folosea la două scopuri, la șoptit și la destinația metaforică, aceea de a înlocui curul cu gura.
De fapt, chiar acum merge Pink Floyd, e ora 3 noaptea, eu stau cu curul meu pe un scaun pe care l-am furat. A fost singurul meu gest de furt calificat, l-am luat dintr-un depozit unde aruncau lucruri și eu, cu curul meu, m-am așezat pe el, am chemat-o pe doamna Poppins și am zburat cu umbrela ei și cu scaunul. Atât despre curul meu, că deja am vorbit despre dânsul.
Ursus nu poate deveni un destin dar are gradul de curs de calificare. Sunt absolvent nocturn (învățământ la distanță). Nu vă mai țin cu vorbe ieșite din fâsăieli pseudo - organice, ci vă las să dormiți cu cururile voastre rotunde și neprihănite. Bine?
Mihai NAE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu