Cam la un an după precedentele alegeri (în 2019 europarlamentarele și prezidențialele, în 2020 localele și parlamentarele) au început analizele, comentariile și speculațiile pe marginea alegerilor din 2024, an în care au loc toate cele patru aflări în treabă (de exemplu, după un singur mandat, devin milionari în lei tot cei 33 de mâncători de rahat, trimiși de alegătorii români în Parlamentul European!), precum și anul în care chiriașul de la Cotroceni este obligat prin lege să plece și să lase locul altuia, cu nimic mai bun ca toți formalii președinți ai României postdecembriste, atâta timp cât „materialul” moral-spiritual al tuturor catindaților este submediocru, iar țara continuă să rămână o struțo-cămilă (republică semiprezidențială) și cu statutul politico-economic de colonie modernă.
Că așa
este pe la noi, îndeosebi în cele peste trei decenii de libertate aparentă,
libertinaj consistent și imbecilizare planificată: ne plângem că toate cele-n
țara asta sunt politizate și pe urmă (a se citi „inclusiv din această cauză”)
temeinic puse pe butuci de impostura și necinstea activiștilor postdecembriști,
dar tot cârtitorii (atotneștiutorii jurnaliști și analiști), prin
interminabilele lor trăncăneli îi încurajează pe politrucii de la butoanele
puterii să aibă în vedere nevoile stringente ale țării și ale cetățenilor numai
între acele limite, stabilite de sondajele la plesneală, ce nu afectează în mod
ireparabil popularitatea cârmuitorilor și a partidelor din care ei fac parte.
Actuala
coaliție pesedisto-penelistă, respectiv stângisto-dreptistă, ne oferă cel puțin
două elocvente dovezi în acest sens, deodată ineficiente și grotești: (1) Cei
doi tovarăși la secătuirea României (fie din nepricepere, fie – mai ales – din
interes personal și de grup), totodată la „eternizarea” cârmuirii lor spre
mulțumirea globaliștilor (deja liderii ăstora și-au asigurat stăpânii că la
viitoarele alegeri, mai puțin la prezidențiale, vor merge pe liste comune,
singura modalitate de surclasare a Coaliției pentru Unirea Românilor – CUR,
poreclită AUR), cei doi tovarăși, deci, nu numai că se critică și acuză public
pentru neîmpliniri și/sau derapaje, dar – atât înainte, cât și după „rotativă”
– caută cu disperare ca, independent și deseori chiar în dauna partenerului conjunctural,
să pună în practică acele inițiative, care dacă nu le vor spori popularitatea,
măcar să nu le-o diminueze; (2) Deși cele două partide, care împreună au
majoritatea parlamentară, au promis solemn că vor termina pentru totdeauna cu
veniturile nerușinate (bugetari cu lefuri sau pensii de peste 10.000 euro, unii
– precum Nicolae Ciucă și Mugur Manole Isărescu - și cu una și cu alta), căci
asta cere Uniunea Europeană (UE) de mai multă vreme, însă formula de
recalculare, acceptată de stângisto-dreptiști după câțiva ani de analize și
discuții, a ajuns în final la Curtea Constituțională, iar cele nouă lighioane
aulice au decis la unison că procedura avansată de Executiv este
neconstituțională (mă rog, doar nu erau nebuni să-și taie solida cracă
financiară de sub picioare!), fără să le pese de UE și de următorul paradox:
Diminuarea veniturilor este declarată neconstituțională, chiar cu riscul ca
România să piardă miliardele condiționate de UE, însă ilogica și ilegala
majorare a acestora a fost perfect constituțională!
Ăsta da
umanism și patriotism: N-au decât să sufere milioane de români din pricina
sancțiunilor impuse de oficialii europeni, că noi (judecători, procurori,
securiști, milițieni, generali și alți odioși privilegiați) nu dăm în ruptul
capului cioara vopsită din mâinile noastre murdare!
Păi cam
tot așa gândea și se comporta hiperegoistul antierou dostoievskian din scrierea
Însemnări din subterană, căruia autorul
nu-i dă nici nume (a considerat că nu merită) și nici o înfățișare palpabilă
(doar că „era scund și pirpiriu”): „Dacă-i de ales: să se dărâme lumea, ori
să-mi beau ceaiul, eu spun că mai bine s-ar dărâma lumea, numai să-mi pot bea
ceaiul”...
N.B.:
În comparație cu Robert Fico (stângistul care de curând a câștigat alegerile
din Slovacia și, aidoma premierului maghiar, intenționează să-și împingă
conaționalii în siajul kremlinist), măcar alianța pesedisto-penelistă va
menține – cu bune și cu foarte multe rele – direcția europenisto-atlantistă. Că
doar istoria noastră este plină ochi de secularele „binefaceri” ale muscalilor
țariști și apoi ale celor bolșevizați, ca astăzi, cu găunoasele excepții
filoruse, românii vrednici și neamnezici să nu se lase păcăliți de jegoasele
manevre ale putiniștilor, aflați de aproape doi ani în război nimicitor cu
„frații” lor ucraineni și într-un interminabil conflict propagandistic cu
aproape întreaga lume: din Europa și până în Japonia, din Canada și până în
Australia.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
4-5 oct. 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu