Pentru cei care tac
Nu vom şti dacã mâine-i mai bine,
Nu vom şti dacã suntem pierduți,
Aruncați printre gânduri strãine
Din minciunã vânduți.
Azi luptãm pentr-o clipã de viațã
Cu un strigãt bolnav... mai ciudati,
Suntem sclavi arvuniți ca la piațã
Pe un preț de nimic cumpãrați,
Pentru cine luptați?
Nu vom şti câtã sete e-n trupuri
Care ard pentru-acelaşi destin,
Azi românii se strâng iarãşi grupuri,
Înc-un ceas sã mai ardem puțin
De durere şi chin!
Şi privind strada plinã de focuri
Precum torțe plutind pe pãmânt
Presãrându-şi sinistrele jocuri
Sã ne luãm înc-odatã avânt,
Ca o lavã curgând!
Pentru zilele care urmeazã,
Pentru cerul sub care trãim,
Pentru mama care ofteazã,
Pentru ape sã mai ardem puțin
În atâta venin!
Pentru cel ce nu are o pâine,
Pentru omul trudit dar sãrac
Ce-a luptat ani de ani ca un câine...
Pentru lacrimi ce-n palmã mai zac,
Pentru cei care tac...
Nu vom şti dacã mâine-i mai bine,
An de an ne simțim tot mai goi
Aşteptând ca din noi cine vine
Sã ne-aducã țarã iar înapoi,
Azi luptãm pentru voi
Vă mulțumesc din inimă, onorată!
RăspundețiȘtergere