de Gheorghe Pârja
Recunosc, am serioase prudențe față de comentariile
unora care taie felii decisive din realitate, pun struț personal la idee,
alungă alte păreri din preajmă și apoi folosesc multă agheasmă politică pentru
a fi mai credibili. Știu că în politică se practică spiritul alunecos și uneori
vulgaritatea, lipsa de respect pentru foștii înalți demnitari. Am rămas siderat
când, într-o seară, o vocală realizatoare, cu o poftă răzbunătoare, l-a făcut
mincinos pe un fost președinte de țară, în văzul țării. Felul cum a decurs
furia nu mă preocupă. Se vede că undeva este putred mărul, cum spunea marele
Hașdeu. Dar nu putem fi indiferenți la agitațiile din jurul țării noastre. În
primul rând, efectele războiului din Ucraina.
Urmăresc cu atenție reacțiile Occidentului la
fenomen. Cum nu am drumuri prin Europa, îmi culeg informații din surse de
încredere. Am citit un text cu multe detalii, scris de prietenul, dramaturgul
cunoscut, Matei Vișniec. De fiecare dată când scrie despre realitățile
Apusului o face cu detașare, cunoaștere și soluții. Matei o spune răspicat că,
deși se află, geografic vorbind, foarte aproape de fostul bloc comunist și doar
la două ore de avion de capitatele est-europene, Europa Occidentală trăiește,
mental vorbind, pe altă planetă. De unde se vede că locuitorii acelui spațiu nu
sunt foarte preocupați de pierderea libertății. Matei simte temperatura acestui
coșmar, pierderea libertății, că doar trăiește printre occidentali. În Franța.
Atacul lui Putin împotriva valorilor democrației și
ale libertății nu a provocat nicio tresărire sesizabilă în conștiința opiniei
publice din Vest. Nici moartea lui Navalnîi nu i-a tulburat, în ciuda
mediatizării acestui act de barbarie. După dezbateri furtunoase, liderii
Uniunii Europene au deblocat ajutoare serioase în favoarea Kievului. Matei
crede că a deschide rezervorul cu bani nu înseamnă a-ți deschide sufletul.
Scrie prietenul meu din Paris: „Paralizie, placiditate, somnolență. Detașare,
hipnoză… Caut cuvinte cât mai sugestive pentru a defini starea de spirit a
vesticilor. Să fi operat societatea de consum o mutație profundă în ființa
lor?”
Tot el are și explicații constatate la fața locului:
„Starea de placiditate din Vest are fără îndoială numeroase cauze. Una dintre
ele ține și de incultura geopolitică a generațiilor născute în regim de
libertate. Pentru ele, libertatea este un dat ontologic, ceva echivalent cu
mișcarea corpurilor cerești. Unei ființe născute și crescute în context de
democrație și libertate pur și simplu nu-i vine să creadă că, la un moment dat,
soarele s-ar putea să nu mai răsară.” Tot așa ele, generațiile născute în regim
de libertate, nu cred că democrația ar putea să dispară, că regimurile
autoritare ar putea ajunge și prin Vest. Uită că noile ideologii progresiste au
plasat Occidentul pe lista neagră, l-au încărcat cu vinovăție pentru toate
relele de pe pământ. Vedem și noi pe plaiuri românești că mai sunt oameni care
arată spre Occidentul cu surprize. În această lume cu multe păcate, care este
calea cea mai adecvată și pentru noi? Cunoașterea acestei stări de spirit din
Vest este necesar să ne fie cunoscută. Că altfel putem primi răspunsuri cu
surprize la întrebări despre soarta civilizației.
În aceste condiții descrise de Matei ne putem
întreba dacă Vestul va înțelege cât de “periculos este regimul lui Putin,
sinteză de țarism, sovietism, imperialism și ortodoxie radicală mistică.” Cum
spuneam, textul lui Matei are și o față încurajatoare. El crede că Uniunea
Europeană dispune de resursele umane, economice și tehnologice pentru a deveni
o putere militară și diplomatică. Îi lipsesc inteligența colectivă, imaginația
politică și curajul ieșirii din confortul vasalității față de America. Trezirea
este unica ei șansă în contextul conflictului cu vasta coaliție
antidemocratică, structurată astăzi pe planetă, precum și în contextul în care
Statele Unite și-ar putea revizui statutul de protector militar al vechiului
continent.
Mulțumesc, Matei Vișniec, pentru ideile stârnite de
textul tău! Că Europa libertăților, după ce a beneficiat de cea mai lungă
perioadă de pace din istoria ei, a ajuns la o bifurcație. Pe un indicator scrie
despre continuarea somnului și ieșirea din istorie, iar pe celălalt scrie
despre trezire, revenire pe planeta de origine și renaștere. După ce am măsurat
și eu temperatura acestui coșmar extrem de dăunător, evident, și eu pledez
pentru indicatorul cu trezirea solidarității dintre oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu