Un joc periculos cu istoria

                                                                      de Gheorghe Pârja

Când încă nu se terminase războiul de pe Nistru, mă aflam cu colegul Vasile Iluț pe malul apei istorice, în așezarea Vadu lui Vodă. Era în iulie 1992. Acolo am scris pe o foaie de hârtie: O, Basarabie, sfântă sabie înfiptă în inima mea! De atunci au început prieteniile mele cu scriitorii basarabeni. De la Nicolae Dabija, la Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Leo Butnaru, Vasile Șoimaru, Vlad Pohilă, Arcadie Suceveanu și încă foarte mulți. S-au dovedit a fi prietenii de suflet istoric, dar și de cunoaștere. Am făcut multe drumuri în Basarabia, am invitat mulți scriitori și istorici basarabeni în Maramureș. Așa am scris cartea „Ochii Basarabiei”, căreia i-a purtat de grijă până să vadă lumina tiparului prietenul, cărturarul Teodor Ardelean. Domnul Ardelean este recunoscut ca un ctitor de biblioteci dincolo de Prut. Dar și în alte teritorii. Am spus toate acestea tocmai pentru a vă convinge că nu îmi este străin fenomenul unionist.

Am reacționat cu acest text la atitudinea unui lider politic din România care a intrat, cred eu, într-un joc periculos. Omul politic se numește George Simion, liderul AUR. De la început spun că nu am pasiuni politice, nici pro, nici contra, dar este datoria mea de cetă­țean să-mi spun părerea. Zice liderul AUR: „Vă dați seama că noi avem un plan de unire. Adică nu ne dorim să mai existe Președinție, Guvern, Parlament acolo, la Chișinău, ci vrem să avem o singură țară, cum am avut înainte, până când doi criminali ai istoriei – Stalin și Hitler – să ne despartă. Cu siguranță în ochii guvernanților din Republica Moldova asta este echivalent cu destabilizarea. Republica Moldova, în opinia mea, nu este o țară, este un stat. Urăsc din străfundul sufletului meu hotarul de la Prut.”

Liderul unui partid din România, țară NATO și a Uniunii Europene, spune pe față că dorește desființarea statului vecin, pe motiv că a făcut cândva parte din țara noastră și că nu recunoaște râul Prut ca hotar. Cu toate bunele intenții, dar la nivel diplomatic și politic discursul suferă de o dureroasă naivitate politică, mai ales în acest context. În vorbele lui Simion locuiește retorica Rusiei, că Ucraina nu este o țară adevărată, ci un stat artificial. Cei care vor să cunoască destinul Basarabiei vor vedea că a fost un teritoriu românesc, în repetate rânduri, râvnit de ruși și sovietici. Sunt mulți români care doresc Unirea cu Basarabia, știu mulți basarabeni care doresc revenirea la patria-mamă. Când? Și cum? Unirea cu Basarabia nu se poate face în contul unor promisiuni electorale. Ca lider de partid să dorești desființarea instituțiilor statului vecin este un gest periculos. Face parte din amalgamul discursului anapoda, cu periculoase consecințe.

Am ajuns la părerea că momentul posibilei reîntregiri trebuie ales cu mare grijă. În orice caz nu acum, când Rusia este extrem de agresivă, iar România nu suficient de puternică ca să se apere pe sine. Putem crește riscurile propriei noastre securități. De aceea afirmația lui Simion mi se pare total nepotrivită. Pe ce te bazezi, domnule Simion? Când s-a ivit varianta cu atragerea Republicii Moldova spre Uniunea Europeană mi s-a părut plauzibilă. Ne vom regăsi două țări vorbitoare de limba română. Cred că primul pas spre unire a fost adoptarea alfabetului latin în Basarabia, recent legiferată. Deocamdată, declarațiile lui Simion sunt hazardate și inadecvate pentru aceste vremuri. Simion a confiscat sentimentele naționale pentru a dobândi puterea.

Până la un punct înțeleg campania electorală, dar este nevoie de calcul și echilibru. În asemenea situații istorice e nevoie de un referendum pentru a întreba cetățenii dacă vor Unirea. Deciziile radicale sunt luate de Parlamentele celor două țări. Și tu vrei să desființezi Parlamentul de la Chișinău! Liderul a aruncat praf în ochii alegătorilor. Cereți putere cu proiecte viabile, nu cu aventuri periculoase. Apoi, celălalt lider AUR, Claudiu Târziu, avansează ideea să ne luăm teritoriile românești din Ucraina. Opriți-vă pe malurile Logicii și cugetați la starea actuală a relațiilor dintre țările din zonă. Și nu uitați că Republica Moldova este subiect de drept internațional. În care propaganda electorală nu este recunoscută. Ca să nu fiu singur cu aceste păreri am luat ca sprijin o proaspătă opinie a istoricului Aurel I. Rogojan, devotat marelui și nemuritorului ideal al unității naționale a românilor.

Spune bunul cunoscător despre rătăcirile politice recente: „Cu entuziasm gratuit, cu nesăbuință patriotardă și demagogie politică, în condiții de faliment al politicii externe și cu o strategie de securitate națională alcătuită din lozinci, indivizi apăruți de nu știu unde pot face România și mai mică.” Da, ascultați ce se întâmplă astăzi la Tiraspol în privința aderării Transnistriei la Federația Rusă. Ascultați-l și pe Putin mâine la Kremlin. Sunt tensiuni mari la Chișinău. Deci nu vă jucați cu istoria! Așa-i, domnule Teodor Ardelean?