Motto:
„Un popor sărac dar
sănătos, are tot lungul viitorului înaintea lui; dar un popor degenerat, un
popor compus din stârpituri, e condamnat a pieri pentru totdeauna. O grămadă de
indivizi corupți nu e un popor, precum o movilă de frunze și rădăcini uscate nu
e pădure”.
Mihai
Eminescu (1850-1889), poet nepereche și
universal
ERA O VREME...
Era o vreme în țara asta când cineva termina
liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect,
„Domnule inginer sau „Domnule profesor”, sau „Domnule avocat”. Când unul dintre
ei, la cam 15-16 ani de activitate își dădea sau lua (dacă îl lua) doctoratul,
tot orașul se uita la el ca la Dumnezeu...Era o vreme în țara asta, când dacă
vedeai o mașină pe stradă, știai că cel care se află în ea a muncit ca să o
cumpere, sau este vreun boss de la partid. Și mai era o categorie cu mașini,
cei care lucrau în comerț sau în alimentația publică. Era o vreme în țara asta
dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 și 16, te gândeai că sunt în
concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracul om, și merge la doctor...
Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai
liniștit să îi ceri o informație, sau dacă voiai să te plângi de ceva, erai
ascultat. Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și
trebuie operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau o cafea sau o
sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în
ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Era
o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă, și cum vedeai
unul pe stradă în timpul orelor știai că „este unul din ăia care chiulește sau
nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul
vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. ...Și ce bătaie lua acasă dacă
afla taică-său că a chiulit...! Era o
vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi
undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar
temei, să ți se repartizeze una, ca să te poți însura, să te așezi și tu la
casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de
însurătoare, că nu se uita nimeni la tine, fără serviciu și fără casă, că nu
erai de viitor. Era o vreme în țara asta când băieții deștepți erau considerați
cei care știau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate și
terminau primii. La ei se uitau lumea cu admirație: „ăsta este a lui Ilie de la
sculărie”. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la București.
Eheeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e „dăștept”... Era o vreme în țara asta când
dacă te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o
vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a
fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat sau ți-au luat
copilul la liceu, sau îl inviți peste o lună la ziua ta, sau la nunta
copilului. Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era
teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moț la
bască. Era o vreme în țara asta când lumea întorcea capul după militarii care
treceau pe stradă cântând în pas de defilare de la instrucție, acolo unde
aceștia erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu
mândrie: „Uite mamă, trece armata!”.
ASTĂZI...
Astăzi,
în țara asta,
toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie
nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun
la cale cele mai mari chefuri și se adună puștoaice pentru „o linie”. Astăzi,
în țara asta, nu mai porți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini
staționate și șoferi grăbiți. Astăzi, în țara asta, străzile sunt pline de
oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată
lumea e în concediu fără plată. Astăzi
în țara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când
intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai plicul.
Astăzi, în țara asta, când vezi copii de
școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași,
machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet și laptopul, „ipodul”,
„ifonul”, sau tableta. Astăzi, în țara asta, tinerii nu mai au nevoie de
serviciu ca să își întemeieze o familie, doar bani de la babaci și își
întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu.
Astăzi, în țara asta, băieții deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să „se
învârtă” sau sunt „băieți deștepți” care obțin bani ușor din „afaceri” cu
fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept. Astăzi,
în țara asta, când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu
te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu împrumut, sau să ne te
invite la o nuntă... Astăzi, în țara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în fața
blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să
se asigure că nu e nimeni să se uite la gunoiul lui amărât sau să observe că
nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu
mai sunt în gunoi. Cei mai mulți oameni stau ascunși în casă sau pleacă „la
țară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți.
Nimeni nu mai zâmbește, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că au
pierdut câte un galben și îl caută disperați. Te miri că nu se dau cap în cap...
Astăzi, în țara asta, când lumea vede armată întoarce capul pentru că „Ăștia au
tras în noi în 89 și acum au pensii nesimțite”. OARE CE VA FI MÂINE? CUM VA
FI MÂINE?”
Neagu Djuvara (1916-2018), diplomat, filosof,
istoric
P.S. Simeon Bărnuțiu (1808-1864),
filosof, preot unit, profesor, om politic: „...Fraților, aduceți-vă aminte
atunci când vă strigă din mormânt, străbunii noștri...rămâneți credincioși
numelui și limbii voastre, apărați-vă ca frații cu puteri unite, în pace
și război; vedeți cum ne-am luptat noi
pentru limba și romanitatea noastră; luptați-vă și voi și le apărați ca lumina
ochilor voștri”.
Cu dragoste creștină,
Olimpia Mureșan-membru LSR și UZPR
preot ortodox român, Ilie Bucur
Sărmășanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu