Chestionarul lui procust mişcă perdele
„luni dimineaţa plătesc
utilităţile
aţi recitat frumos la gold plaza
îmi spune casieriţa de la drusal
scepticii care se întreabă
cine mai citeşte şi ascultă
poezie
au mai primit o lovitură
ei vin şi spun
poţi trăi foarte bine şi fără
versuri
dovada
e însuşi faptul că ei trăiesc
foarte bine
spune marian
de la o zi la alta de la un
perete
la altul
atât de aproape şi atât de
departe
cu îndelungi poticneli respir
în timp ce o spaimă pioasă
îmi opreşte cuvântul pe buze
şi puterea lui de întrebuinţare
singur ca un viteaz
pe puntea cu lanţuri
zăbrele fiecăruia sunt altele
aţi recitat frumos la gold plaza
dosare microfoane aniversări
visezi în timp ce sub tine
scena se crapă discret
răspunzi mereu la chestionarul
lui procust
există cale de ieşire
încărunţeşti după urma proaspăt
trecută
atât de aproape atât de departe
cuvintele aşezate la uscat în
poem
cum un drog
hai să inspirăm hai să expirăm
până se vor mişca perdele”
cu ochii ei
alergând în jurul tâmplelor tale
sapa coasa celelalte unelte
te ajută să te culci fără povară
gândeşti casa desăvârşită
pe care n-o vei vedea niciodată
clădindu-se
o întâmplare ce s-a petrecut
odinioară
ne protejează încă
încerc până unde pot privi
ceremonia ceaiului
la fel de exactă ca traiectoria
glonţului
sprijiniţi-i pe bărbaţi cu oţelul
vostru
chiar dacă noapte de noapte
ardeţi în creier
tămâia iubirilor
în vegetaţia sunetului ud
cu neliniştea ce-nsoţeşte nesaţul
la picioarele mesei
în odaia de veghe
şi partea de noapte rămasă
necheltuită
te trezeşti în prielnice ape
alergând în jurul tâmplelor tale
paşi măsuraţi după bătaia fără
prihană
a tobei
mereu de la un capăt la altul
ventilatoarele îşi publică amintirile
ştiri urgente îşi desfac nodul la
cravată
degetul la buze
bine-aţi venit
mintea omenească poate merge şi
mai departe
lista este lungă
dorinţele devin tot mai precise”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu