Maria Diana Popescu: Nu-l duce mintea, nici să-l pici cu ceară

Un lucru este lămurit şi trebuie să rămînă clar pentru toată lumea, mai ales pentru celebrul excursionist de la Cotroceni şi adulatorii actorului creator de drame, Zelenski. Vladimir Putin a explicat în dialogul cu Tucker Carlson că realitatea istorică dovedeşte faptul că Ucraina este un stat artificial, format în mare parte din teritorii istorice ale Rusiei, Ungariei, Poloniei şi României, făcute cadou Kievului de către Stalin şi Hruşciov. Ideea principală este că Putin s-a prezentat ca un preşedinte normal, calm, cu o logică aşezată, situat la ani lumină de pacientul Biden, de Occident şi de impostura acestora.

Bun, să ne întoarcem la ai noştri „bravi” şi la România pitorească, ţara de sub scara UE, unde, spun statisticile, peste patru milioane de oameni nu au voie să se îmbolnăvească. Pentru că jumătate dintre satele şi comunele ţării nu au medic de familie permanent şi nici farmacii. Doar cei care au posibilitatea să se deplaseze în oraşele din apropiere cu maşina îşi mai lungesc zilele. Care, nu, încearcă leacuri băbeşti sau se sting pur şi simplu din lipsa unui ajutor medical. Un alt fapt extrem de jignitor pentru eroii neamului românesc este cazul mercenarului Horaţiu Potra, mort în războiul din Congo, care nu are de-a face cu România, individ cercetat cu ani în urmă într-un dosar de cultivare de canabis şi alte infracţiuni, adus în ţară învelit cu drapelul naţional. Ştefan, Mircea, Mihai, Ion, Nicolae… se răsucesc în morminte, aşteptînd ca ţepele lui Vlad să facă dreptate.

Dacă tot a venit vorba de „ţepe”, ce face Iohannis în acest timp? Pe ultima sută de metri ascute alte ţepe pentru români şi coace planuri europene de tras spuza pe turta sa. Planuri care nu i-ar veni în minte nici ăluia cu coarne. Semn că i s-au dat toate setările peste cap şi trebuie restartat, fiindcă nu-l duce mintea, nici să-l pici cu ceară, la problemele reale ale cetăţenilor cărora le-a jurat credinţă. Cu tupeu şi nonşalanţă Iohannis a cerşit de la microfonul P.E., bătînd şeaua să priceapă iepele UE, că ar avea nevoie de o funcţie în bordelul de lux al Înaltei Curţi Europene, după expirarea mandatului. În mod sigur, tovarăşii europeni de pahar şi furculiţă nu-l vor abandona pe Iohannis. La fel cum s-a procedat cu Koveşi. Parchetul General i-a clasat dosarele prin care era pusă sub acuzare, ca mai apoi să fie extrasă cu penseta din ţară şi aşezată la loc de cinste, în slujba ocultei mondiale. Cît le va fi util, se vor folosi de el, apoi va avea soarta lui Petrov, securistul: „la gunoi” sau la răcoare. Nimeni, chiar nimeni, nu vrea să dezgroape cazul „Grupului Etnic German” (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) – ispravă iohannistă care a încălcat prevederile tratatelor internaţionale şi a deposedat statul român de bunuri de patrimoniu naţional?

Jurnaliştii străini n-au trecut cu vederea discursul lui Iohannis din Parlamentul European, mai multe publicaţii, printre care ziarul britanic „Emerging Europe” scrie în mod ironic, sub semnătura lui Craig Turp-Balazs, că dacă preşedintele României, Klaus Iohannis, nu reuşeşte să-şi găsească un loc de muncă decent, nu-i vina Europei, şi nu are de-a face cu discriminarea, aşa cum Iohannis a acuzat. „Preşedintele României, Klaus Iohannis face de mai mulţi ani apeluri de genul „vino şi ia-mă”, ca în fotbal. Ales în 2019 pentru un al doilea mandat, el nu poate candida pentru un al treilea şi, la 64 de ani, caută în mod activ un alt loc de muncă de ceva timp”, scrie Craig Turp-Balazs .

Revenind la cele patru tipuri de alegeri din acest an, parlamentare, europarlamentare, locale şi prezidenţiale, cel mai inteligent în ghilimele ministru de Finanţe al României, Marcel Boloş a declarat că alegerile vor costa aproape 4 miliarde de lei. Aşadar, 4 miliarde, pachetul de voturi, 6,6 miliarde USD (30 de miliarde lei româneşti, rebotezaţi RON de BNR-istul veşnic, securistul Mugurel cu nume de cod „Manole”) cerute statului român de Compania canadiană „Gabriel Resources”, drept despăgubiri pentru că i-ar fi blocat proiectul minier de la Roşia Montană, suma reprezntînd aproximativ 2% din PIB-ul pe 2023, este de 10 ori mai mare decît estimează statul că ar datora. România e ţara perfectă care îi îmbogăţeşte pe americani, pe canadieni şi le mai dă şi despăgubiri. Pensiile speciale, înghit şi ele sume uriaşe, dacă ne gîndim la torţionarul Augustin Lazăr, fostul procuror general al României, cu cea mai mare pensie specială de 50.359 de lei (10.000 de euro), apoi, magistraţii, procurorii, judecătorii şi consilierii financiari ai Curţii de Conturi. Ăştia sînt cei mai avuţi pensionari din sistemul public de pensii românesc şi, în ordine descrescătoare, parlamentarii, membrii corpului diplomatic şi consular, o serie de angajaţi ai M.I., ai M.A.N., ai serviciilor de informaţii.

Judecătorii CCR, numiţi politic, care au parafat aberanta decizie a păstrării pensiilor speciale, trebuie revocaţi şi judecaţi pentru abuz în serviciu. Pensiile speciale nu sînt un drept cîştigat prin contributivitate, ci un privilegiu însuşit prin funcţia de putere în stat. Ca să ajungă parlamentari, deputaţi, senatori, mulţi impostori, plagiatori, fără calificări în vreun domeniu, dar cu diplome achiziţionate la 50 de ani, şi-au cumpărat fotoliile, plătind o anumită sumă partidului, care i-a pus pe listă. Ca să mai jumulească ceva şi să reducă gaura din buget, lui don Ciolacu i-a căşunat pe pensionarii cu decenii de muncă prestate, crescînd impozitele şi reintroducînd CAS… că de, doar de la amărîţi trebuie luat, nu?, în loc să-l tragă la răspundere pe drogatul Cîţu, cum şi unde a palmat sacii de bani împrumutaţi cu dobîndă record.

În concluzie, toţi cei care dau buluc să ocupe fotoliile statului sînt avertizaţi că nu le vor suficiente nişte programe de măsuri pe hîrtie, ci le trebuie minte din belşug să priceapă că dusul cu zăhărelu’ s-a perimat, iar marile aşteptări ale poporului nu mai pot fi înşelate la nesfîrşit. Mandatele viitoare trebuie să coaguleze capete luminate, capabile să se dedice interesului naţional, nu pe aceiaşi măscărici, slugi ale UE şi SUA, arondaţi la putere. Avem nevoie de o minimă seriozitate politică, nu de alte alianţe de interese şi jocuri de putere, care să zguduie din temelii harta socială internă. Rămîneţi atenţi la scena politică internă, a început cel mai dur război pentru butoanele puterii.

 

Autor: Maria Diana Popescu