LORETA TOADER, GÂNDIND ÎN VERDE DIMINEAȚA

 

       Colecția Poesis, Editura ECREATOR, Baia Mare, 2024

Motto: „Azi m-am pierdut... Am privit la soare/ Și am adăugat o culoare./Am privit cerul senin/ Și am văzut fluturii zburând în valsul/Dragostei divin...” ( M-am pierdut)

Probabil că scriitoarea Loreta Toader s-a pierdut între cer și pământ, între iubirea ideală și realitatea cotidiană, de aceea toate versurile din acest volum Gândind în verde dimineața sunt optimiste, străbătute de la un capăt la altul de o dimineață însorită, de un verde crud inducând ideea speranței de viață fericită atât pentru„ EL” cât și pentru„ EA”.

Prima parte a volumului conturează prin tușe multiple portretul spiritual și identitar al autoarei; identitatea se realizează prin transmiterea ideilor poetice într-un sil metaforic personalizat într-o continuare logică a ideilor prin care se dorește o lume mai bună și mai dreaptă care poate fi obținută prin iubire.

Prima copertă e foarte sugestivă pentru întregul volum, un fluture în culori curcubeice și o ființă pământească la fel de colorată care speră să zboare spre înălțimi astrale , să se desprindă de pământ, să viseze, să creadă, să spere,să iubească liber și să fie fericită.

Ar vrea ca totul în lume să fie luminos, viitorul, gândurile, atitudinile oamenilor:„ Lumea aceasta pe care noi o știm,/Nu are nici un rost s-o mai dorim/ Ceea ce a fost nicicând nu va mai fi/ Iar noi... noi ne-om duce într-o zi.”

( M- am întors )

Cu adevărat se întreabă poeta Loreta Toader: Ce e fericirea?

Răspunsul e scurt și cuprinzător:

„Fericirea este alegerea și puterea fiecăruia de a se detașa de gândurile și lucrurile neplăcute, dureroase, de a păstra vie speranța iubirii, de mine... de tine...de noi! ”  ( Gânduri ) Așa că „oamenilor trebuie să le lași libera alegere/cei ce vor vibra odată cu tine vor rămâne,/ ceilalți vor pleca. Însă eu aș mai putea visa??!!” (Gânduri...)

Un episod din epopeea timpului prezent:

„Din tot ce astăzi se întâmplă/ Eu nu mai înțeleg nimic/ Doar gândul care-mi tot cuvântă/ E virus, și totuși... genocid” ( Covid 19-Times)

-definirea „Pulsului vieții”- „Sunt o lumină incandescentă ce-și înalță flacăra/ iubirii pictând emoții  în infinit.”

În prima parte a volumului de poezii poeta Loreta Toader se prezintă ca o gânditoare care încearcă explicarea sentimentelor sale asupra tuturor lucrurilor care au atingere cu „eul” său poetic. Fiind centrul lumii( Centrum Mundi ) Este o încercare de a se identifica prin versificarea celor mai ascunse gânduri.

Fără să-și piardă identitatea poeta adaugă și alte caracteristici ale modului său artistic de exprimare:

-definește clipa – „Ce este clipa când iarba o strivești/ Nimic, doar o urmă a pașilor că ești/ Pierdut în ieri ca-ntr-o nepăsare/ Sau o inimă fără candoare/ Ce e clipa...ce nu este.../ E drumul vieții tale, o poveste!„  ( Ce este clipa...)

-viața ca roată a timpului trecut „ca o pasăre măiastră, aripile mi-am deschis, zbor spre taina cea albastră a luminii mele vis”... ) sunt un fluture ce simte energii miraculoase, în iubiri multicolore și săruturi pătimașe.” ( Zbor sprelumină)

-cercul destinului( al culorilor) este mereu invocat iar starea de bine „a fi”se oprește mereu la un alb imaculat.

Se poate observa o cadențare ritmică a versurilor ca-ntr-un dans medieval al iubirii atât la versurile mai scurte cât și la cele mai lungi care nu-și pierd din substanța poetică ce se vrea a se transmite.

-revărsarea culorilor prin jocul vieții, prin anotimpuri:

„Renasc în puritatea cristalelor de gheață purtând în suflet aripi/ de-un alb amețitor      ”   ( Aripi de Înger )

Partea a doua a cărții cuprinde poezii reluate și traduse apoi în maghiară, croată și italiană.

-emoțiile au și ele o culoare-violet; semnificațiile culorii verdesunt adesea asociate cu natura, cu venirea primăverii, fertilitatea, viața și speranța, credința și loialitatea sunt zugrăvite în albastru iar iubirea în roșu. „Pășeam cu grijă prin beatitudinea culorilor mă aflam între agonie și extaz pictând cuvintele deasupra norilor”( Agonie și extaz)  iar pentru a vedea și simți muzicalitatea versurilor traduse în italiană voi reda strofa de mai sus în italiană:

„Ho camminato con attenzione attraverso la beatitudine dei colori/-ero tra l agonia e l estazi a dipingere le parole sopra le nuvole.”

-pe aripile unui flutur în culori multiple ca ale curcubeului ființa diafană face legătura  Cerului cu Pământul într-un acces de agonie și extaz.

-dragostea se cuibărește în suflet fără să ne dăm seama încă din fragedă pruncie și nu se uită niciodată cu trecerea anilor. Ea nu știa „cum s-ajung/ Nici cuvinte să spun/ Peste tot doar un fum/ Te priveam curioasă/ Nu știam să te chem/ Și atunci.../ Atunci te-am desenat pe suflet/ A fost primul instinct.”(Primul instinct)

        Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM, 2024