FAGURE ROMÂNESC

Limba Română-i glas de dor,
Moștenire din obedientul popor,
Cântă-n inimă mereu,
Ca un legământ și-al meu.

Din străbuni ne-a fost lăsată,
Sfântă, vie și curată,
Să ne fie peste milenii
Semn de neam și viteji daci.

Pe meleaguri și hotare,
Graiul  ne este alinare,
Ne adună-n gând curat,
Ca un veșnic legământ.

Cât va fi pe cer lumină,
Și-n ogoare rod deplină,
Limba noastră va-dăinui,
Cu povești și-n bucurii.

S-o rostim cu demnitate,
Cu iubire și dreptate,
Căci prin ea mereu trăim,
Și trecutul îl cinstim.

Fie cântec, fie carte,
Ne însoțește peste moarte;

Trăiască Limba Română!

Trăiască Imnul Național!

Gelu Dragoș