Ieri, Bolojan, boul suprem, a ieșit să ne
povestească despre criza carburanților. A uitat însă să precizeze un „mic”
lucru esențial: există un singur vinovat pentru criza care ne lovește, anume
Ucraina! Fără atacurile demente și absolut nejustificate ale piticului porno,
criza nu ar fi existat! Este cât se poate de clar că atacul asupra terminalului
Novorossiysk nu a fost unul împotriva Rusiei, ci împotriva României, Bulgariei,
Greciei s.a.m.d. țări care se aprovizionau cu petrol din Kazahstan.
Ce nu v-a mai spus Bolojan este că incompertența
papagalilor care-i compun așa-zisul guvern a făcut ca rafinăria Petrotel să fie
încă nefuncțională! Băi, cât de ticăloș și trădător trebuie să fii ca să
conduci România într-o astfel de situație? Aici nu e vorba de nimic altceva
decât de o trădare cu sânge rece efectuată de gașca din fruntea țării.
V-am povestit despre penuria de carburanți care
amenință să se instaureze în Europa. Iată că România, prin prostia și ticăloșia
imbecililor din fruntea țării, devine avangarda. Am ajuns să plătim CEL MAI
MARE PREȚ LA ENERGIE DIN LUME! Asta e realitatea în care ne-au adus proștii,
cretinii, imbecilii, dobitocii, dezarticulații, neica nimenii, paraziții și
retardații pro-europeni, pro-occidentali, pro-nato. Adică, în esență, proștii!
Pentru că suntem pro-europeni ne-am distrus
industria și agricultura, luând prostește poziția caprei în fața tuturor
tutelor și ramoliților care vin aici să dea ordine ticăloase. Pentru că suntem
pro-europeni și pro-natură nu avem nici acum autostrăzi decente, ne-am distrus
capacitățile de producție a energiei. Ne-am auto-interzis capacitățile de
stocare a gazelor naturale, plătim pe un micro-reactor modular aproape cât pe o
nouă unitate la Cernavodă s.a.m.d.
Pentru că suntem pro-NATO ne-am distrus armata, care
acum e condusă de papagali gen Ciucă. Armata României e mai prost echipată
decât în 1916, cu toate că am dat pe arme mai mult decât tot tributul dat
Imperiului Otoman de-a lungul istoriei.
Pentru că suntem pro-occidentali ne-am distrus toată
credibilitatea ca țară. Nimeni nu mai dă doi bani pe România. Și, până la urmă,
de ce-ar face-o? Spațiul nostru vital a ajuns o carcasă ruginită pe care a fost
cățărat un debil.
România e o ruină și știți bine asta! România nu e o
țară, ci un teritoriu acaparat de mafia internațională. Românii care au fugit
nu au fugit de România, ci din cauza ocupației. Doar că realitatea e mult mai
turbată. De fapt, adevărul e că n-ai unde să fugi! Dacă ai șters-o din România
și te simți bine unde te afli, asta se întâmplă pentru că încă nu te-ai prins
care-i treaba acolo. Dacă nu te dezmeticești tu, se va dezmetici copilul tău și
te vei supăra teribil când îți va spune că ești prost întrucât ai fugit de un
monstru refugiindu-te în curtea mă-sii! Da, e tragic, dar ăsta e adevărul.
Și, dacă vreți, avem de-a face cu o mostră din
tragismul românilor, în general. Se plâng că le merge greu, se plâng că e
dușmanul rău, dar atunci când trebuie să dea piept cu el au două strategii
greșite: ori fug, ori pleacă capul. În primul caz se numesc lași, în celălalt
lingăi. De luptat luptă doar atunci când sunt încolțiți și o fac instinctual,
exact ca animalul care nu mai are nimic de pierdut. Dar, dacă nu sunt
încolțiți, preferă să dea vina unii pe alții.
Cei care-au fugit încearcă să-și justifice lașitatea
prin servilismul celor care-au plecat capul. „Am fi luptat, frățioare, dar n-ai
cu cine!”. Ceilalți, își justifică servilismul prin lașitatea celorlalți: „N-aș
fi plecat capul dacă n-ar fi fost ăia lași!”. Și uite-așa totul se învârte
într-o spirală absolut obsedantă în care toți se feresc să vadă ceea ce se vede
cu ochiul liber din spațiu: în cazul tuturor e vorba de lașitate, o lașitate pe
care preferă s-o vadă doar la ceilalți. Și uite-așa, după ce că se răstoarnă
casa pe noi, ne îndeletnicim cu un păgubos război fratricid din care
întotdeauna câștigă ocupantul!
Atât cei care fug cât și cei care pleacă capul sunt
lași în aceiași măsură. Nu știu, nu judec, doar observ. Poate că și lașitatea
asta a avut, de-a lungul timpului, un rol în conservarea noastră ca nație.
Poate că așa ne-o fi felul și trebuie să ne obișnuim. Poate că nu avem nici pic
de vână războinică în noi, poate că ne-am născut castrați.
Dar trebuie să fim convinși și să înțelegem că,
perpetuându-ne modul ăsta de viață, nu avem cum să cerem un loc la masă. Până
nu pui piciorul în prag, casa nu-i a ta. Te uiți la societate și vezi o
polarizare tembelă: ăia care sunt cu europenii se ceartă cu ăia care sunt cu
americanii, iar toți se ceartă cu ăia care sunt cu rușii. De fapt, fiecare
dintre părțile ăstea consideră e mai bine să fim sub una dintre puteri. În
condițiile în care nu are cum să ne fie bine decât dacă avem soarta în
propriile mâini, fără nimic deasupra capului.
Ar fi trebuit să învățăm de la daci să nu ne fie
frică decât de cer, să nu se prăvălească pe noi. Asta înseamnă libertatea și
asta te poate conduce spre a-ți împlini destinul. Dar nu cumva suntem prea lași
pentru a privi realitatea în față? Nu cumva ADN-ul nostru a fost infectat la un
moment dat de o genă de slugă? Eu unul asta bănuiesc!
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
Trenduri economice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu