Țarul și supunerea Europei

                                   de Gheorghe Pârja

Războiul din Ucraina ne-a pus pe gânduri și pe multe cheltuieli. Sunt voci, și la noi, care deplâng ajutorul dat țării vecine, aflată într-un prea lung conflict cu Rusia. Da, avem multe nevoi financiare, dar înfrângerea Ucrainei ne-ar face din nou vecini cu puterea Kremlinului. Și nu ne-ar prinde bine. Nu am uitat că noi, în Maramureș, am avut graniță cu fostul imperiu sovietic. Bolșevizarea țării a rămas o rană în ființa poporului român, prin eliminarea elitelor politice și intelectuale. Așa ceva nu se poate uita! Mărturie stă și Memorialul de la Sighet. În ultima vreme, voci din jurul lui Putin făgăduiesc orientarea puștilor rusești spre România. Cei pricepuți spun că războiul hibrid al rușilor este ușor de constatat pe meleagurile noastre. De unde vin aceste răzvrătiri? M-am gândit să ne amintim de Testamentul țarului Petru I, care a configurat sensul puterii rusești până în ziua de astăzi. Prin vreme, liderii ruși și sovietici, se pare, au ținut seama de acel testament. Așa se spune.

Am luat cartea din bibliotecă și am decupat câteva secvențe din acel document, care ne poate lămuri drumul Rusiei în ultimii trei sute de ani. Elaborat în anul 1725, Testamentul lui Petru cel Mare, țarul Rusiei (1672-1725), a fost dus la Paris de ambasadorul Franței la Petersburg, unde a fost publicat în anul 1843. A fost citit și comentat cu atenție, în anii care au urmat, de politicieni, istorici, oameni de cultură, dar și de capete încoronate ale Europei. Dacă ne raportăm la actualitatea geopolitică internațională vom putea constata că implicațiile sunt foarte importante, mărturie stau evenimentele consemnate de cărțile de istorie. Pentru România, ideile din documentul țarist sunt de luat în seamă. Că ne-au păscut prin vreme. Să nu uităm anul redactării, 1725. Scrie țarul: „Întemeiez această cugetare a mea pe aceea că națiunile Europei au ajuns, în mare parte, într-o bătrânețe vecină cu pieirea spre care merg cu pași mari, trebuie ca ele să fie lesne și sigur cucerite de către un popor tânăr și nou, când acesta va fi atins toată forța și creșterea sa.”

Mai spune țarul că a găsit Rusia gârlă și o lasă urmașilor ca un râu. Descendenții lui vor ști să-i dirijeze cursul de aceea lasă învățăminte și recomandări. Astfel, națiunea rusă să fie întreținută într-o stare de război permanent, a ține soldatul rus în necontenit război, a nu-l lăsa să se repauseze. A face ca pacea să servească războiului și războiul păcii, în interesul măririi și prosperității Rusiei. A lua parte la certurile Europei și mai ales ale Germaniei. A diviza Polonia, întreținând tulburări și gelozii continue. A lua de la Suedia cât se va putea mai mult și a face să fim atacați de ea pentru a avea un pretext de a o subjuga. Pentru aceasta trebuie izolată Danemarca de Suedia și întreține rivalitatea lor. Rusia să se extindă neîncetat înspre Nord, în lungul Balticei, precum și spre Sud, în lungul Mării Negre. A ne apropia pe cât este posibil de Constantinopol și Indii. Cel care va domni peste aceste ținuturi va fi adevăratul suveran al lumii.

Țarul a lăsat moștenire sugestia secretă de a propune Parisului și Vienei de a împărți cu ele imperiul universului. Dacă fiecare din ele ar refuza oferta Rusiei trebuie a le crea certuri și a face să se ruineze una pentru alta. Atunci, profitând de un moment decisiv, Rusia ar tăbărî trupele sale concentrate asupra Germaniei. În același timp, două flote considerabile ar pleca una din Azov și alta din portul Arhanghelsk încărcate cu trupe asiatice, sub convoiul flotei armate ale Mării Negre și ale Balticei. Înaintând prin Mediterana și prin Ocean ele ar invada Franța de o parte și Germania, pe altă parte și aceste două ținuturi biruite, restul Europei ar trece lesne sub dominația rusă, fără a mai trage un foc de pușcă. Astfel se poate și trebuie supusă Europa! Testamentul lui Petru cel Mare, spun documentele, a fost descoperit de un cavaler francez în biblioteca împărătesei Rusiei, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru cel Mare.

Dar am aflat și opinia că Testamentul este o celebră farsă politică, apărută în Europa. Cam pe vremea lui Napoleon Bonaparte, pentru a-i justifica împăratului drumul spre Borodino. Deci ar fi unealtă de propagandă. Alte voci susțin că testamentul prezintă un plan secret al țarului pentru cucerirea Bătrânului Continent. Toți țarii ruși, inclusiv cei comuniști, au urmat, în mare, indicațiile din testament. Nu mai contează dacă testamentul este adevărat sau nu. Cine urmărește istoria Rusiei din ultimele trei secole poate constata multe asemănări cu prevederile testamentului. Eu mă gândesc la Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Prea se confirmă, prin date istorice, recomandările elaborate de țar către urmași. Până la recentele învinuiri ale Kremlinului față de Chișinău. M-a îndemnat să reamintesc de acest document deoarece timpurile de astăzi, cum spuneam, ne oferă similitudini cu conținutul Testamentului. Luați seama! Ghid mi-a fost și cartea lui Lindsey Hughes, o biografie a lui Petru cel Mare (2023).