Cei ce te-au renegat și înjurat,
În timpul vieții tale, ca niște farisei,
Sunt mai puțini acum la numărare,
Că denigratorii mor și ei.
Ștafeta a fost predată-ncontinuare,
Unora ce mai târziu s-au născut,
Dar au preluat slogane răsuflate,
Că ai slăvit prin ode pentr-un cult
Făcut lui Nicolae Ceaușescu,
Ce-n ziua de Crăciun a fost asasinat,
Când cu grabă suspectă i s-a dat gloanțe,
Înainte de-a fi, cu adevărat, judecat.
Pentru c-ai scris despre lumea de-atunci,
Mai dreaptă, mai așezată,
Ce avea și pete negre, nu neagă nimeni,
Dar nu ca acum, când toată țara-i o pată!
"Urmez conducătorul care-a știut și stie,
Că inimile noastre nu-s niște căi pustii,
Că pentru a avea o țară frumoasă, demnă, vie,
Sunt necesare școli și fabrici, nu pușcării."
Asta, chipurile, a fost greșeala ta,
C-ai fost alaturi de cel ce țara și-a iubit,
Cu greșelile inerente, luând-o de la mai nimic,
Și dusă la milioane de locuri de muncă și apartamente de locuit.
Urmați conducatorii de acum că știu,
Și să vândă țara și s-o trădeze,
Și ca să se fure toate bogățiilor din stemă,
Cozi de topor au pus pe metereze.
Ei nu-ți știu iubirea mirifică de România,
Din poeziile tale dumnezeești,
Ei trag cu arma urii, când aud de tine,
Și doar apoi întreabă cine ești!
Au murit și mor încontinuare,
Cu aceiași meteahnă, de-a nu te fi citit,
Că proștii nasc încontinuare proști,
În pluripartitismul decrepit.
Sunt abonați la banii fără muncă,
Și la vândut țară, prin școli de partid,
Și-o fac zâmbind, cu dezinvoltură,
Că remușcarea nu le mișcă niciun rid.
Sunt oportuniști ce fac și troc,
Că le permite cultura lor de porumb și fum:
"Dau Eminescu legat în piele,
contra Păunescu legat oricum".
Răzvan Ducan
24 iulie 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu