Bă, Coldea, securistule de rit nou, hai să vorbim serios o secundă.
20 de ani ai fost, chipurile, „creierul" din umbră, omul care ne „apăra” pe toți de spioni, de teroriști, de rușii ăia răi de la răsărit, de corupți.
Ăla care știa tot, vedea tot, controla tot. Legenda vie a serviciilor secrete românești, nu? Cel de teama căruia tremurau atâția.
Și azi te trezești cu o puștoaică pe aeroport, o fată de douăzeci și ceva de ani cu un telefon în mână care îți bagă 2-3 întrebări și te aduce în prag de leșin.
Și tu, marele general, spaima dușmanilor patriei, faci ce? Fugi. Smulgi telefonul din mâna ei ca la piață, ca ultimul cocalar, ca un derbedeu de cartier și pleci cu coada între picioare, ca un mucos prins cu mânuța în borcanul cu dulceață.
Hai să fim serioși - un om care a „vânat” (sanchi) teroriști prin Irak fuge azi de o întrebare pusă de o jurnalistă la aeroport? Ești cam dezbrăcat fără epoleți, Floricico.
Ai fost o păpușă gonflată cu aspect fioros, dar tot o păpușă, iar acum s-a văzut mai clar ca oricând. Te-ai arătat laș, Coldeo, te-ai arătat speriat și defensiv de parcă te contrase Mike Tyson, nu o copilă care încă învață ABC-ul presei.
(Radu Cristescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu