Expoziția inedită de carte online

“Traducerea în germană a operei “Stăpân și slugă de L. Tolstoi

în Biblioteca Muzeului de la Ciucea”

 

O povestire de mari dimensiuni, una dintre cele mai apreciate nuvele târzii ale lui Lev Tolstoi, nuvela-parabolă “Stăpân și slugă” («Khozyain i rabotnik»– ru;«Herr und Knecht»– germ.), publicată în 1895,explorează în profunzime teme fundamentale precum inegalitatea socială, compasiunea creștină, renașterea spirituală, depășirea fricii de moarte, lăcomia, sacrificiul, diferențele sociale și, mai ales, transformarea morală și spirituală – sau epifania – survenită în pragul morții.

Acțiunea se petrece în ajunul Crăciunului.

Vasili Andreevici Brehunov, un negustor înstărit, zgârcit și ambițios, alături de sluga sa credincioasă, Nikita (un om sărman și cu suflet bun, dar lipsit de voință și alcoolic), pleacă la drum pentru a cumpăra o pădure la un preț de chilipir, înainte ca alți cumpărători să pună mâna pe ea.

Din cauza intemperiilor, soția încearcă să-l convingă să renunțe, însă el refuză să asculte. Deși vremea se înrăutățește rapid, mândria și lăcomia îl împing pe Vasili să continue drumul prin viscol, cei doi hoinărind multă vreme prin stepă, rătăcindu-se de mai multe ori în troiene și chiar ajungând de două ori înapoi în același sat. În cele din urmă, calul obosește complet, ajungând la capătul puterilor, noaptea prinzându-i izolați în mijlocul câmpului înghețat, într-un viscol ucigător.

Realizând că este imposibil să ajungă la adăpost înainte de ivirea zorilor, călătorii decid să petreacă noaptea în câmp deschis, adăpostindu-se în zăpadă.

Conștient că vor îngheța, Vasili decide inițial să-și salveze propria viață: încalecă singurul cal și-l părăsește pe Nikita în sanie, sortit morții. Însă calul se împiedică în troiene și-l aruncă pe Vasili la pământ. După ce rătăcește, panicat, în cerc, negustorul ajunge accidental înapoi la sanie, găsindu-l pe Nikita aproape înghețat, aflat la un pas de moarte.

Întins în sanie, chinuit de teama de moarte, Brekhunov reflectează asupra vieții sale (pline de lăcomie și griji mărunte), pentru prima dată înțelegându-i limpede deșertăciunea și falsitatea. Într-un moment brusc de trezire spirituală și compasiune pură, aflând că Nikita abia mai respiră și îngheață lângă el, negustorul trece printr-o transformare morală: coboară din sanie, își descheie blana scumpă și se întinde deasupra slugii sale, folosindu-și propriul corp pentru a-i ține cald.

Dimineața, țăranii îi găsesc îngropați în zăpadă. Vasili Andreevici înghețase până la moarte, însă corpul său funcționase ca un scut: deși suferise degerături grave, Nikita supraviețuise.

În ultimele sale momente de conștiență, Vasili experimentează o fericire intensă, realizând că adevăratul sens al vieții n-a stat în averile acumulate, ci în capacitatea de a iubi și de a se jertfi pentru aproapele său. Din punct de vedere spiritual, sluga și stăpânul devin egali în fața divinității și a morții.

Redactată după o pauză de câțiva ani în activitatea sa de creație literară, opera este asociată, de regulă, cu “povestirile populare” ale lui Tolstoi, fiind considerată o continuare ideologică a acestora.

În ultimele sale clipe, egoistul Brekhunov a reușit să depășească limitele propriei sale naturi meschine, ultimul său gând fiind: “Nikita e în viață, ceea ce înseamnă că și eu sunt în viață”. Amintindu-și despre casă, prăvălie, negoț, despre milioanele familiei, îi vine greu să înțeleagă de ce acest om — Vasili Brekhunov — își consumase timpul cu toate acele lucruri...“Vin, vin!” — strigă întreaga sa ființă, plină de bucurie și de o emoție duioasă, iar el se simte liber; fericit că nimic nu-l mai reține.

Nikita a mai trăit încă douăzeci de ani și, potrivit naratorului, murise chiar recent...

În ultimele rânduri ale povestirii, tonul narațiunii capătă brusc o nuanță interogativă: Oare îi este mai bine sau mai rău acolo — acolo unde s-a trezit după această moarte adevărată? A fost dezamăgit sau a găsit exact ceea ce se aștepta să găsească? Cu toții vom afla, cât de curând...

Deoarece “Stăpân și slugă” se situează la polul ideologic opus mitologiei sovietice a luptei de clasă dintre exploatatori și exploatați, lucrarea beneficiase rareori de atenție în publicațiile sovietice. În același timp, această povestire a lui Tolstoi, construită sub forma unei parabole despre altruism, a fost tradusă rapid în principalele limbi europene, fiind, probabil, mai cunoscută astăzi în străinătate decât în ​​Rusia.

Povestirea “Stăpân și slugă” este un manifest al renașterii spirituale, semnificația principală a operei rezidând în afirmarea ideii că adevăratul sens al vieții nu constă în îmbogățirea materială, ci în iubire, compasiune și sacrificiu de sine pentru aproapele (virtuți ce ne înalță spiritual, ajutându-ne să-i facem pe cei din jur să se simtă prețuiți).

Semnificația operei constă în victoria iubirii adevărate față de aproapele asupra egoismului și a fricii de moarte, scriitorul susținând că sensul vieții umane rezidă în altruism, compasiune și trezire spirituală, și nu în acumularea de bunuri materiale.

Analiza operei ne permite evidențierea următoarelor idei principale:

a)    trezirea spirituală prin sacrificiu(transformarea negustorului preocupat de propriile plăceri în fața eternității: renunțând la egoism, el simte pentru prima dată o iubire sinceră față de aproapele său);

b)   egalitatea în fața morții(deșertul înghețat anulează diferențele sociale, stăpânul și servitorul ajungând în aceeași situație, în care doar umanitatea contează);

c)    motive creștine(povestea ilustrează adevărul evanghelic: “Cel ce-și va salva sufletul îl va pierde, iar cel ce-și va pierde sufletul pentru Mine îl va salva”.

Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “Traducerea în germană a operei “Stăpân și slugă de L. Tolstoi în Biblioteca Muzeului de la Ciucea”, oferindu-vă spre lectură și vizionare o povestire alegorică, în două volume, cu un cuprins moral-religios, despre egoismul învins în fața morții, operă considerată, în studiile literare, o parabolă filosofică profundă despre transformarea morală a unui individ care-și depășește egoismul în fața morții.

Vă dorim lectură și vizionare plăcută!

Eduard BOBOC