POETUL NU FACE NIMIC

Poetul nu face nimic,

Doar scrie poezii,

Depune miere-n cărți,

Faguri ce se pot răsfoi.

Pentru hulpave guri,

Pline de subtile nevoi,

Scoate din anchilozare,

Pe celălalt din noi.

Inclusiv al treilea ochi,

Care-i glanda pineală,

Vede cum prin poezie,

Ologii la suflet, umblă iară.

Poezia e culeasă

De pe florile deschise,

De șiștarul reinventări,

Se umple de vise.

Dacă s-ar face tabula rasa,

Peste poezie și poet,

S-ar demagnetiza atracția,

Către frumosul concret.

Până la blocaj

Societatea, ca mecanism,

Și-ar unge inutil existența,

Cu conformism.

Cine o să mai polenizeze lumea,

Dacă "dulcea inutilitate" ar dispărea,

După cine apă luată, de unde

se bat munții-n capete, o să se mai bea?

Fără poet și poeziei,

Omenirea ar fi în eclipsă totală,

Scurtcircuitată la însăși rostul ei,

De-a avea îndrăzneală.

Răzvan Ducan

23 iulie 2026