După
instaurarea regimului comunist (1945–1948), literatura română a fost
subordonată realismului socialist, model importat din Uniunea Sovietică.
Scriitorii erau chemați să glorifice Partidul Comunist, pe Stalin, Armata
Roșie, colectivizarea și industrializarea, iar literatura devenea un instrument
de propagandă politică.
În acest
context, Maria Banuș, Veronica Porumbacu și Nina Cassian s-au numărat printre
cele mai vizibile poete ale proletcultismului.
Maria Banuș
Volume precum Bucurie
(1949), Despre pământ (1954) sau Ție-ți vorbesc, Americă! (1955)
glorifică noua ordine comunistă și condamnă Occidentul, conform discursului
oficial al vremii. Critica literară recunoaște astăzi că această etapă
reprezintă o perioadă de angajare ideologică profundă, urmată după anii 1960 de
o revenire la lirism autentic.
Veronica
Porumbacu
În anii '50,
Veronica Porumbacu a publicat numeroase poezii dedicate muncitorilor,
colectivizării și construirii socialismului. Criticii observă că aceste texte
sunt astăzi considerate mai degrabă documente ale propagandei decât realizări
estetice majore. După 1960, poezia ei devine mai personală și mai puțin
ideologizată.
Nina Cassian
Nina Cassian a
aderat foarte tânără la mișcarea comunistă și a scris, în primii ani ai
regimului, poezie proletcultistă. Ea însăși a recunoscut ulterior că acea
perioadă a fost una de compromis și de entuziasm ideologic naiv. După 1956 și
mai ales după 1960, creația sa se schimbă radical, îndepărtându-se de realismul
socialist. În 1985 a rămas în Statele Unite după asasinarea prietenului său,
inginerul Gheorghe Ursu, temându-se că va fi arestată dacă se întoarce în
România.
Au sprijinit
instaurarea comunismului?
Din punct de
vedere istoric, răspunsul este da, în sensul că opera lor din perioada
proletcultistă a contribuit la legitimarea ideologică a regimului comunist.
Poeziile
lor:prezentau comunismul drept singura cale spre progres; glorificau Uniunea
Sovietică; justificau transformările politice impuse de noul regim; participau
la construirea cultului partidului și al "omului nou".
În acest sens,
ele au făcut parte din mecanismul propagandei culturale comniste. Această
constatare este împărtășită de numeroși istorici ai literaturii.
Pot fi numite „trădătoare de țară”?.Aici răspunsul trebuie nuanțat. Din
perspectivă morală sau politică, unii istorici, eseiști și foști
deținuți politici consideră că intelectualii care au pus talentul lor în slujba
unui regim totalitar au avut o responsabilitate serioasă pentru legitimarea
acestuia.
Însă din
perspectivă istorico-literară și juridică, termenul „trădătoare de țară”
este unul foarte puternic și presupune o judecată de valoare, nu o constatare
istorică. Aceste poete nu au fost condamnate pentru infracțiunea de trădare. De
aceea, istoricii literari preferă formulări precum:„poete proletcultiste”;
„autoare angajate ideologic”; „susținătoare ale realismului socialist”;
„participante la propaganda culturală comunistă”.
Aceste
formulări descriu faptele fără a transforma analiza literară într-un verdict
moral sau juridic.
De ce istoria literaturii nu le condamnă?Există mai multe
explicații.Istoria literaturii analizează în primul rând valoarea estetică a
operelor. După 1960, toate cele trei poete au scris și poezie apreciată din
punct de vedere artistic. Numeroși istorici literari consideră că evoluția lor
trebuie privită în ansamblu, inclusiv presiunile exercitate de un regim
totalitar asupra vieții culturale. După 1989, critica literară a discutat
deschis compromisurile lor ideologice, fără ca acestea să ducă automat la
excluderea lor din canon.
Cazul Ninei
Cassian și plecarea în Statele Unite
Faptul că Nina
Cassian a rămas în Statele Unite după ce anterior susținuse comunismul este
adesea invocat ca o contradicție biografică. Totuși, explicația istorică este
mai complexă: după radicalizarea regimului și după uciderea disidentului
Gheorghe Ursu, ea s-a temut de represalii și a ales exilul. Unii interpretează
această alegere ca o schimbare sinceră de convingeri, alții ca pe o dovadă de
inconsecvență. Istoricul poate consemna aceste interpretări, dar nu le poate
transforma în certitudini.
Există
suficiente dovezi istorice că Maria Banuș, Veronica Porumbacu și Nina Cassian
au participat, prin literatura lor din anii 1948–1960, la propaganda regimului
comunist și la legitimarea influenței sovietice în România. Adică a Rusiei.
Aceasta reprezintă o responsabilitate morală și intelectuală importantă, care
este astăzi discutată în istoriografia literară.
În schimb,
calificarea lor drept „trădătoare de țară” aparține sferei evaluării morale sau
politice și nu reprezintă un consens al istoriei literaturii ori o calificare
juridică. Din acest motiv, lucrările academice folosesc, în general, termeni
descriptivi precum „proletcultism”, „realism socialist” sau „literatură de propagandă”.
Al.Florin
Țene
Bibliografie
selectivă
Dicționarul
general al literaturii române.
Istoria critică
a literaturii române.
Literatura
română sub comunism.
Scriitori
români sub comunism.
Dicționarul
scriitorilor români.
Sub camuflaj.
Jurnal 1943–1944.
Studii privind
realismul socialist și poezia feminină în România postbelică. Semnate de
Al.Florin Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu