de Gheorghe Pârja
Din pruncie mi-au plăcut poveștile, adică basmele,
cele ascultate, apoi citite cu nesaț. Și acum sunt colindat de universul lor.
Apoi am fost cuprins de misterul cărților de spionaj, de la Haralamb Zincă, la
sigheteanul Leonida Neamțu, autori care au ilustrat genul. De aceea, când am
descoperit, cu ani în urmă, revista VITRALII (Lumini și umbre), publicație a
veteranilor din Serviciile Române de Informații, am aflat fapte despre care nu
aveam de unde să știu. Dacă o perioadă o cumpăram de la chioșcul de ziare, cu
noua difuzare am norocul că mi-o dăruiește vecinul și prietenul Gavrilă Dunca.
Așa am primit recent numărul 66, iunie-august 2026. O citesc cu încredere,
deoarece este girată de istorici de prestigiu, cum sunt Ioan Scurtu, ori Alex
Mihai Stoenescu și specialiști din domeniul informațiilor. Sunt subiecte de
care publicul cititor trebuie să știe, de aceea fac prezentarea revistei.
Sumarul se deschide cu o analiză a unui fenomen
întâmplat după Marea Unire din 1918. După eșecul suferit la Conferința de Pace
de la Paris, Ungaria a inițiat acțiuni subversive în țară și statele vecine,
dar și în rândul Marilor Puteri de atunci, pentru modificarea Tratatului de la
Trianon. Toate acțiunile ungare, desfășurate de Budapesta în România și
străinătate, au fost atent supravegheate de serviciile de informații românești.
Despre propaganda externă ungară contra Tratatului de Pace de la Trianon,
desfășurată în perioada 1925-1926, în care Ungaria s-a văzut victimă a
Conferinței, scrie cu argumente istoricul Alin Spânu. Da, file de istorie!
Col.(r) dr. Sorin Aparaschivei continuă istoria Direcției a V-a a Armatei Roșii
(GRU), acțiunile ofițerilor sovietici în perioada 1940-1945 pe frontul de Vest.
Este evocat cazul Richard Sorge, fiul unui german și al unei rusoaice, cu
acțiuni de spionaj de răsunet în epocă. Până în anul 1989 GRU, devenit KGB, a
avut în vizor și România, țara noastră aflându-se într-o situație atipică după
anul 1958, fiind singura țară din Tratatul de la Varșovia care nu mai avea
trupe sovietice de ocupație.
Rețeaua clandestină a agenturii sovietice a fost
epurată din conducerea superioară de partid și de stat. În 1962, la ordinul lui
Dej, Securitatea română a refuzat înnoirea înțelegerilor cu Comitetul
Securității Statului din Uniunea Sovietică. Autorul articolului ne prezintă
țesătura de spioni care vegheau evenimentele din cele două țări. Un moment
fierbinte a fost anul 1968, când sovieticii și cinci aliați ai lor au ocupat
Cehoslovacia. La această incursiune România nu a luat parte. De aici multe
nepotriviri între noi și Kremlin. Colonelul (r) dr. Nicolae Stancu ne aduce în
atenție vestitul caz de spionaj întreprins de către Direcția de Informații
Externe a României prin folosirea redutabilei Rețele Caraman, care s-a
desfășurat în perioada Războiului Rece, epocă de tensiuni geopolitice între SUA
și Uniunea Sovietică, respectiv între aliații lor din Blocul Vestic și Blocul Estic.
Mihai Caraman a fost trimis cu misiuni de spionaj în Franța, sub acoperire, la
Ambasada României din Paris. A avut contribuții serioase și la sediul NATO.
Autorul afirmă rolul rețelei agenților recrutați de
Caraman, contribuția lor informativă fiind enormă. În 1990, Mihai Caraman a
fost director SIE. S-a stins din viață în 2024, la vârsta de 95 de ani.
Doctorul în istorie Alexiu Tatu scrie despre George Barițiu, astfel făcând
portretul unei generații. Cinstind ASTRA la 165 de ani de la înființare. Istoricul
și întemeietorul presei românești din Transilvania s-a născut în anul 1812, la
Jucul de Jos, lângă Cluj. Întreaga viață rămâne un model de ziarist, cărturar
și luptător pentru drepturile și libertățile românilor. Colonelul dr. Aurel V.
David reface în cuvinte drumul lui Eminescu spre Blajul Ardealului, pentru a
participa la adunarea generală a ASTREI. A ținut să ajungă în satul Mihalț.
Auzise el de la dascălul lui, Aron Pumnul, despre măcelul săvârșit de trupele
revoluționare maghiare în luna mai 1848.
Gl. bg. (r) Vasile Mălureanu evocă câteva întâmplări
profesionale. Cum a fost găsit ziarul legionar „Porunca Vremii” pe șantierul de
la Casa Poporului. Alertă mare a serviciilor! Când colo era recuzita pentru un
film care avea ca subiect personalitatea marelui istoric Nicolae Iorga,
asasinat de legionari în toamna anului 1940. Și alte întâmplări palpitante.
Colonelul (r) Gheorghe Rusu deapănă amintirile unui contraspion. Constatăm
evoluția de la iscoadă, la agentul modern în spionajul și contraspionajul românesc.
Valeriu Ilica scrie un eseu despre pace, ca fiind cea mai frumoasă zeiță. Ne
aduce aminte de un gând al lui Albert Camus, care spunea că rolul literaturii
este să împiedice civilizația să se autodistrugă. Apoi articole pe teme de
actualitate, adică serviciile secrete și noile tehnologii. Doctorul în istorie
Sorin Aparaschivei ne-a dăruit volumul „România contra imperiului sovietic”,
comentată în revistă. Lucrarea reprezintă o viziune proprie și originală fără
ură și părtinire (sine ira et studio). Este consemnată și agenda Cenaclului
literar VITRALII.
Publicația, editată de Asociația Cadrelor Militare
în Rezervă și Retragere din Serviciul Român de Informații, are ca director pe
colonelul (r) Filip Teodorescu. Revista poate fi citită și pe site-ul www.acmerr-sri.ro.
De multă vreme sunt fascinat de faptele din umbră, mai ales care se referă la
istoria recentă a României. Deci și de revista VITRALII. Și încă un mulțam
vecinului meu, Gavrilă Dunca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu