E GATA!

A IEȘIT ACUM DE LA TIPAR o nouă carte semnată de poetul Nicolae Crepcia.
„Acest sentiment al iubirii” are prefața făcută de Ică Sălișteanu, postfața de Valentin Lupea, referințe critice Petronela Apopei, Olimpia Muresan, Ioan Romeo Roșiianu și Nicolae Dina.
Coperta este făcută de mereu inspiratul Florin Dochia, ilustrațiile sunt semnate de Carmen Mihaela Coca, tehnoredactarea e făcută de Solticzki Adalbert de la Panda Print.
În acest moment se află la tipar o nouă carte de poezie semnată de IRENE HAGMAN, scriitoare română stabilită-n Italia de 30 de ani.
În diferite stadii de editare sunt cărți de poezie semnate de Cristian Alina Narcisa, Dana Zen, George Banateanu, Epli Mihai, Claudia Brigita Pap, Flaviu Mihali Claudiu, FLORIN CODLEANU și Ionescu Cioată.
De asemenea, în pregătire mai sunt două carte de eseistică semnate de Iulia Maria Ciherean și Florin Dochia, una de proză semnată de Doina Sandu din Italia, una despre gimnastică ritmică semnată de fosta mare campioană de gimnastică ritmică și arbitru internațional Carmen Mihaela Coca, precum și cărți de critică semnate de Ica Salisteanu, Petronela Apopei, Valentin Lupea, Nicolae Toma și Dragos Gelu.
În continuare vă puteți înscrie la antologia TOAMNA EMOȚIILOR, care va fi lansată în deschiderea celei de-a XIII-a ediții a Festivalului (Inter)național de Literatură ECREATOR, în perioada 14 - 16 octombrie 2022. 
                                                                                 I.R.R.

Semnal editorial - Nicolae CREPCIA

 A INTRAT ACUM LA TIPAR o nouă carte de poezie semnată de poetul Nicolae Crepcia.

„SUFLET PICTAT PE LACRIMĂ” are prefața semnată de Zorin Diaconescu, postfața de Ică Sălișteanu, referințe critice de Petronela Apopei, Nicolae Dina, Dragos Gelu, Daniel Marian, Olimpia Muresan și Romeo Ioan Rosiianu.

Coperta este făcută de mereu inspiratul Florin Dochia, ilustrații Carmen Mihaela Coca, tehnoredactare Solticzki Adalbert.

URMEAZĂ cărți de poezie semnate de Marin Rada, Elena Borcuti, Adrian George Itoafa și Dinica Cristian Ovidiu, un volum de poezii pentru copii va fi semnat de Cristian Alina Narcisa, două cărți de proză semnate de Nicoleta Nussthaler, alături de cărți de critică semnate de Petronela Apopei, Dragos Gelu și Nicolae Toma.

De asemenea, încă vă puteți înscrie la antologia VARA SPERANȚEI, antologie ce va fi lansată în deschiderea celei de-a VII-a ediții a Festivalului (Inter)Național de literatură ECREATOR, ce se va desfășura în luna decembrie 2021, în Baia Mare, în funcție de evoluția pandemiei și vremurilor.

I.R.R.

LUMINA SUFLETULUI PRIN IMAGINI INTUITIVE ÎN POEZIA LUI NICOLAE CREPCIA DIN VOLUMUL „SUFLET PICTAT PE LACRIMĂ”

Motto: „nu plânsul se vede

ci sufletul

pictat pe lacrimă

în felurite ipostaze” N. Crepcia

Așa cum prezintă și titlul- acest volum Suflet pictat pe lacrimă - poezii haiku scris în perioada poeziei postmodernismului ne arată cum scriitorul se apleacă asupra energiei psihice a omului modern- considerată a fi și o energie emoțională în care apar stări ale sufletului -de la cele mai simple impresii asociate cu admirația naturii-până la cele mai ascunse taine ale sufletului uman.

Poeziile compuse din trei sau patru versuri ne duc în preajma marilor idei existențiale și a marilor întrebări pe care  le pune orice om , ele transmit o puternică imagine intuitivă prin cuvinte iar versurile nu au  ritm și rimă(au numai fluctuația stărilor se spirit a poetului), fără semne de punctuație-sunt gânduri/ gândiri aprofundate în puține rânduri asemănătoare proverbelor, cuvintelor de duh, a cugetărilor spirituale de pretutindeni.

Îl admir pentru creația sa pe acest scriitor, la fel cum admir zicerile/ proverbele populare sau cugetările înțelepte-deoarece prin aceste poezii se caută fericirea în sine, în sufletul omului-(luminează-te tu singur, ca să poți lumina și pe alții).

 Cuvintele poeziilor câștigă în importanță, în combinație cu alte cuvinte capătă noi sensuri/ durerile sufletului sunt asociate cu „lacrima” fizică-viziunea „eului” poetic asupra existenței fiind credința-n Lumină și în Dumnezeu; în cazul acestor poezii e relevant nu atât înțelesul „noțional” al cuvintelor, cât cel „aprofundat”-de aceea imaginile poetice au un caracter intuitiv și ne dau un sens ascuns; sunt alese unele cuvinte în funcție de trăirile interioare ale scriitorului.

Se poate observa persistența unor cuvinte cheie care se repetă și care apar în ultimul rând la fiecare poezie, acestea fiind ca și o concluzie sentimentală a celor scrise dinainte; acestea sunt: lumina, suferința, frumusețe, tăcere, sine, clipe, poem,  cântec, moarte, crin (imagine pură a inocenței Preacuratei Fecioarei Maria), etc.

Pentru a ilustra cele de mai sus voi cita din poezii:

-Sinele lăuntric:

- „ca-ntr-o oglindă

privește Dumnezeu în noi

și se vede pe sine”/ viața-i o cruce/ coborârea de pe ea/ înseamnă moarte”

-e o liniște mută a suferinței:„ va exista întotdeauna/ un umăr al luminii/ pe care să ne sprijinim/ suferința”

Definiția poeziei și a poetului:

-„poezia nu este stea/ este lumina ei/ pe care o poți privi/ sau nu/ dar nu o vei putea strivi/ sub talpă”

-„pe un bob de rouă/ scriu un poem/ soarele îl citește/ și îl ia cu sine”

„mireasma luminii/ crinul unui poem/ spus în genunchi”

-„acolo se află ea/ poezia/ în lumină și tăcere”

-„nu dorința de a scrie/ ci răbdarea/ de a aștepta lumina/ naște poemul”„

-„numai în adevăr/ sufletul poate fi luminos/ cum numai în apă/ grația lebedei se arată/ cum poetul/ numai în cântec”

Atmosfera libertății:

-„libertatea/ nu este pasărea/ ci zborul/ și nu zborul/ ci traiectoria lui”

Clipa efemeră:

-„încă nu știu/ dacă timpul se umple/ sau se golește de clipe”

-„beau însetat/ din cupa unui crin/ lumină”

-„pe chipul florăresei/ florile își imprimă/ fragila lor frumusețe”

-„tot ce cuprinde clipa/ devine amintire/ chiar și aceste cuvinte/ pe care tocmai le-am scris”

Și nu în ultimul rând-puritatea ne conduce spre eternitate:

-„clopotele cântă sau plâng/ oriunde în lume/ în limba lui Dumnezeu”

-„în întuneric îndoiala/ în lumină revelația/ în poem harul/ și darul”

PROF. OLIMPIA MUREȘAN, ASOCIAȚIA SCRIITORILOR, BAIA MARE, MARAMUREȘ, ULMENI, NOIEMBRIE 2021

 

 

                      

 

 

Poetul de la Brotuna, Nicolae Crepcia la o nouă carte de poezii!

 

Volumul „Suflet pictat pe lacrimă”, editura „eCreator” Baia Mare, al poetului hunedorean Nicolae Crepcia ne propune un număr însemnat de poezii haiku şi nu numai, fiind un împătimit şi fin cunoscător al acestei specii literare cu origini în Japonia secolului al XVI-lea.

Mai întâi să-l prezint pentru cititorii eCreator pe poet: S-a născut în 16 februarie 1952, în localitatea Brotuna, debutează editorial destul de târziu, în 1996 la editura „Călăuza” cu volumul „Pe umărul lui Rimbaud”. A publicat până în prezent peste 30 de cărţi de poezie, proză, literatură cu tematică istorică, literatură pentru copii şi poeme haiku (volumele „Cărare prin Rai”-2018; „”În rănile luminii”-2020; „Pe corn de inorog”-2021). Nicolae Crepcia a primit numeroase premii, a fost elogiat în cronici literare, în ţară şi străinătate, semnate de prestigioase nume ale literaturii române. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Temele abordate în cartea de faţă „Suflet pictat pe lacrimă”, la fel ca şi în precedentele volume, sunt: natura, dragostea, fragilitatea fiinţei umane, timpul, creaţia, destinul omului, anotimpurile, efemeritatea, dumnezeirea, etc.

De altfel, foarte bine l-a caracterizat Ladislau Daradici la apariţia volumului „Pe corn de inorog”, editura „CronoLogia” Sibiu: „Nicolae Crepcia preia atât tiparul şi tematica poemului haiku, cât şi elemente din filosofia de viaţă a lui Matsuo Basho. Esenţial este însă faptul că poetul rămâne acelaşi artist discret, sensibil, fin observator al naturii şi vieţii, ca în toată opera sa, jonglând cu o spontaneitate rară cu simbolistica lucrurilor, convertindu-şi percepţiile şi trăirile în poezie. Poemele sale sunt instantanee lirice de o sinceritate totală, frânturi de suflet şi de cuget, veritabil elogiu poetic adus naturii, vieţii şi creaţiei în miniaturale picturi, adevărate acuarele sonore”.

Cuvântul „lacrima” îl întâlnim des  (fiind cuprins şi în titlul volumului) în poemele sale: „lacrima/un sentiment lichefiat/floarea nestăpânitelor emoţii”; „lacrima neplânsă/poem/nescos în lumină”; „în oceanul lumii/pluteşte în derivă/corabia lacrimei”; „lacrima cade/şi se sparge-n înţelesuri/ea dezvăluie mai mult/decât spune cuvântul”; „lacrima are aceeaşi formă/chiar dacă picură/din ochiul durerii/chiar dacă se varsă/din ochiul bucuriei/ceea ce spune e altcum”.

Aşa cum am afirmat mai sus, tema creaţiei este prezentă în foarte multe poeme, substantivele „poem” şi „poezie” apărând cu o fecvenţă deasă, obsesivă dar nu obositoare: „poezia este stare/lumină cutremur//explozia unei emoţii”; „acolo se află ea/poezia/în lumină şi tăcere”; „pe un bob de rouă/scriu un poem/soarele îl citeşte/şi îl ia cu sine”; „poezia/lumina filtrată/prin vitraliul durerii”; „în timpul/dintre poeme/murim încet”; „din embrionul lui/răsare/lujer înălţându-se/din cuvânt în cuvânt/poemul”; „poezia nu este stea/este lumina ei/pe care o poţi privi/sau nu/dar nu o vei putea strivi/sub talpă”; „frig dens/din cristale de lumină îngheţată/fac un şirag/la gâtul poemului”; „când izbutesc câte-un poem/mă bucur/ca un general ieşit biruitor/dintr-o bătălie sângeroasă”; „cuvintele nu sunt urâte/şi nu sunt frumoase/ci utile sunt toate/asocierea lor devine adesea/poem”; „nu ştie pagina albă/ce va fi imprimată pe ea/un mesaj de iubire/o condamnare la moarte/un poem”; „poezia/prin care curge/ iertarea/poezia/un pumn de lacrimi/adunate pe-o pagină/poezia/treaptă în scara luminii/poezia/iubire cu asupra de măsură”; „colonie de lebede/pe iazul luminat/de flori de soc/cuvintele într-un poem alb”; „steaua cazută din cerul nopţii/s-a dus oare în singurătate/să moară/sau să lumineze/pe bolta unui poem”; „nu dorinţa de a scrie/ci răbdarea/de-a aştepta lumina/naşte poemul”; „poezia/izvor în vârful unui munte/la care tot mai puţini urcă/să-şi stâmpere setea”; „fiecare poe/reţine o parte/din viaţa mea/un segment de timp/o ardere”; „poemul/un fluture născut/de cântecul dimineţii/îşi etalează în lumină/a zborului frumuseţe”; „un poem eu sunt în cartea/fără de final pe care/surâzând nepăsătoare/pe genunchi o ţine moartea”; „poezia/este cuibul în care/duioşia eclozează”; „când aştept poezia/nu deschid ochii/nu că n-aş vrea s-o văd cum vine/ci de frica de-a nu fi cotropit/de-ntuneric”; „condiţii prielnice/ulcerul înfloreşte în toată splendoarea/ca un poem/în grădina semanticii”; „poezia şi Dumnezeu/iubire şi speranţă/care merită orice sacrificiu/unde se află poezie şi Dumnezeu/totul este frumos/chiar şi atunci când nu pare”; „privighetoarea-şi întrerupe/poemul cântat/toată noaptea/şi mă lasă pe mine/să-l continui”; „muzica tăcerii/îmi scrie poezia/poezia mea compune/o muzică/pe care o ascultă în tăcere/zeul”; „nu scriu poeme lungi/ca să nu te obosesc cititorule/aşa cum te-ar istovi/o iarnă prea lungă/aşa cum te-ar întrista o ploaie/ce nu se mai sfârşeşte//scriu poeme la înălţimea ta/încât fără nicio scară/la roade s-ajungi”; „poezia/fluture ieşit/din crisalida emoţiei/împrimăvărind limba”; „poezia mea/lumină în rănile/singurătăţii”; „din cântecul guguştiucului/picură sânge//rănindu-i zborul/uliul a muşcat/din inima mea//poemul curge însângerat”; „mă spăl cu rouă/să intru curat/în poezie//blindajul cuvântului/mă apăr de armele/realităţii agresive”; „să o poţi scrie/poezia trebuie să existe/în lăuntrul tău/şi mai ales să se lase scrisă/să o poţi culege/ca pe un fruct pârguit”; „moartea e un poem/trist/care singur/se scrie”.

Interesante sunt şi poemele în care-şi exprimă modul lui de a vedea lumea, modul lui existenţial. Aflăm că Nicolae Crepcia este „solul în care tu ai căzut”, este asemeni unei înaripate: „nu am nevoie decât de aripi/şi cer”), este arborele geanologic: „prin mine se vede tatăl meu/bunicul meu străbunicul/şi toţi strămoşii mei/de parte bărbătească/până la Adam”, este păcătosul ca noi toţi: „cândva vom fi izgoniţi/iarăşi din paradis/şi o vom lua de la capăt/învăţând abecedarul unei dureri”, este călătorul: „neobosit călătoresc/de dimineaţa până seara/din primăvară până în altă primăvară/de la naştere/până la înviere/şi încă...”, este copilul din noi, copilul universal: „sunt copilul care a făcut o năzbâtie”, este un instrument muzical: „sunt vioară/uneori fluier/la care cineva se osteneşte/cântând”, este un mugur cu dorinţe  pe un copac magic: „în fiecare an/o ramură nouă mă înalţă/mă apropie de cer/în fiecare an/o ramură nouă îmi creşte”, este strigăt, este POETUL: „locuiesc în fiecare poezie/pe care o scriu”. Da aşa este, Nicolae Crepcia trăieşte, se hrăneşte, se adapă din poezie!

Ca o concluzie, Nicolae Crepcia consideră că mesajul poeziei trebuie să fie puternic, versuri cât mai puţine, scurte, de impact pentru a nu plictisi cititorul, că până la urmă contează şi în poezie (mai ales în poezie) calitatea şi nu cantitatea. La toate acestea spuse de mine mai trebuie şi har poetic, poetul Nicolae Crepcia îl are cu prisosinţă! Felicitări!

                                                                                  Gelu Dragoş

Poesis - Nicolae CREPCIA

 

*

pentru miei

nimeni nu organizează

mitinguri de protecţie

în pieţele publice

nimeni nu-i plânge

 

cu lăcomia fiarei

înfigem dinţii

în neprihănirea lor

şi ne credem purificaţi

 *

sub rouă în zori

nu plânsul îngerului

ci versul nespus

 

*

țipăt negru

durerea luminii

smulgerea din cântec

 *

spaimele nopţii

înfloresc halucinant

în ochi de strigoi

                                                                                   *

singur în noapte

poemul mi-l dictează

tăcerea pietrei

 *

pe raza soarelui

ciocârlia se suie

din zbor în cântec

 *

coarnele melcului

împung roua privirea

în dimineţile înălţate

de sub iarbă

 *

bem din izvoare

sângele Pământului

și din cofa soarelui

lumina

 *

la Bunavestire

cucul inimii cântă

întoarcerea în lumină

 *

tăcerea nu-i o linişte moartă

ci diamantul

din care se şlefuieşte

poezia