Noi, maramureșenii, suntem aici de peste o mie de
ani, de când un rege a venit la vânătoare, ca-n povești, doar că nu l-a răpus
mistrețul de argint al lui Augustin Doinaș, ci a căzut de pe cal, care speriat
de fapt, l-a târât o vreme de i-a trecut cheful de vânat pe la noi. Suntem noi
mai dinainte, dar eram un straniu mix, zice Știința, ADN-ul și datarea cu Carbon
14, de vânători-culegători din Paleolitic de acum 19.000 de ani, cu fermieri
neolitici din Anatolia veniți acum 9000 de ani, cu păstori nomazi din zona
Caspică și din Nordul Mării Negre. Da, din Ucraina de azi, da. Au venit apoi
popoare latine, slavi, apoi alte și alte popoare. Nu, nu ne-a făcut Decebal cu
Traian, oricât de pervers ar suna.
Acum, că tot suntem aici, că tot am prins cheag de
nu ne-au fugărit migrații, imperii, tătari, ruși, turci, foame, sete, de ce
n-am trăi noi bine, decent, pașnic? Uite, în câteva zile ne vin acasă confrații
plecați la muncă, în Lumea largă. Sunteți bineveniți, apropo! Cu tot cu „come
si dice la margarină”. Cu tot cu ideile crețe despre cât e de maro țara asta.
Și ce ar trebui făcut, ba și care dintre voievozi o poate face. Dar să vedem la
ce vin! Avem să le arătăm două intrări model în Baia Mare. Condiția e să vină
pe acolo, nu pe la Dura, dinspre Satu Mare-Seini, că ne înjură la fel, inclusiv
intrând în oraș. Apoi, le oferim un oraș efectiv arat. Pe alocuri și ușor masochist,
pentru că uite, ne spune un muncitor pe care îl întrebăm dacă nu era normal ca
după ce au îngropat țeava de canalizare la 2 metri adâncime, să adauge pietriș,
bandă, pământ etc, iar la un metru să tot bage și țeava de apă: „Nuuu, o venit
dom’ injiner și o zis că să astupăm, apoi săpăm iar să băgăm apa, că-i altă
manoperă”. Buf. Astea pe neuronii băimărenilor. Și al oaspeților lor de vară,
pentru că da, traficul în Maramureș va crește, se va dubla poate. Dar să ieșim
din Baia Mare, nu e oaia neagră, ci oraş model, capitală. Ruta spre Coaș, pe
la târgul auto, varză. Apropo, să știți că de cereați sprijinul Armatei, era
demult un pod temporar de barje la Cătălina, peste Lăpușul scăzut, geniștii
noștri chiar au dotarea, o aveau de decenii. Ruta spre Tăuții-Măgherăuș e cu
șantier, pe orice fir ai alege. Se petrece și mai încolo, peste Gutâi. Intrarea
pe DJ 186, la Oncești-Bârsana, e în șantier. Se fac „ultimele demersuri” pentru
deschiderea podului de la Sighet peste Tisa, la Biserica Albă, dar fără centură
de ocolire, adică dacă acum traversezi Sighetul într-o oră, o vom face cuminți,
aliniați, cu TIR-urile, în trei ore? Apoi, marea, fabuloasa și legendara
magistrală de gaz a Maramureșului istoric. Există, cică are gaz pe ea. Încă
niciun consumator. Zero. Nici pe Valea Izei nici pe-a Vișeului, nici în orașele
de la capăt de Maramureș. Să nu uităm apa. Nu de alta, dar e Vital(ă). În mare
secret, o mulțime de comunități din Maramureș nu au apă sau o drămuiesc sau e
de suprafață, când plouă vine nămol, nu apă. În contextul în care avem un baraj
plin, un altul ridicat, dar înțelenit în promisiuni, plus o rețea hidrografică
cum nu are niciun vecin din jurul nostru. Sălajul are magistrală de apă dinspre
Cluj, așa să știți!!
Prin urmare, nu prea avem cu ce ne împăuna de la un
an la altul față de ai noștri ce vin de aiurea. Dar sunt bineveniți. Așteptăm
doar să ne ia ca atare, nu din balon, pe noi, ăștia, rămașii, ce vorbim doar o
singură limbă, și aia corect!
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
