CENACLUL ȘI FESTIVALUL NAȚIONAL DE LITERATURĂ „VASILE LUCACIU” DIN CICÂRLĂU
Nicolae GOJA
Jurnalist, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România filiala Cluj (USR) și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).
Interviu realizat de Lucia Virginia Pop
Un dialog despre începuturile Cenaclului „Vasile Lucaciu”, oamenii care i-au construit istoria, generațiile de scriitori care au trecut prin Cicârlău și revenirea Festivalului Național de Literatură în 2026.
1. Cum a început povestea Cenaclului „Vasile Lucaciu”?
Domnule Nicolae Goja, pentru început aș vrea să ne întoarcem cu aproape cinci decenii în urmă. Cum a luat naștere Cenaclul literar „Vasile Lucaciu” din Cicârlău și cine au fost oamenii care au pus bazele lui?
Răspuns:
Cenaclul literar din Cicârlău a fost înființat de șase tineri pasionați de cultură. Era o modalitate de evitare a literaturii și istoriei oficiale, partinice în bună parte. Erau ședințe lunare și ne anunțam pe rând. Augustin Micu lucra la monografia comunei și ne citea pagini inedite din istoria locului, documentate în Arhivele din Cluj și Budapesta. Ion Burnar, profesor de română, scria poezii în vers alb și lăuda omul care nu-și uită demnitatea de țăran, urbanizarea excesivă fiind resimțită încă de pe atunci. Preoții Gheorghe Pop și Ioan Știru scriau în linia blagiană, respectiv coșbuciană; biblioteca sătească din Cicârlău poartă acum numele celui de-al doilea. Mai tinerii Valeriu Sabău și Dorel Macarie căutau în povestiri și în poezii o estetică deloc dirijată de politica zilei. Festivalul de literatură „Vasile Lucaciu” a fost creația celor șase intelectuali ai satului, numele dat concursului și cenaclului fiind o provocare pentru sistem. Vasile Lucaciu (1852-1922) fusese preot, politician, scriitor politic, poliglot, fiind celebru pentru discursurile sale pro-românism. În anul 2022, a fost declarat „erou al națiunii române”. Senatul României s-a opus, dar a fost de acord Camera Deputaților, însă cu 50 de abțineri.
2. Primele ediții ale Festivalului „Vasile Lucaciu”
Festivalul a adus la Cicârlău, de-a lungul anilor, tineri scriitori din numeroase zone ale țării. Cum arătau primele ediții și ce atmosferă era atunci când soseau concurenții, scriitorii și membrii juriilor?
Răspuns:
Era ca la ședințele de cenaclu, se citea, lectura fiind caracteristica principală a acestui eveniment literar. Concurenții citesc în fața juriului, iar juriul alege textele mai valoroase și le premiază. Față în față cu marii scriitori care au trecut pe la noi, primind un premiu din mâna lor, aveai sentimentul că ești scriitor și tu. În anii 1980-1990, festivalul a atins apogeul. Sute de tineri trimiteau texte, în juriu erau scriitori celebri: Augustin Buzura, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Nicolae Prelipceanu, Nicolae Dan Fruntelată, Teohar Mihadaș. După anul 1989, am participat direct la organizarea concursului și în juriu i-am invitat pe Nicolae Breban (bunicul său patern, Nicolae Breban, a fost preot în Cicârlău), Vasile Igna (născut în Ardusat, peste râul Someș), Ioan Moldovan (fost profesor în Baia Mare), Irina Petraș (a copilărit în satul de alături, Ilba), Adrian Popescu. Banii publici alocați culturii fiind mai puțini, am invitat scriitori de la revistele literare din nord-vestul țării.
3. De la concurent la organizator
Cum s-a produs trecerea de la tânărul care participa la concurs la scriitorul care s-a implicat, mai târziu, în organizarea și continuitatea festivalului?
Răspuns:
Scrisul este o „meserie” care nu se învață de unul singur. Începătorii scriu sute de pagini până când îndrăznesc să citească la un cenaclu, în fața unor scriitori consacrați. Nimic nu e mai rău decât să fii criticat. Noi nu îi criticăm pe tineri, ci îi încurajăm. A scrie presupune multă energie psihică, inclusiv „rezistență” la statul pe scaun, mai ales pentru prozatori. Textul valoros prea rar vine la prima încercare, trebuie să-l șlefuiești până când răsare metafora. Premiile mele de început n-au fost încurajatoare, eram mereu pe locul al II-lea. Probabil așa a apărut, mai târziu, dorința să mă implic în organizarea festivalului, pentru a împărți „laurii” cît mai cinstit.
4. Scriitorii descoperiți la Cicârlău
De-a lungul anilor, printre premianții festivalului s-au aflat autori care au devenit ulterior scriitori consacrați. Ce nume vă vin primele în minte și cât de importantă a fost această competiție pentru afirmarea lor?
Răspuns:
Sunt sute de premianți de-ai noștri care au publicat mai apoi cărți și au ajuns scriitori. Câțiva sunt deja celebri. O pomenesc aici pe Maria Pilchin din Chișinău, care a fost la Cicârlău în 2012. Cătălina Steriu din Tulcea/București, în 2022 – va fi o mare scriitoare. Francisc Nona din Cluj, premiat în 1998. Sau Nicolae Scheianu din Baia Mare, în 1992. Textele primite din teritoriu sînt citite mai întîi de juriul de preselecție, format din membrii Cenaclului „Vasile Lucaciu”. Noi dăm tonul și alegem un număr de texte valoroase, pe care le oferim juriului pentru a stabili autorii premiați. Literatura ține și de gustul literar, dar credem că avem experiență să facem selecția cea mai corectă. În urmă cu 4 ani, un concurent ne-a trimis poezii foarte bune, dar total diferite ca stil. Am ajuns să ne dăm seama că erau copiate din cărțile unor scriitori contemporani. Atâta noroc pe noi, că am căutat pe internet!
5. Ce a însemnat literatura pentru Cicârlău?
Privind retrospectiv, ce a însemnat pentru comunitatea din Cicârlău existența unui cenaclu literar activ și a unui festival național? A schimbat această tradiție felul în care oamenii din comunitate priveau literatura și cultura?
Răspuns:
Am dori acest lucru, dar rolul nostru principal este să „producem” scriitori. Desigur, cicârlăuanii se mândresc cu intelectualii și artiștii din sat, cel mai cunoscut fiind cântărețul de muzică populară Nicolae Sabău (1929-2020), căminul cultural primind numele acestuia. Cântecele sale sunt, aș zice, nemuritoare, dar și cărțile sunt nemuritoare în felul lor. Important este că Cicârlăul organizează acest eveniment literar cu rezonanță națională. Că elevii de la școală scriu poezii. Că pe Facebook-ul din sat sunt postate poezii. Că în cenaclu avem doi poeți, doi pictori, doi prozatori, doi filosofi, doi jurnaliști, doi bibliotecari…, de care sătenii țin seama,
6. O memorie vie a cenaclului
Există o întâlnire, o ediție a festivalului, un scriitor sau o întâmplare din acei ani care v-a rămas deosebit de puternic în memorie și pe care ați dori să o transmiteți mai departe?
Răspuns:
Nu pot uita primele ediții ale festivalului nostru, cele din anii 1980-1990. Sala căminului cultural era plină de săteni, care ascultau ce au de spus scriitorii și aplaudau politicos. Corul mixt pe patru voci interpreta cântece patriotice precum „Treceți batalioane române Carpații”, iar apoi urca pe scenă Nicolae Sabău cu „Rozmalin în colțu mesii” și aplauzele se întețeau. Cooperativa Agricolă de Producție asigura masa festivă, în sala de nunți, și adunarea de 300 de persoane era omenită cu mâncare și băutură. Cheful se spărgea spre miezul-nopții, când președintele cooperativei decreta că butoiul s-a golit. Dar nimeni nu mai bea, nu se mai îmbăta, ci asistam treziți în visare la o aproape filosofică discuție între scriitori și țărani. Unde ați mai văzut așa ceva?!...
7. Mai are nevoie literatura de cenacluri?
Trăim într-o perioadă în care tinerii comunică tot mai mult prin intermediul internetului și al rețelelor sociale. Mai are astăzi nevoie literatura de cenacluri? Mai are nevoie un tânăr scriitor de întâlnirea directă cu alți scriitori?
Răspuns:
Bună întrebare! „Meseria” de scriitor presupune un consum fizic și psihic uriaș, care adesea te dărâmă. Cenaclul este o formă aproape neorganizată de a transmite „meseria” între maeștri și ucenici, dar relația dintre ei poate lua și alte forme. Aceste concursuri fac legătura între ce este literatura de azi și ce va fi mâine. Experiența unora trebuie preluată de alții. Tinerii au multe de învățat de la maeștrii lor, care au să zicem datoria nu doar să-i încurajeze. „Secretele” literaturii nu pot fi transmise pe Internet. Fac excepție „geniile”, care nu mai au ce să învețe de la cei de dinaintea lor. Cele mai frumoase momente apar atunci când un scriitor îl bate pe umăr pe un autor debutant și îi spune că este genial. Cu atât mai bine țării…
8. Ce urmează?
Și, în final, cum vedeți viitorul Cenaclului și al Festivalului „Vasile Lucaciu”? Ce ar trebui să facem pentru ca această tradiție începută la Cicârlău în urmă cu aproape cinci decenii să continue și pentru generațiile care vin?
Răspuns:
Comuna Cicârlău a găsit această cale de a ieși în evidență printre celelalte din județul Maramureș și din țară. Există aici la noi mulți vulcani adormiți, în munții Oaș-Gutâi-Țibleș, care din când în când produc condeie aurite. Așa a fost și cu acest concurs de literatură. Dar ca orice fenomen uman, și festivalul acesta va avea un sfârșit. Până atunci, să sperăm că la ediția 2026 a concursului nostru, în zilele de 28 și 29 noiembrie, vom găsi „aur” literar nativ.
Cicârlău, 29 august 2026
