Omagiu la bustul scriitorului Al. Florin Țene

 

Ziua de 11 iunie 2026, va rămâne o zi istorică pentru comunitatea din Drăgășani dar și pentru scriitorii veniți din alte localități. Evenimentul organizat de Primăria și Biblioteca Municipală a fost un prilej de a onora un mare scriitor contemporan, Al Florin Țene și familia sa. Titina Țene, soție și mamă iubitoare a demonstrat de-a lungul anilor, prin cărțile publicate, un real talent scriitoricesc, fiul cel mic, Ionuț, hărăzit de Dumnezeu cu harul și darul de a scrie, de a cerceta, de a publica numeroase lucrări de valoare istorică și literară, iar fiul cel mare Florin, un remarcabil om de televiziune.

Rar mi-a fost dat să particip la un moment cultural de așa mare anvergură ! Priveam cu drag alături de Luci Trușcă, Marinela Belu Capșa, Maria Catană, Jeni Dicu, Christa Udrea, Mioara Ohîi,  Alecxandru Nastalin, membrii Ligii Scriitorilor ,,Valeriu Anania”, familia Țene, care ne-a impresionat atât prin frumusețea chipurilor, cât mai ales prin modestie. Încadrați de cei doi fii înalți, falnici ca doi brazi. Titina și Al. Florin Țene se bucurau cu toată ființa de clipa binecuvântată. Un grup de tineri liceeni din Municipiul Drăgășani priveau cu uimire și plăcere momentul festiv. De obicei marile onoruri se fac după decesul unei personalități. La Drăgășani s-a întâmplat să fie altfel și de aceea trebuie consemnat evenimentul.

<< Astăzi, am avut deosebita onoare și bucurie de a participa la un eveniment de o înaltă încărcătură emoțională pentru comunitatea noastră: Medalionul literar „Al. Florin Țene – O viață în slujba culturii”. Găzduit în sala de lectură a Bibliotecii Municipale, momentul central a fost unul cu totul special: dezvelirea bustului renumitului scriitor drăgășenean Al. Florin Țene, Cetățean de Onoare al Municipiului Drăgășani. În semn de profund respect și aleasă considerație pentru întreaga sa carieră pusă în slujba limbii române, i-am decernat maestrului o Diplomă Aniversară.
Pe lângă moștenirea spirituală inestimabilă, un gest de o generozitate rară a îmbogățit comunitatea noastră: Familia Țene a donat Bibliotecii Municipale sute de cărți, oferind o adevărată comoară literară viitoarelor generații de cititori drăgășeneni.
​„Cultura este puterea unui popor, iar cuvântul scris — puntea lui către eternitate.” Municipiul Drăgășani este mândru să își celebreze valorile autentice care lasă o amprentă luminoasă peste ani. Tot astăzi ne-am bucurat de lansarea antologiei „Omagiu lui Al. Florin Țene” (semnată de Liliana Moldovan), dar și de noul volum de povești pentru copii semnat de doamna Titina Nica Țene >>– ing. Costinel Stoica, Primarul Municipiului Drăgășani. Multe cuvinte frumoase și alese au fost rostite la acest moment festiv. ,, Literatura română din toate timpurile a avut mereu în rândurile sale personalități celebre, intelectuali și scriitori talentați de mare prestigiu care, prin contribuția lor, au completat și valorificat patrimoniul cultural român prin cele mai distinse forme și acțiuni. Acest lucru îl demonstrează cu prisosință istoria culturii române, domeniu care studiază neîncetat dezvoltarea complexă a poporului român, înregistrările fiind expuse în mod cronologic și în baza evenimentelor și constatărilor obiectiv-reale. Astfel, printre intelectualii de vază a societății române se regăsește și bine-cunoscutul, talentatul, neobositul scriitor și om de cultură Al.Florin Țene – născut cu numele de Florinel Sandu Țene, 13 iunie 1942, în municipiul Drăgășani, județul Vâlcea. Cu o carieră de amploare în arta scrisului și nu numai, adunând în palmares peste 120 de cărți editate și sute de articole în domeniul literaturii, sociologiei, istoriei, etc., Al.Florin Țene (prozator, poet, eseist, critic literar și de artă, publicist, editor, membru al UZPR și al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte din SUA, cât și altor uniuni de creație literară, deținător al multiplelor premii de valoare națională și internațională, fondatorul revistelor Agora Literară, Regatul Cuvintelor, Constelaţii diamantine, Scurt circuit oltean, altele) există în această viață cu misiunea sacră de a produce lucruri nobile, de a pune în lumină opere literare de mare pondere, prin intermediul acestora abordând diverse genuri literare precum poezie, proză, eseu, roman, analiză literară. Pe lângă activitatea de scriitor, Domnia sa este un admirabil activist și manager cultural, în timp afirmându-se cu mult succes în calitate de fondator al diverselor cenacluri și reviste literare; iar pentru a încuraja și mai intens activitatea scriitoricească din țară și Diasporă domnul Țene înființează în anul 2006, Asociația profesională Liga Scriitorilor Români, fiind și Președinte al acestui forum cultural. Deci, cu siguranță, se poate spune că Al.Florin Țene este un veritabil susținător al valorilor culturale românești și un promotor insistent în fructificarea vieții spiritual-umane… ”, Cristina Prunel-Bărbulescu, inspector de specialitate. Frumoasă clipă, neprețuit moment !

 

Zenovia Zamfir

Omagiu lui Ioan Bălin

 

                                                                                                      de Gheorghe Pârja

În urmă cu mai bine de doi ani, am dat curs lecturii unui memoriu adresat Primăriei municipiului Sighetul Marmației, Consiliului Local al istoricei așezări dintre râuri. Citez din începutul acelui document, făcut public atunci. “Subsemnații semnatari ai textelor cuprinse în lucrarea REMEMBER-IOAN BĂLIN (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2020), împreună cu alți cunoscuți direcți ai filosofului Ion (Jean) Bălin, avem rugămintea să luați în discuție oportunitatea ca una dintre străzile municipiului Sighetul Marmației să poarte numele distinsului profesor universitar, logician și diplomat.” Semnatarii propun un segment din strada Plevnei.

În lucrarea amintită, coordonată de universitarul Nicolae Iuga și editorul Gabriel Cojocaru, sunt date importante din biografia filosofului Ioan Bălin, care se convertesc în argumente solide pentru demersul făcut de Memoriu. Câteva le aduc și eu pentru cititori. Ion Bălin s-a născut la 1 ianuarie 1947, în satul Călinești, pe Valea Cosăului. Urmează Liceul Pedagogic din Sighetul Marmației, pe care îl absolvă în 1966. Un an i-am fost coleg la acest Liceu de prestigiu din Maramureșul Istoric. Între anii 1966-1972, este student la Facultatea de Filosofie a Universității din București, remarcat ca un vârf al generației sale. După absolvirea facultății, lucrează, scurtă vreme, în presă, după care va fi profesor de filosofie la “Liceul Dragoș Vodă” din Sighetul Marmației, timp de șase ani.

În 1978 pleacă, prin concurs, asistent universitar la Catedra de Logică a Institutului Politehnic din București, unde va rămâne până în anul 2001. Apoi pleacă la Universitatea “Titu Maiorescu”, unde va fi profesor universitar până la sfârșitul prematur al vieții sale. Doctoratul în Filosofie îl susține la Universitatea din București, cu o teză referitoare la semiotica discursului artistic. Este fondatorul și mentorul celebrului săptămânal “Academia Cațavencu”, majoritatea redactorilor de aici fiind foști studenți ai profesorului Ioan Bălin. Între anii 1997-2001, a fost ambasador al României în Regatul Marocului, unde a avut o prestație diplomatică excepțională, fiind decorat de către Regele Marocului cu Ordinul de Mare Comandor al Casei Regale.

La Baia Mare a fondat săptămânalul “Jurnalul de Vineri”. A fost îndrumător de doctorat în Filosofie la Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Moare la 3 aprilie 2006, la București. Universitarul Nicolae Iuga, un discipol al filosofului, în prefața lucrării scrie, în cunoștință de cauză: „Filosoful Ion Bălin avea o inteligență strălucită și o erudiție vie, inegalabilă. Ironia sa era caustică, în maniera lui Voltaire (…). Era un spectacol al puterii spiritului asupra lumii obiectuale, al spiritului care este capabil să dizolve totul. Cunoștea miraculos limba română, de la profunzimile ei arhaice, până la performarea ei savantă și neologistică la extrem. Felul lui de a vorbi avea câte ceva din profunzimea lui Noica, din măreția lui Țuțea și din versatilitatea lui Călinescu.”

Cei 35 de autori din carte fac portretul unui spirit neliniștit în logica sa. De la academicianul Alexandru Surdu, la sociologul Ilie Bădescu, de la filosoful Andrei Marga, la scriitorul Ioan Groșan. Dar orice construcție are nevoie de un ziditor. În cazul nostru el este prof. univ. dr. Ștefan Marinca, de naștere din Budești, tot de pe Valea Cosăului. A coordonat grupul de inițiativă privată, care a asigurat bustul lui Ioan Bălin din fața Colegiului Național Pedagogic din Sighetul Marmației, autor sculptorul Ioan Marchiș. Prietenul Marinca a asigurat și apariția acestei cărți de referință despre un spirit ales și greu de repetat. Cei cărora li s-a adresat acel Memoriu au cumpănit pe măsura anvergurii intelectuale a lui Ioan Bălin (Jean). Că va trece, poate, multă vreme până când se va naște în Maramureș, în legături profunde cu spiritul Marmației, un asemenea om luminat. Prin atribuirea numelui lui Ioan Bălin unei străzi din Sighetul Marmației, sporește memoria culturală a urbei. Sigheteanul din mine depune mărturie scrisă.

***

Vremea a trecut și cei în drept au cumpănit. S-a împlinit și rugămintea din acel Memoriu. Astăzi, 3 mai, la Sighetul Marmației va fi omagiată personalitatea profesorului universitar, ambasadorului, ziaristului și, înainte de toate, a filosofului cu minte strălucită de logician, Ioan Bălin. La ora 12 va avea loc un moment comemorativ la bustul amplasat în fața Colegiului Național Pedagogic “Regele Ferdinand”, al cărui absolvent eminent a fost. Simpozionul omagial de evocare a personalității lui Ioan Bălin are loc în Sala festivă a Centrului Cultural Pastoral Iosif Mărturisitorul (ora 13). La manifestările de la Sighetul Marmației va fi prezent și ambasadorul Marocului în România, Excelența Sa Hassan Abouyoub.

Calea Luminii Dascălilor, Omagiu

  ,, Toţi lucrăm o viaţă la catedră

Şi plecăm, din şcoală, supăraţi,

Fiindcă ne trimite-acasă Viaţa,

Fără să ne-ntrebe : „Nu mai staţi?!”

Anii ne-au rămas prin şcoli, prin clase,

Chiar acasă, unde tot trudeam:

Îndesam caiete multe-n plase

Şi târziu, în noapte, corectam…

Din cafea sorbeam ca din ambrozii,

Iar cultura ne-nălţa la zei!

Ne-am iubit cu toţii meseria.

Chiar am fost împătimiţii ei!

Am iubit elevii, şcoala, cartea,

Am sădit şi trainic şi frumos.

Toţi ştiam că Viaţa-i o minune

Şi-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.

Ce lăsăm în urmă? Doar lumină

Şi copii care nu pot uita,

Întrebând, în toamnă, cu tristeţe :

„Nu ştiţi unde este Doamna mea?”

Vin acum din partea tuturora

Spre aceşti blânzi dascăli şi cuminţi

Şi îngenunchez cu tot respectul

Lâng-aureola lor de sfinţi! "

de Maria Baciu - membră a Uniunii Scriitorilor din România

OMAGIUL ADUS LUCEAFĂRULUI ROMÂNESC, POETUL MIHAI EMINESCU VINE DINSPRE JAPONIA CU PREMII ȘI DIPLOME PENTRU SCRIITORII ȘI JURNALIȘTII ROMÂNI

OMAGIUL ADUS LUCEAFĂRULUI ROMÂNESC, POETUL MIHAI EMINESCU 

  

vine dinspre Japonia cu premii și diplome pentru scriitorii și jurnaliștii români. 

  

Aflat la a VII-a ediţie, dar prima din ”Era Reiwa” , Concursul s-a desfăşurat sub protecţia cifrei magice 7 şi a delicatei flori de prun(umeshu)... 

  

Şi de data aceasta, autorii au încântat prin ineditul tematicii abordate, prin naturaleţe şi prospeţime. 

  

Felicitări, tuturor laureaților, mii de mulțumiri artistei Mirela Pete care s-a întrecut pe sine...în realizarea acestei prețioase DIPLOME încărcată de subtile simboluri și semnificații. Într-o zi voi vorbi despre ele, dar... Dacă priviți cu atenție... în josul muntelui Fuji, la baza porții "Torii", veți zări autograful artistei Mirela Pete. În cele din urmă, Diploma este o delicată operă de artă...în stilul caracteristic japonezilor. 

  

Mai trebuie să știți că... am adus un pios omagiu și celui care mi-a fost „mentor”, Mircea Motrici, cel plecat la stele... 

  

LISTA PREMIAȚILOR: 

  

PROZĂ 

  

Roman: 

  

- Senior Adrian Nicola- Premiul de Excelență 

  

- Dl. Nan C. Ilie- Premiul special „Yasunari Kawabata” 

  

Proză scurtă: 

  

- „ZĂTRENI FILE DE LEGENDĂ”(antologie-proză scurtă)- Marele Premiu 

  

Antologii: 

  

- Dna. Vasilica Mitrea(antologie jurnalistică)-Diplomă de Merit 

  

Evocări literare: 

  

- Dra. Alexandra Flora Munteanu-Diplomă de Excelență 

  

Monografii: 

  

- Dna Cornelia Cărpuș-Diplomă de Excelență 

  

POEZIE: 

  

- Dna Garofița Jianu- Marele Premiu 

  

- Dl. Floarin Chelan -Premiul special al juriului 

  

-Dna Georgeta Olteanu(poezie-bilingvă)- Marele premiu 

  

-Gheorghe Stroia- Marele Premiu 

  

- Dna Maria Ciobotariu- Premiul „Romantica” 

  

LITERATURĂ PENTRU COPII 

  

Poezie: 

  

- Dna Valeria Tamaș-Marele Premiu 

  

- Dna Titina Nica Țene- Diplomă de Excelență 

  

Povești: 

  

- Dra Cristina Beatrice Preda- Marele Premiu 

  

Povești în rime: 

  

- Dna Aurora Luchian-Marele premiu 

  

HAIKU: 

  

- Dna Andana Călinescu(haiku-ediție-trilingvă)- Marele Premiu 

  

- Dna. Arșaluis Sarchisian Gurău- Premiul Special „MATSUO BASHO” 

  

- Dna. Aura Văceanu-Premiul „Sakura” 

  

„Cele patru anotimpuri”(antologie-bilingvă)- Marele Premiu 

  

- „Hoinari prin lume-Fotohaiku( ”antologie- bilingvă)-Marele Premiu 

  

ARTĂ: 

  

- Dra Enya Pete(grafică ukyio)- Marele Premiu 

  

- Dna Mirela Pete(ilustrații-carte) Marele Premiu 

  

- Dna Florentina Neicu- Diplomă de Excelență 

  

REVISTE DE CULTURĂ: 

  

- Revista „MIRAJUL OLTULUI”- Marele Premiu 

  

- Revista „DOBROGEA CULTURALĂ”-Diplomă de Excelență 

  

LUCRĂRI DE CERCETARE ȘI DOCUMENTARE: 

  

- Senior Iulius Predușel- Premiul de Excelență 

  

- „Reviste dobrogene ale României mari”(colectiv de autori)-Diplomă de Merit 

  

PREMII ACORDATE PENTRU ACTIVITĂȚI DESFĂȘURATĂ PE MAI MULTE PLANURI: 

  

- Senior Al. Florin Țene- Premiul de Excelență 

  

- Senior Mihai Leonte- Premiul de Excelență 

  

- Senior Aurel Lăzăroiu- Cavaler al Ordinului Florii de cireș 

  

- Dna Maria Vaida- Marele Premiu 

  

PREMII ACORDATE POSTUM: 

  

- Senior Mircea Motrici-Cavaler al Ordinului Crizantema de Aur (cartea „Visul sărută Japonia”) 

  

- Dna Ivonne Rossignon- Marele Premiu(poezie) 

  

HORS CONCOURS: 

  

- Dna Cristina Cărbune (Inoguchi)- Premiul de Excelență(Promotor cultural în Japonia); 

  

- Dna Teodora Manole- Premiul Special „Our Lady of Akita”(donație cărți pentru românii din diaspora și prieten al Japoniei); 

  

A consemnat, 

  

Floarea Cărbune 

  

Omagiu adus lui William Shakespeare la 455 de ani de la naștere

În al patrulea deceniu al secolului XIX-lea, opera lui Shakespeare( (n. aprilie 1564, Stratford-upon-Avon, Regatul Angliei– d. 23 aprilie/3 mai1616, Stratford-upon-Avon) a început să fie cunoscută în țara noastră. Faptul că opera scriitorului englez începe să fie cunoscutpă la noi aproape concomitant cu apariția și răspândirea literaturii originale- încurajată de revista Dacia literară - nu este lipsit de semnificație.Acțiunea de cunoaștere a operei lui Shakespeare progresează treptat, prefigurând de pe acum interesele statornice de mai târziu. Dramaturgul englez a prezentat pentru scriitorii români care i-au cunoscut opera o culme către care au năzuit ei înșiși. În prima jumătate a veacului al XIX-lea cunoașterea operei lui Shakespeare se realizează prin intermediul direct al operei. Unul dintre primii scriitori români care este atras de opera lui Shakespeare și spera să o traducă în limba română a fost Ioan Popovici Barac care a trait între anii 1776-1848, autor al celebrei Istorii despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă, o povestire populară apărută în 1801, ediția a II-a, Brașov, 1809, cum și al unor prelucrări din literatura clasică Greco-latină, cum ar fi Odiseea lui Homer și Metamorfozele lui Ovidiu, sau din cea orientală O mie și una de nopți, istorii arăbești sau Halima, prima dată traduse din nemțește, se pare că au apărut la Brașov în perioada 1836-1838 precum și al unor traduceri din limba italiană și germană

Interesul pentru Shakespeare, mai ales pentru Hamlet este stârnit de această drama publicată în limba germană.Trducerea sa , rămasă, din păcate, în manuscris, constituie prima tălmăcire românească din opera dramaturgului englez. În traducerea lui Barac această tragedie poartă titlul de Amlet., prințul de la Dania, Tragedie în cinci perdele, după Shakespeare.Traducătorul nu ne-a dat propriu-zis o traducere, ci o prelucrare după o traducere din germană. El și-a permis schimbarea numelor unor personaje și chiar intervenția în textul autorului. În traducerea lui Barac, tragedia nu se mai sfârșește cu moartea lui Hamlet, ci prin încoronarea acestuia.

Ceva mai târziu, în Țara Românească, Ion Heliade Rădulescu adresează tineretului îndemnul de a cunoaște marile opere ale literaturii universală. În anul 1446, în Curierul românesc, Heliade publică articolul Început de biblioteci universael, în care motivează traducerea celor mai de seamă opere ale umanității.La capitolul: Literatură- drame, Heliade înscrie numele lui Shakespeare, dar nu înaintea lui Victor Hugo, dar înaintea numelor lui Schiller și Goete.În această Bibliotecă universală, Heliade a publicat primele traduceri din literatura universală în limba română ”dintre care unele într-o limbă curată și într-o traducere conștiincioasă”, așa cum mărturisea Gh.Adamescu în “Istoria literaturii române”, f.a.p.241. În această lucrare a văzut lumina tiparului și prima piesă a lui Shakespeare, Iuliu Cesare tradusă de căpitanul Stoica.și tipărită în limba româmă, Despre această traducere Mihnea Gheorghiu scria în Un Shakespeare al oamenilor, studiu introductiv la ediția de Opere, vol.I, ESPLA, 1955, p.5, :”pașoptiștii aflaseră deci de drama lui Shakespeare cuvântul unui “căuzaș de nădejde. “

În 1848, apăreau în tipografia lui Josef Kopaing, alte două capodopere ale dramaturgului englez, este vorba de Romeo și Julieta și Othelo, în traducerea unui anume Toma Bagdat.Aceste traduceri au fost urmate de către o “consecuență morală “ care constituiau primele aprecieri critice în limba română făcute de către un român cu privire la opera lui Shakespeare.

Scriitori pașoptiști cunoșteau și ei o parte din opera dramaturgului englez, fie prin intermediul unor traduceri franțuzești sau germane. Printre aceștia era Cezar Bolliac, în Răspuns la articolul “Poezie”, datând din 1845, se referea la dramaturgul englez și Hugo, pentru a combate teoriile lui Boileau.(vezi Cezar Bolliac:Opere,Editura de Stat, 1930, p.59. ). În Transilvania, unde se făcuse prima încercare de traducere a piesei Hamlet, poetul Andrei Mureșanu emitea judecăți de valoare comparative asupra poeziei shakespeareene, pe baza cunoașterii operei acestuia, precum și a operelor altor scriitori englezi.

C.Stamati, care a trait între anii 1777-1868, poet din alt colt de țară, spunea că a fost influențat în scrierile sale de dramaturgul englez. Acest adevăr îl scria în Precuvântare la Musa română, tom I, Iași, 1868.

După 1848, cititorii români au avut posibilitatea să cunoască în traducere tragedia Machbeth, făcută de Băjescu, fiind prima traducere a acestei opere în limba lui Eminescu.Au fost poeți români care sunt influențați de operele lui Shakespeare, precum Dimitrie Bolintineanu, care în poemul Sorin sau tăierea boierilor la Târgoviște a fost influențat de lectura lui Faust a lui Goethe și a lui Hamlet.D.Murărașu scria despre Bolintineanu că plagiază în chip naiv pe Shakespeare și Hugo, afirmație stipulată în Istoria literaturii române, 1940, p.138. Despre aceste drame, George Călinescu afirmă categoric și dur că “sunt atât de nule și de bizre, încât nu suportă nici un studiu, “ text scris în Istoria literaturii române de la origini până în present, 1941, p.228.

Ion Ghica, om de cultură al generației pașoptiste , în una din scrierile sale din Convorbiri economice , apărută în 1863, îl amintește pe Shakespeare, apreciindu-l ca drept cel mai reperzentativ scriitor al Angliei.

Tânărul, pe atunci, Petre P. Carp, om politic și critic literar are o deosebită stimă pentru opera dramaturgului englez, pe care o citește direct în limba engleză. Iubind opera acestuia îi traduce o parte din ea. Prima fiind Machbeth, tragedie care mai fusese tradusă cu un deceniu mai înainte.Această traducere a apărut 1864, fiind apreciată de Pogor și Maiorescu.A doua traducere a lui Carp a fost Othello, un fragment din această traducere a apărut în numărul din martie 1868 în Convorbiri literare, iar în numărul din 15 aprilie se anunța apariția acestei traduceri.Traducerea a fost făcută”probabil direct de pe original “, cum notează G. Adamescu. A.D.Xenopol considera că “traducerea lui Otello de d-nu Carp e incomparabil mai bună decât aceea a lui Machbeth, tot de d-nia sa”, afirmație consemnată de I.E.Torouțiu în Studii și documente literare, vol.II, p.16.

În calitate de îndrumător al societății literare “Junimea “ și de critic literar al Convorbirilor literare, Titu Maiorescu va reveni deseori asupra lui Shakespeare, dându-l drept model de măiestrie artistică.Pentru criticul de la Junimea dramaturgul englez, alături de Goethe, a rămas una dintre marile pasiuni ale vieții sale.

Eminescu a avut un adevărat cult pentru “Shakespeare divinul”- cum îl definște într-un articol din Curierul de Iași, din 1876. Teodor V.Ștefanelli în Amintiri despre Eminescu își aduce aminte cum, pe un ger năpraznic, în decembrie 1870, Eminescu tremurase câteva ore la ușa teatrului unde se prezenta Regele Lear, pentru a putea obține un loc, vezi op.cit., ed.1914. George Călinescu subliniază pe baza manuscrisului 2257, f.183, că Eminescu trebuie să fi cunoscut “foarte de timpuriu opera întreagă. “Vezi G.Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, volumul II, București, 1933, p.72-73. Este sigur că Eminescu a citit și cunoștea bine următoarele opere:Coriolan, Timon Atenianul, Regele Lear, Hamlet, Henric al IV-lea, Furtuna, Visul unei nopți de vară, Poveste de iarnă, Cum vă place,- deoarece ele se află citate în diferite locuri ale operei eminesciene.

Prietenul lui Eminescu Ion Slavici, dar și Ion Luca Caragiale cunoșteau opera lui Shakespeare și chiar membrii ai “Junimii“ care citiseră operele dramaturgului englez.Al.Xenopol, precum și Carp, cunoșteau unele opere direct din original.De la P.Carp ne-au rămas citate în englezește din Iuliu Cesar, dar și consemnările despre influența lui Shakespeare asupra lui Samson Bodnărescu, în drama acestuia:Rienzi, într-o scrisoare din 1869 (vezi St și doc.lit.vol.II, p. 55 ).În corespondența lui Duiliu Zamfirescu schimbată cu Titu Maiorescu, descoperim referiri la opera dramaturgului englez. Astfel, Duiliu Zamfirescu apreciază că “scriitorii cei mai senini și mai obiectivi, printre moderni sunt Shakespeare și Goethe “, așa cum apare în Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu în scrisori, 1884-1913, ed.Emanoil Bucuța, Buc.,1937, p.76. La rândul său, Barbu Ștefănescu Delavrancea avea o mare admirație pentru Shakespeare, numindu-l: “Dumnezeu și Shakespeare! “ –scrie el undeva.( St.și doc.lit, vol. V, p. 385). În ceea ce-l privește pe Al.Vlahuță, descoperim în mărturiile lui N.Petrașcu, Biografia mea, în St. și doc.lit., vol VI, p. CXXIII, că poetul cunoștea în întregime opera lui Shakesperare într-o traducere franțuzească:” Pe când făcea curte d-rei Ida Pagano, Vlahuță primise de la mama fetei, profesoară de franceză, pe întreg Shakespeare tradus în franțuzește. El ședea atunci în Podeni și venea la liceu numai ca să mă ia de la un curs secundar. Ajunși acasă, el își scotea ghetele, se suia în pat și cu capul în pumni, îmi citea cu glas tare, pătruns de frumusețea lui Shakespeare. Așa am citit într-o primăvară pe Shakespeare întreg. “

Dobrogeanu-Gherea a fost printre puțini critici literari din România care a cunoscut opera lui Shakesperare în original.Adeseori, critical recurge la citatul original în limba engleză.Pentru a-și susține părerea că “arta ațâță în gradul cel mai înalt interesele reale…făcându-ne să uităm pe toate celelalte “. C.Dobrogeanu-Gherea recurge la trei exemple din autorul englez: primul,se referă la Romeo și Julieta, care-după Gherea- va trezi o emoție deosebită mai ales în sufletele acelora “a căror iubire a fost nenorocită ca și a nefericiților înamorați din piesa lui Shakesperare; al doilea , se referă la Othello, care impresionează în mod deosebit pentru faptul că aici autorul “zugrăvește patima geloziei, care roade mai pe toți și care este unul din interesele noastre zilnice”: al treilea, se refer[ la Regele Lear…Așa consemnează C.D.-Gherea în Studii critice, volumul I, apărut la ESPLA, p.28-29.

Criticul cu vederi socialiste este ultimul scriitor din secolul al XIX-lea în opera căruia întâlnim nu numai simple referințe la opera lui Shakespeare, dar chiar analize aprofundate ale unora din operele acestuia.

*

În Enciclopedia romană, de dr.C.Diaconovici, în două volume, apărută la Editura W.Krafft, la Sibiu în anul 1900, deci la începutul veacului XX-lea, la litera S, a apărut articolul despre William Shakespeare, semnat de către M.Străjanu. Acesta fiind autor al unor lucrări de teoria literaturii și estetică: Noțiuni de estetică, Principie de estetică și poetică, ș.a.. În Enciclopedia romană acesta face o prezentare bio-bibliografică a dramaturgului englez, cu scopul de a-i populariza opera printre scriitorii români.

St.O.Iosif, printre alți scriitori cunoscători ai operei lui Shakespeare și ai literaturii engleze, de la începutul secolului XX, a citit opera acestuia încă de când era elev, luând cunoștiință de aceasta prin intermediul traducerilor lui Petofi.Ion Roman în monografia sa oglindește acest fapt.”O lucrare în maghiară, cu tema Caracterul lui Coriolanus și al lui Aufidius, i-a dat multă bătaie de cap”.(op.cit., E.p.l., 1964, p.16 ).Mai târziu, aflându-se la Paris, Șt.O.Iosif împreună cu Virgil Cioflec, asemenea lui Eminescu, la Viena- aleargă să-l vadă pe Sarah Bernhardt, jucând în Hamlet (ibid., p. 42 ).De la Șt.O.Iosif ne-au rămas două traduceri remarcabile incluse în ediția Opere, publicate de Editura pentru literature universală:Romeo și Julieta și Visul unei nopți de vară. Prima piesă de teatru, amintită a mai fost tradusă de Al.Macedonski, iar cu un an mai târziu, de către I.Ghca. Precizez că Șt.O.Iosif a folosit în traducerile sale nu numai versiuni germane, ci și originalul englez. I.U. Soricu citează în amintirile sale, câteva dintre opiniile lui Iosif despre dramaturgul englez. Astfel, ni se spune că poetul român considera că “scrierile lui Shakespeare ar trebui să formeze biblia fiecărui scriitor.“ Text apărut în Almanahul presei române pe 1926, p. 106.

Criticii literari Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, I.Botez, P.P.Carp ;I Xenopol au scris adevărate studii despre opera lui Shakespeare. I.Botez îl consider că în literatura română este cel mai serios cercetător al operei lui Shakespeare, pe care- prin studiile sale- a popularizat-o larg în rândurile intelectualității poporului nostru, în primele patru decenii ale veacului al XX-lea.

În perioada dintre cele două războaie mondiale, decenii prolifice în domeniul culturii române, George Topîrceanu traduce feeria dramatică Visul unei nopți de vară. La rândul său Gala Galaction a tradus Neguțătorul din Veneția.

Poeții Ion Pillat, Ion Frunzetti, Mihai Sebastian ș.a. prin traducerile publicate în Universul literar și în alte reviste ale vremii publică traduceri din poeziile lui Shakespeare.I.Borcia, un intelectual ardelean, publică o nouă versiune românească a tracediei Iuliu Cezar.

Scriitorul Camil Petrescu a răspândit în cronicile sale dramatice, publicate în perioada dintre cele două războaie, multe idei judicioase despre Shakespeare și operele sale.într-o cronică despre Shylock, publicată în 1924, Camil Petrescu scria următoarele:”Poetul acesta, cel mai mare pe care l-a avut omenirea, e tot atât de mare cât pătrunde în adâncul sufletelor- ca Hamlet- ca și atunci când, exterior, mărește proporțiile. Expresivitatea lui “barbară“ dilată orice subiect. Gluma lui e glumă de uriaș”(citat apud Camil Petrescu: Opinii și atitudini- antologie alcătuită de Marin Bucur, E.p.l., 1962, p.300).

După scriitorul I. Botez, Ion Marin Sadoveanu este unul dintre cei mai competenți shakespeareologi români, în perioada dintre cele două războaie mondiale.Cunoscuse operele dramaturgului încă din anii adolescenței, după cum reiese din romanul autobiografic, Ion Sîntu.

După cel de-al doilea război mondial a fost tradusă întreaga opera a lui Shakespeare. La această mare lucrare și-au dat concursul scriitorii și specialiștii: Dan Botta, N.Argintescu-Amza, Vlaicu Bîrna, Dan Duțescu, Dan Grigorescu, Ion Frunzetti, Mihnea Gheorghiu, Tașcu Gheorghiu, Dan A. Lăzărescu, Leon Levițchi, Florin Nicolau, Barbu Solacolu, Virgil Teodorescu, Tudor Vianu, Ion Vinea, precum și:Șt.O.Iosif, G.Topârceanu, Al.Philippide, Florin Tornea și Gala Galaction.

În cadrul Anului Shakespeare, s-au remarcat- prin studii și cercetări o seamă de scriitori și critici dintre care menționez pe: Andrei Ion Băleanu, în Luceafărul, Horia Lovinescu în Gazeta Literară, Ion Masoff în Contemporanu, Matei Călinescu în Gazeta Literară, Petru Comarnescu ș.a.

PoețiiVictor Eftimiu, în Tribuna și Eugen Jebeleanu în Gazeta Literară au închinat versuri lui Shakespeare.

Opera scriitorului englez a fost cunoscută scriitorilor români încă din perioada constituirii literaturii noastre moderne..

Acestui nemuritor îi închin un poem.

Prima zi după Shakespeare

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

In această zi ai împărţit bucăţi din tine,

Drame să le-nţelegem în ceas de mântuire,

Ajutorul pătrunderii în măduva timpului ce vine,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas fără eroare,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

În mielul de la Stratford-upon-Avon,

Ce tăcerea o paşte,

Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.

Al.Florin Ţene     4/1/2019

Preluarehttp://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=19705

Delegația Parlamentului de la Chișinău a adus un ultim omagiu Majestății Sale Regele Mihai al României

Delegația Parlamentului Republicii Moldova a adus un ultim omagiu Majestății Sale Regele Mihai al României, transmite Romanian Global News.

Parlamentul de la Chișinău a fos t reprezentat la ceremonia funerară a Regelui de către Președintele Andrian Candu, Vicepreședintele Iurie Leancă, deputații Roman Boțan, Tudor Deliu, Vadim Pistrinciuc, Alina Zotea, Mihaela Spătaru, George Mocanu și Valeriu Ghilețchi.

Deputații au transmis condoleanțe Familiei Regale și Custodelui Coroanei, prezenți la Sinaia.

Speaker-ul Legislativului Republicii Moldova a fost întâmpinat de Majestatea Sa Margareta, Custode al Coroanei Regale, și de Principele Radu, cu care a și discutat preț de câteva minute.

De asemenea, ministrul de Externe de la Chișinău, Andrei Galbur, și o delegație parlamentară în fruntea căreia s-a aflat prim-vicepreședintele Iurie Leancă au fost prezenți la Castelul Peleș.

Sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai I a fost depus în Holul de Onoare al fostei reşedinţe regale, unde a fost ținută o scurtă slujbă.

Și președintele României Klaus Iohannis, premierul Mihai Tudose, președintele Senatului Călin Popescu-Tăriceanu și președintele Camerei Deputaților Liviu Dragnea i-au adus un ultim omagiu Regelui Mihai.

Majestatea Sa Regele Mihai I a încetat din viață la 5 decembrie curent, la reședința privată din Elveția. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală, la 16 decembrie 2017.

Parlamentul de la Chișinău a fos t reprezentat la ceremonia funerară a Regelui de către Președintele Andrian Candu, Vicepreședintele Iurie Leancă, deputații Roman Boțan, Tudor Deliu, Vadim Pistrinciuc, Alina Zotea, Mihaela Spătaru, George Mocanu și Valeriu Ghilețchi.

Deputații au transmis condoleanțe Familiei Regale și Custodelui Coroanei, prezenți la Sinaia.

Speaker-ul Legislativului Republicii Moldova a fost întâmpinat de Majestatea Sa Margareta, Custode al Coroanei Regale, și de Principele Radu, cu care a și discutat preț de câteva minute.

De asemenea, ministrul de Externe de la Chișinău, Andrei Galbur, și o delegație parlamentară în fruntea căreia s-a aflat prim-vicepreședintele Iurie Leancă au fost prezenți la Castelul Peleș.

Sicriul cu trupul neînsuflețit al Regelui Mihai I a fost depus în Holul de Onoare al fostei reşedinţe regale, unde a fost ținută o scurtă slujbă.

Și președintele României Klaus Iohannis, premierul Mihai Tudose, președintele Senatului Călin Popescu-Tăriceanu și președintele Camerei Deputaților Liviu Dragnea i-au adus un ultim omagiu Regelui Mihai.

Majestatea Sa Regele Mihai I a încetat din viață la 5 decembrie curent, la reședința privată din Elveția. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală, la 16 decembrie 2017.

                                                                                      RGN

Omagiul colonelului Ioan Ceterchi la decesul agentului principal Cristian VIGH

In calitate de presedinte al Asociatiei Nationale a Militarilor in Rezerva si in Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, col. Ioan CETERCHI, in numele tuturor colegilor membri transmit familiei indoliate sincere condoleante si rugam pe bunul Dumnezeu sa-i intareasca in aceste momente de tristete.
ADIO CAMARADE.

De Ziua Unirii - Omagiu Scriitorilor Români

Uniunea Scriitorilor din România, în colaborare cu Institutul Cultural Român, au organizat „De Ziua Unirii, 24 Ianuarie - Omagiu Scriitorilor Români“. Festivitatea s-a desfășurat  la sediul ICR din Aleea Alexandru nr. 38, Bucureşti, ora 18,00.

Au fost omagiați seniorii literaturii române de azi, scriitori marcanți care împlinesc vârste rotunde în 2014, adică 70, 75, 80, 85, 90 sau peste 90 de ani. Reuniunea a fost moderată de președintele Uniunii Scriitorilor din România, dl academician dr. Nicolae Manolescu. 

La mulţi ani tuturor! 

                                                                                               GDL