Gluma zilei propusă de poetul Vasile Dan MARCHIŞ

          "CURIOZITĂŢI" MAI MULT SAU MAI PUŢIN AUZITE

 Unele vieţuitoare ( patrupede sau bipede ),în timp ce sunt iritate, îşi exprimă trăirile fie prin mugete, răgete, behăieli sau prin grohăieli, dar mai mult prin ...înjurături!!!

                               

Curriculum vitae a marelui caricaturist maramureşean Marian Lupu alias LUPINO

Dar unde-s codrii de mai an?!

 de George PETROVAI

            În istoria zbuciumată a românilor, timp de mai multe secole, codrii, nepătrunșii codri de-atunci au jucat importantul rol al fortărețelor de pe alte meleaguri: Aici își găsea adăpost și liniște relativă tot românul fugit din calea năvălitorilor, aici se refugiau micuțele dar curajoasele armate românești pentru organizarea îndrăznețelor atacuri asupra ordiilor asiatice și tot aici și-au găsit un binemeritat sfârșit trufașele armate maghiare, turcești sau poloneze, care au cutezat să se aventureze în necunoscut pentru nimicirea celor ce se încăpățânau să-și apere „sărăcia, și nevoile, și neamul”.

            Căci pe-atunci codrul era frate bun cu românul. Iată de ce nu-i întâmplător faptul că fundamentele culturii românești, durate din substanța vie a creației populare, se originează în legătura inseparabilă dintre om, munte și pădure. Din acele vremuri de măreție teofanică, când românul era mult mai aproape de ceruri prin dragostea lui pătimașă față de pământul natal, din acele vremuri, prin urmare, ne tragem seva de popor respectat, dimpreună cu tot ceea ce încă-i conferă distincție și demnitate – iubire de patrie, identitate culturală, cinste, omenie, ospitalitate etc.

            Dar întinșii codri de odinioară, astăzi au devenit doar amintiri! Căci românul postdecembrist, modern în năravuri și profund ticăloșit în esență (venerabilul Neagu Djuvara spune cu amărăciune că în românul de azi nu izbutește să-l descopere pe românul din perioada interbelică!), românul de-acum, deci, înțelege să scoată bani chiar și din piatră seacă, fără să-i pese de morală, legi, semeni, ori de ce va urma.

            Așa că, pretutindeni în România pădurile sunt măcelărite, căci pretutindeni gaterele făr’ de număr lucrează zi și noapte. Nu se știe câte dintre ele lucrează legal, dar se știe că toate se „hrănesc” cu masă lemnoasă, care, dacă nu este în întregime furată, atunci măcar este procurată pe căi dubioase, și că stăpânii acestor gatere se descotorosesc de rumeguș pe unde se nimerește, de regulă îl aruncă pe malul râurilor, încât apele noastre curgătoare, sau, mă rog, cele mai multe dintre el, au devenit niște împuțiciuni de unde peștele fuge îngrozit, dacă- firește – mai are puterea să o facă.

            Ți se rupe inima de jale când vezi ce prăpăd s-a făcut și continuă să se facă în falnicele noastre păduri de până mai ieri (a se citi până la Decembriadă) – nenumărate cioturi rânjind la privitorul încremenit de uimire, precum resturile de dinți dintr-o uriașă gură știrbă, mormane de crengi, dealuri rase ca-n palmă. Iar de ai cumva ghinionul să fii însoțit de niscaiva străini, apoi realmente îți crapă obrazul de rușinea comentariilor și a exclamațiilor lor de surprindere, căci noi știm prea bine cu câtă dragoste și pricepere își ocrotesc ei pădurile.

            În apusul Europei, ba chiar și în nordul doldora de păduri, orice tăiere trebuie autorizată! Mai mult. Îmi spunea un prieten, care s-a mișcat cam peste tot în Europa, că la finlandezi, de pildă, în locul fiecărui copac tăiat, trebuie plantați de îndată cinci puieți! Cu precizarea că la locul tăierii nu rămâne nici măcar o crenguță. Elocvent, nu-i așa?...

            În aceste condiții ale nesimțirii și bunului plac, pe cine mai poate să mire că și la capitolul suprafețe împădurite, România este codașă între țările din Uniunea Europeană?! Când toate sunt date peste cap, iar parlamentul, guvernul și cam toate instituțiile statului sunt pline de megarăufăcători (unii chiar cu mai multe dosare penale), de mirare ar fi ca ceva să se normalizeze și să funcționeze ca în alte țări.

            Devine tot mai evident că suprafața pădurilor viguroase ale unei țări reprezintă un indicator exact nu doar al gradului de civilizație, ci mai ales a stării de sănătate și echilibru pentru poporul respectiv.

            O asemenea relație nu este deloc hazardantă dacă se au în vedere imensele foloase (de la cele economice până la cele curative și estetice) pe care, în marea sa generozitate, pădurea le pune la dispoziția omului chibzuit: purificarea aerului și filtrarea apei, fixarea solului, cel mai eficace mijloc de apărare (îndeosebi la câmpie) împotriva vijeliilor. Unde mai punem că pâlcurile și perdelele de pădure de la șes constituie cea mai economică metodă (verificată și răsverificată) de sporire a producției agricole, întrucât știut este din experiența înaintașilor că aceste crânguri nu numai că apără plantele de furtuni, dar asigură și o foarte necesară rezervă de apă pentru perioadele de secetă.

            Și cum instalațiile de irigare din zonele de câmpie ale României au dispărut aproape cu totul după Decembrie ’89, spârcuite fiind de hoți, este lesne de înțeles importanța pe care o dețin, mai exact importanța pe care ar trebui să o dețină pâlcurile și perdelele de pădure din zonele agricole ale țării.

            Numai că și la acest capitol, România deține o nedemnă întâietate: în loc să fie mărite, suprafețele împădurite de la șes au fost mătrășite aproape în totalitate!

            Atunci, ce să ne mai mire periodicele calamități, care – funcție de anotimp – se abat tot mai pustiitor asupra românilor și a agoniselii lor: uriașe alunecări de teren (adevărate morminte pentru comunități), primăvara și toamna furia apelor slobozite de munții despodobiți, vara secete prelungite, iarna întroieniri de coșmar și în tot cursul anului furia cu care vântul își face de cap, atâta timp cât nici un obstacol natural mai acătării nu-i curmă avântul. Cu dreptate se spune că fiecare cum își așterne așa doarme, sau, mă rog, nu doarme...

            Dar vânatul? Indiscutabil că vânatul mare și mic este în inseparabilă legătură cu starea mediului ambiental. Dacă nu se vor lua urgent măsuri prohibitive, se va ajunge în curând să fie mai mulți vânători decât iepuri, vulpi și lupi la un loc. Aproape că nu mai există vânat mic (iepuri, dihori, vulpi), necum din cel mare.

            Celebrul dicton latin – Non bis in idem, îl consider just: Da, nu poți fi judecat de două ori pentru același delict! Atâta doar că la noi n-au fost judecați nici măcar o dată marii tâlhari, șperțari și traficanți de influență. Ba unii dintre aceștia, bine cunoscuți în țară și străinătate, nu numai că ies cu regularitate basma curată din toate potlogăriile, dar chiar sunt răsplătiți cu înalte demnități publice. Bunăoară, gloata pușcăriabililor din actualul parlament și guvern al României. În adevăr, într-o anumită economie de piață, totul este de vânzare...

            Iată de ce cu îndreptățire se poate spune despre actuala învechită stare de lucruri de pe la noi: Sint ut sunt, aut non sint – Să fie lucrurile cum sunt (în altă parte, nota mea, G.P.) sau să nu mai fie!

                                                                         

                

Fotografia zilei - Colindători din Ciolt

RETRAGERILE ANULUI 2012 DIN SPORT

Mulţi sportivi au decis să pună capăt carierei în anul 2012, printre aceştia aflându-se multiplul campion american la nataţie Michael Phelps şi septulul câştigător al Formulei 1, germanul Michael Schumacher. Au "pus pusca jos" sportivi de mare valoare, multi campioni olimpici, care au considerat ca e mai bine sa se retraga in plina glorie. S-au retras din activitate si multi sportivi români, aici amintindu-i doar pe Alina Dumitru sau Camelia Potec, foste campioane olimpice.

1 februarie - Fotbalistul ivorian Emerse Fae, care a suferit patru accidentări în patru ani, a decis să-şi încheie cariera la 28 de ani. Convocat de 44 de ori la naţionala Coastei de Fildeş, Fae a jucat la FC Nantes, Reading şi din 2007 la OGC Nice.

15 martie - Schioara suedeză Anja Paerson s-a retras la 30 de ani, după ce s-a impus în Cupa Mondială în cinci discipline alpine. Ea a câştigat de două ori Cupa Mondială (2004 şi 2005), a cucerit cinci globuri mici pentru succesele în probele speciale. Paerson a cucerit şase medalii olimpice, una de aur la slalom în 2006, şi 11 medalii mondiale, dintre care şapte de aur.

17 martie - Schiorul elveţian Didier Cuche s-a retras la 37 de ani, după 21 de victorii în Cupa Mondială, şase globuri de cristal, o medalie olimpică de argint şi patru medalii mondiale, dintre care una în proba de super-G (2009). El a câştigat de cinci ori prestigioasa coborâre de la Kitzbuhel.

2 mai - Fotbalistul englez Sol Campbell (37 de ani) s-a retras după ce a fost pus pe liber de Newcastle United şi nu a mai primit niciun angajament. Fostul fundaş al echipelor Arsenal Londra şi Tottenham Hotspur (73 de selecţii în naţionala Angliei) a câştigat două titluri de campion cu Arsenal (2002 şi 2004), cu aceeaşi formaţie a ajuns în finala Ligii Campionilor în 2006.

14 mai - Fotbalistul olandez Ruud van Nistelrooy, în vârstă de 35 de ani, a decis să se retragă după 20 de sezoane petrecute la echipe importante, printre care Manchester United şi Real Madrid. El a câştigat titlul de golgheter în trei campionate diferite (Olanda, Anglia, Spania) şi cu 60 de goluri este al doilea marcator din istoria Ligii Campionilor, după spaniolul Raul (71 de goluri). Van Vistelrooy are 70 de selecţii la naţionala Olandei, dar nu a câştigat nimic.

20 mai - Ciclistul australian Robbie McEwen (39 de ani) s-a retras din activitate după 12 victorii de etapă în Turul Franţei şi 12 succese în Turul Italiei. Sprinterul australian a câştigat de trei ori tricoul verde în Marea Buclă (2002, 2004, 2006).

22 mai - Baschetbalistul lituanian Ramunas Siskauskas s-a retras la 33 de ani, după ce a jucat în cariera sa la Lietuvos Ritas, Benetton Treviso, Panathinaikos Atena şi ŢSKA Moscova. El a câştigat medalia de aur cu Lituania la Euro-2003 şi bronzul la JO-2000. Siskauskas a câştigat de două ori Euroliga, în 2007 cu Panathinaikos şi în 2008 cu ŢSKA.

3 iunie - Gimnasta americană Shawn Johnson, accidentată la genunchi, şi-a anunţat retragerea la doar 20 de ani. Ea a fost campioană olimpică la bârnă în 2008. Tot la Beijing, s-a clasat pe locul doi la individual compus, la sol şi cu echipa. În 2007, la 15 ani, a devenit campioană mondială în trei discipline.

11 iunie - Fotbalistul francez Sylvain Wiltord (38 de ani), campion european în 2000, s-a retras după un ultim sezon la FC Nantes. Finalist cu naţionala Franţei la CM-2006, el a marcat 26 de goluri în 92 de meciuri la naţională. Wiltord a câştigat patru titluri de campion al Franţei cu Girondins Bordeaux (1999), Olympique Lyon (2005, 2006, 2007) şi două titluri de campion al Angliei cu Arsenal Londra (2002, 2004).

19 iunie - Tenismanul francez Arnaud Clement (34 de ani), fost locul 10 ATP, şi-a încheiat cariera. Viitorul căpitan nejucător al echipei Franşei de Cupa Davis, Clement a câştigat patru turnee de simplu şi 12 de dublu, printre care şi Wimbledonul în 2007.

28 iulie - Fotbalistul ucrainean Andrei Şevcenko, câştigător al Balonului de Aur în 2004, s-a retras la 35 de ani pentru a intra în politică. El a câştigat Liga Campionilor şi Cupa Italiei în 2003, Supercupa Italiei şi titlul în Serie A (2004), toate cu AC Milan, dar şi Cupa Angliei şi Cupa Ligii Angliei în 2007 cu Chelsea Londra. Şevcenko şi-a încheiat cariera la Dinamo Kiev, alături de care a cucerit la începutul carieri cinci titluri de campion al Ucrainei (1995-1999). A marcat 48 de goluri în 111 meciuri jucate în tricoul naţionalei.

29 iulie - Înotătorul francez Alain Bernard, 29 de ani, s-a retras la patru ani după ce a câştigat medalia de aur la JO de la Beijing în proba de 100 metri liber. El a devenit primul dublu medaliat cu aur al înotului olimpic francez după bronzul de la Londra în proba de 4x100 metri (nu a concurat în finală, dar a fost în ştafeta Franţei din serii). Bernard a mai câştigat o medalie de bronz (50 metri liber) şi una de argint (ştafeta de 4x100 metri) la JO-2008, iar la Mondiale a obţinut medalia de argint în 2009 (100 metri liber) şi pe cea de bronz în 2011 (50 metri liber).

2 august - Fotbalistul brazilian Roberto Carlos şi-a anunţat retragerea din activitate la 39 de ani, după ujn ultim sezon petrecut la Anji Mahacikala. El a adunat 125 de selecţii în naţionala Braziliei, alături de care a câştigat Cupa Mondială din 2002. Roberto Carlos a câştigat de trei ori Liga Campionilor şi trei ori campionatul Spaniei cu Real Madrid.

4 august - Înotătorul american Michael Phelps, 27 de ani, s-a retras după ce a cucerit a 18-a medalie olimpică de aur, graţiei victoriei Statelor Unite în proba de ştafetă 4x100 metri mixt. Phelps a stabilit un record mondial cu 22 de medalii olimpice cucerite în carieră. La Londra, americanul a cucerit şase medalii (4 ade aur şi 2 de argint), după ce obţine câte medalii la Jocurile Olimpice din 2004 şi 2008.

14 august - Ciclistul kazah Alexandre Vinokurov, câştigător al cursei în linie pe şosea la JO de la Londra, s-a retras la 38 de ani. El a mai câştigat medalia de argint în aceiaşi probă la JO din 2000, s-a clasat al treilea în Turul Franţei din 2003, a câştigat Turul Spaniei în 2006, Liege_Bastogne-Liege (2005, 2010) şi Amstel Gold Race în 2003. Vinokurov a fost suspendat un an după ce a fost depistat pozitiv în Turul Franţei din 2007.

25 august - Atleta suedeză Carolina Kluft, specialistă în proba de heptatlon, s-a retras la 29 de ani. Ea a câştigat trei titluri mondiale (2003, 2005, 2007), a devenit campioană olimpică în 2004 şi a cucerit medalia de aur la Campionatele Mondiale în sală din 2003.

2 septembrie - Jucătoarea belgiană de tenis Kim Clijsters, fost număr unu mondial, a decis să se retragă la 29 de ani, Ea a cştigat în carieră 41 de turnee la simplu, dintre patru de Grand Slam (de trei ori US Open - 2005, 2009, 2010 şi o dată Australian Open - 2011). Mamă a unei fetiţe de patru ani, Clijsters se va dedica vieţii de familie.

5 septembrie - Tenismanul american Andy Roddick, fost număr unu ATP, a decis să se retragă la 30 de ani. El a câştigat 32 de turnee în 12 ani de carieră, dar unul singur de Grand Slam (US Open în 2003). Roddick a câştigat Cupa Davis cu echipa Statelor Unite în 2007.

2 octombrie - Fotbalistul german Michael Ballack, fost căpitan al naţionalei pentru care a marcat 42 de goluri în 98 de meciuri, s-a retras din activitate la 36 de ani. El a jucat în cariera sa la FC Kaiserslautern, Bayer Leverkusen, Bayern Munchen şi Chelsea Londra. Ballack a câştigat patru titluri de campion al Germaniei (1998, 2003, 2005, 2006), unul al Angliei (2010), a jucat două finale ale Ligii Campionilor (2002, 2008), iar la Cupa Mondială s-a clasat cu naţionala Germaniei pe locul doi în 2002 şi pe locul trei în 2006.

4 octombrie - Ciclistul spaniol Oscar Freire, triplu campion mondial (1999, 2001, 2004), s-a retras la 36 de ani. El a câştigat de trei ori Milano-Sanremo (2004, 2007, 2010) şi câte o dată Gand-Wevelgem (2008) şi Paris-Tours (2010). Freire s-a impus în patru etape ale Turului Franţei şi în şapte ale Turului Spaniei.

9 octombrie - Portarul ceh de hochei pe gheaţă Dominik Hasek, dublu câştigător al Cupei Stanley cu Detroit Red Wings (2002, 2008) şi campion olimpic în 1998, şi-a anunţat retragerea la 47 de ani. El s-a mai retras de două ori, în 2002 şi 2008, dar mereu a revit pe gheaţă. Hasek a fost desemnat cel mai bun jucător din NHL (1997, 1998) şi de şase ori cel mai bun portar (1994, 1995, 1997, 1998, 1999, 2001). Portarul ceh a mai câştigat o medalie olimpică de bronz în 2006, iar la Mondiale are o medalie de argint argint (1983) şi trei de bronz (1987, 1989, 1990)

23 octombrie - Tenismanul spaniol Juan Carlos Ferrero, fost număr unu ATP şi câştigător la Roland-Garros în 2003, s-a retras la 32 de ani. El a câştigat 16 turnee ATP şi a cucerit de două ori Cupa Davis cu echipa Spaniei (2000, 2004).

7 noiembrie - Motociclistul italian Max Biaggi, de patru ori campion mondial la clasa 250 cc (1994, 1995, 1996, 1997) şi de două ori în Superbike (2010, 2012), şi-a anunţat retragerea la 41 de ani. El a obţinut 63 de victorii în carieră (21 în Superbike, 13 în MotoGP sau la clasa 500 cc şi 29 la clasa 250 cc).

11 noiembrie - Motociclistul australian Casey Stoner, campion mondial la Moto GP în 2007 şi 2011, a decis să se retragă la doar 27 de ani. El a obţinut 45 de victorii în cariera sa (38 la MotoGP, 5 la clasa 250 cc şi 2 la clasa 125 cc)

16 noiembrie - Înotătoarea australiană Leisel Jones a decis să-şi încheie cariera la 27 de ani. Ea a câştigat nouă medalii olimpice, dintre care trei de aur (100 metri bras în 2008, 4x100 metri mixt în 2004 şi 2008).

25 noiembrie - Pilotul german de Formula 1 Michael Schumacher a decis să se retragă la vârsta de 43 de ani. Septuplu campion mondial (1994, 1995, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004), el a câştigat 91 de Mari Premii în 307 participări.

4 decembrie - Biatlonistul german Michael Greis şi-a anunţat retragerea la 36 de ani. Triplu campion olimpic în 2006, el a mai obţinut, între 2004 şi 2012, 13 medalii la mondiale. Greis a câştigat Cupa Mondială în 2007.

16 decembrie - Atleta franceză Christine Arron, născută în Guadelupa, a decis să se retragă din activitate la 39 de ani. Arron, participantă în probele de 100 metri, 200 metri şi 4x100 metri, a câştigat două medalii olimpice, cinci mondiale (una de aur) şi trei europene (două de aur). Ea deţine recordul european în proba de 100 metri din 1998, cu timpul de zece secunde şi 73 de sutimi.Mediafax

                                                                    Cristi SOMEŞAN

Românul de azi, fratele vitreg al codrului

1. Pădurea și istoria românilor

            Este bine știut că înainte vreme, pe când nici ouăle nu erau așezate pe aceste meleaguri sub cloșca civilizației, codrul era principalul aliat al românilor în lupta cu adversitățile politice și sociale, căci aici se adăposteau bejenarii năpăstuiți de urgia trâmbelor de năvălitori, aici – ca într-o cetate inexpugnabilă – se repliau oștile române sufocate de superioritatea numerică a dușmanilor și tot aici, din umbra întăritoare a codrilor deși și întunecați porneau contraatacurile țăranilor-oșteni, până la nimicirea ori izgonirea vrăjmașilor în pustia de unde veniseră.

            Codrul primitor și generos a fost din totdeauna prietenul credincios al obijduitului: fie că oferea adăpost haiducului însetat de libertate și demnitate, fie că oferea casă și masă obiditului revoltat.

            Dar în acele timpuri, ba și mai încoace înspre vremurile moderne, pădurile acopereau munții, dealurile și o bună parte din câmpiile de azi (renumiții codri ai Vlăsiei). De subliniat că atât la noi, cât mai ales aiurea, modernismul și civilizația și-au făcut loc printre cioturile pădurilor măcelărite, că de, obrazul subțire cu prăpăd se ține – era nevoie de mult mai mult teren arabil pentru populațiile în continuă creștere, așa că defrișările deveniseră o necesitate; de asemenea era mare nevoie de lemn brut sau parțial prelucrat pentru apetitul industriilor în expansiune: lemn de construcție și pentru foc, traverse de cale ferată și stâlpi de telegraf etc.

            2.Rolul vital al pădurilor. Tăieri masive în România

            Care este situația pădurilor în România zilelor noastre, când tot omul cu scaun la cap cunoaște rolul lor ecologic (purificarea aerului, menținerea umidității solului, prevenirea alunecărilor, combaterea eroziunilor), după cum cunoaște prea bine importanța crescândă a lemnului în industria mobilei, celulozei și hârtiei?

            Cu toate defrișările impuse de începuturile discutabile ale actualei civilizații, o civilizație a consumului pe rupte, viața este de neconceput în absența pădurilor, adevăratul plămân al planetei. Îndeosebi acum, când poluarea este pretutindeni prezentă și se străduiește să pună pe năsălie întreaga suflare de pe planetă...

            Dar dacă în toate statele civilizate din zilele noastre pădurile sunt apărate printr-o legislație extrem de severă, la noi, la fel ca în toate țările mai puțin dezvoltate din zona ecuatorială, pădurile sunt decimate fără milă. Cu precădere după Decembrie ’89, când atâția și atâția proprietari, după ce și-au dat gata pădurile redobândite, au intrat mai apoi în pădurile altora sau ale statului. Firește, nu totdeauna fără știrea celor plătiți să păzească și să îngrijească pădurile: ocoalele silvice doldora de ingineri, brigadieri și pădurari. Nemaipunând la socoteală mulțimea tâlharilor mari și mici, îndeosebi rețelele mafiote ale marilor tâlhari...

            3.Afaceri veroase cu lemnul

            Mai mult. A apărut pe lângă unitățile forestiere de profil – ateliere, fabrici și combinate, tagma rapace a întreprinzătorilor particulari, o prea suspectă categorie de negustori-industriași, care licitează mari parchete de pădure ca să poată exploata-defrișa o suprafață de câteva ori mai mare, iar lemnul prelucrat sumar, cel mai adesea sub formă de cherestea, este în final vândut străinilor. Și aceste afaceri sunt extrem de profitabile pentru ambele părți, chiar și după încasarea comisioanelor grase de către cei care au menirea să le zădărnicească, căci de curmat nici vorbă, atâta timp cât sforile acestor megapotlogării făcute cu averea națiunii și cu banii publici se află în mâinile unor răufăcători oploșiți în instituțiile de vârf ale statului, unde se sprijină între ei și-și apără fatuitatea cu uriașa nesimțire poreclită imunitate.

            Dacă străinii se dau în vânt după atari chilipiruri consistente, afaceristul român este la rândul lui mulțumit cu ce-i revine, căci el se gândește doar la câștigul lui de moment (vorba ceea, ce-i în mână nu-i minciună) și refuză să ia aminte la gravele prejudicii aduse țării sale.

            Dar meteahna în cauză nu poate fi atribuită în întregime anistorismului de care suferă românii de azi. Mai degrabă se poate vorbi de orbirea datorată câștigului în valută (căpătuirea prin orice mijloace) și, mai ales, de disprețul cinic al descurcăreților vizavi de proprietatea altuia și de bunul public, o detestabilă trăsătură care și-a luat avânt în perioada colectivizării și de care mulți dintre concetățenii noștri nu vor sau nu pot să se descotorosească.

            N.B.România postdecembristă se impune atenției prin cele două linii de forță ale unui activism specific, linii pe care țara este împinsă înspre jenă și mizerie generalizată:

            a)Politicienii se luptă în campaniile electorale pentru câștigarea pârghiilor puterii nu ca să scoată țara și grosul truditorilor ei din actualul impas, care de altminteri este opera lor, ci ca să se poată înfrupta în voie pe de o parte din buget, oricât ar fi acesta de sărac, iar pe de altă parte din banii care vin de la Uniunea Europeană. Căci ei știu foarte bine că România are nevoie de noi și noi împrumuturi pentru a fi sprijinită să nu se prăbușească cu totul, bani cu care nici vorbă să poată fi adusă prosperitatea și mulțumirea în casele celor de la care smulg voturile prin promisiuni mincinoase ;

            b)Atâta timp cât calea cea mai scurtă și mai rapidă de îmbogățire o reprezintă avuția națională și banul public, este limpede de ce aproape toți marii tâlhari ai României postdecembriste țin morțiș să fie în prim planul oribilei noastre politici dâmbovițene – vor să-și apere averile deja strânse pe căi nelegiuite și să vegheze asupra necinstitelor afaceri pe care le derulează în continuare, prin legi și acte normative despre care cu îndreptățire spunea Băsescu că sunt elaborate de hoți pentru hoți. Iar pământul patriei îi interesează pe acești avortoni doar prin prisma bogățiilor solului (ape, păduri, livezi, suprafețe agricole) și prin cea a bogățiilor subsolului (petrol, gaze naturale, sare, minereuri), bogății pe care le pot șuti sau le pot vinde străinilor pe prețuri de nimic pentru grosul cetățenilor, și asta din pricina comisioanelor încasate de acești neștiutori ai adevăratei legi a pământului, care spune că „pământul ne hrănește, ne rabdă și ne acoperă”.

            Iată însă că despăduririle iraționale se răzbună prin dezechilibrele pe care le provoacă tot acuși-acuși (secetă prelungită, alunecări de teren, furtuni devastatoare), iar lemnul românesc vândut după o sumară prelucrare, provoacă la rândul lui o considerabilă „hemoragie” a produsului intern.

            4.Nostalgia codrilor de altădată

            Și așa se face că am rămas cu nostalgia nepătrunșilor codri de altădată. Odinioară cu plutele și căruțele, astăzi cu mașinile, trenurile și vapoarele, lemnul românesc se duce și se tot duce pe apa sâmbetei, adică în burțile puținelor noastre fabrici rămase cât-decât rentabile, dar mai ales în burțile foarte rentabilelor companii occidentale.

            În goană după câștig și căpătuială, cui îi mai arde să păzească această mare avuție națională? Ori cui îi dă mâna să se apuce serios de reîmpăduriri? Unde mai punem faptul că anumite păduri scăpate ca prin minune de furia tâlharilor, nu au norocul să scape și de anumite boli...

            Mergând în acest ritm cu tăierile, nu peste mult timp turiștii români vor călători în Occident nu ca să se extazieze în fața minunilor civilizației de acolo, cu zgîrie nori și autostrăzi suprapuse, ci pentru a-și reaminti și a regreta una din superbele cumințenii ale naturii – pădurile seculare, de care românii continuă să-și bat joc, cu nesimțirea ce le-a fost inoculată de normele  absurdei lor democrații originale.

            Sighetul Marmației,                                                      George Petrovai

                30 dec. 2012

Superstiţii şi obiceiuri de ANUL NOU în lume

                                                                                     de Liliana Micu

În întreaga lume există superstiţii legate de Anul Nou, manifestate în diverse obiceiuri - sud-americanii poartă o anumită culoare pentru a avea noroc în dragoste sau bani, în timp ce japonezii se duc la templu pentru a-şi alunga păcatele făcute prin lovituri de gong.

De exemplu, în unele părţi din Elveţia şi Austria localnicii se costumează pentru a sărbători ajunul zilei de Sfântul Silvestru. În anul 314, oamenii au crezut că suveranul pontif al acelei perioade, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare ce va scăpa şi va distruge lumea în anul 1000. În amintirea acelei spaime, oamenii se îmbracă în costume neobişnuite.

În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, celebru pentru bunătatea sa. Copiii îşi lasă încălţările lângă şemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfântul cel bun. O mâncare tradiţională pentru această sărbătoare este "vassilopitta", o prăjitură în care este pusă o monedă din argint sau din aur. Cel ce găseşte moneda va avea noroc în anul respectiv.

În Scoţia, Anul Nou este numit "Hogmanay", iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, care sunt lăsate apoi să se rostogolească pe străzi. Astfel, anul vechi este ars şi celui nou îi este permis să vină. Scoţienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar.

În Scoţia a apărut şi "Auld Lang Syne", unul dintre cele mai populare cântece de Anul Nou printre vorbitorii de limbă engleză. Un cântec vechi, el a fost publicat pentru prima dată de poetul Robert Burns, în 1796, în cartea "Scots Musical Museum".

Un obicei spaniol de Anul Nou este să mănânci câte o boabă de strugure la fiecare din cele 12 bătăi la ceasului care vestesc trecerea în noul an, acestea reprezentând dorinţe pentru fiecare lună a anului următor. De asemenea, pentru mirese, noaptea de Anul Nou reprezintă ocazia de a-şi strecura verigheta în cupa de şampanie şi de a ciocni.

Un obicei similar există şi în Portugalia, cu diferenţa că aici sunt preferate smochinele. Astfel, în noaptea dintre ani, trebuie înghiţite 12 smochine, care simbolizează 12 dorinţe pentru anul ce vine.

La Liège, în Belgia, pe 1 ianuarie, există obiceiul de a mânca choucroute (un fel de varză murată cu cârnaţi) în familie, având sub farfurie, în mână sau în buzunar o monedă, pentru a avea bani tot anul.

La Napoli, în Italia, Anul Nou este întâmpinat printr-un obicei special, care constă în a arunca pe fereastră obiecte vechi, simboluri ale anului care a trecut. Astfel, obiecte de mobilier, vase, haine etc. ajung în stradă, spre nefericirea gunoierilor, care trebuie să treacă în timpul nopţii pentru a face curăţenie. Tradiţia, însă, tinde să dispară, deoarece prezintă reale riscuri pentru trecători. În noaptea de Anul Nou, numită "Capodanno", italienii obişnuiesc să pună pe masă mâncăruri speciale, despre care se spune că aduc bogăţie şi abundenţă.

În Olanda, Oudejaarsdag sau "ziua anului trecut" (31 decembrie) este sărbătorită prin multe focuri de artificii, care încep în zori şi ţin până târziu în noapte. De altfel, aceasta este singura zi în care artificiile sunt autorizate, ele fiind puse în vânzare cu numai trei zile înainte de Anul Nou.

În ţări din America Latină, precum Ecuador sau Peru, cu puţin timp înainte de Anul Nou, oamenii fac păpuşi de cârpă sau din hârtie creponată (muñecos), care reprezintă anul ce s-a terminat. Păpuşile sunt expuse apoi în faţa caselor până pe 31 decembrie, la miezul nopţii, când sunt arse în stradă. Există, de asemenea, credinţa conform căreia dacă porţi o anumită culoare la 12 noaptea, aceasta ar putea aduce noroc în anumite domenii. Astfel, se spune că galbenul este semn de bani, iar roşul poate aduce noroc în dragoste. De asemenea, cel care doreşte să călătorească tot anul trebuie să alerge prin cartier cu o valiză în mână, la ora 12 noaptea fix.

Ruşii obişnuiesc să bea şampanie la miezul nopţii şi, după ora 12, să deschidă uşile şi ferestrele pentru ca noul an să intre în casă.

În ebraică, Anul Nou se traduce prin "Rosh Hashanah". Este un moment sacru, când oamenii se gândesc la ceea ce au făcut rău în trecut şi promit că vor fi mai buni în viitor. Ceremonii speciale au loc în sinagogi, unde se cântă la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe şi produse din făină, pentru a aminti de vremea recoltei.

În calendarul islamic, care se bazează pe mişcările Lunii, data noului an este devansată cu 11 zile în fiecare an. În Iran, Anul Nou se sărbătoreşte pe 21 martie. Cu câteva săptămâni înainte de această dată, oamenii pun seminţe de grâu la încolţit, în vase speciale. Până la sosirea anului nou, grâul creşte şi simbolizează primăvara şi viaţa nouă care începe.

Nu toţi hinduşii sărbătoresc noul an în acelaşi timp sau în acelaşi fel. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le colorează în roşu, roz, violet sau alb. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În schimb, în sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori şi daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineaţa Anului Nou, copiii trebuie să ţină ochii închişi, până când sunt conduşi de mână la cutia cu daruri. În India Centrală, steagurile portocalii împodobesc toate clădirile în ziua de Anul Nou. În provincia Gujarat, în vestul Indiei, Anul Nou este celebrat la sfârşitul lunii octombrie, în acelaşi timp cu festivalul Diwali, când pe acoperişuri se pun mici lămpi cu ulei aprinse. În aprilie, când Soarele se mişcă din Casa Peştilor în Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka încep să sărbătorească Anul Nou. Acesta cade, de obicei, pe 13 sau 14 aprilie.

În Vietnam, Anul Nou este numit "Tet Nguyen Dan" sau mai simplu "Tet". El începe pe 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcţie de an. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou se duce la cer. Acolo, el spune cât de bun sau rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul călătoreşte pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obişnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în râu.

Anul Noul chinezesc este celebrat cândva între 17 ianuarie şi 19 februarie, când este Lună Nouă - "Yuan Tan". El este sărbătorit de chinezii din întreaga lume prin procesiuni pe stradă, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred că spiritele rele sunt peste tot în acea perioadă, aşa că aprind artificii pentru a le îndepărta. Uneori, ei îşi sigilează ferestrele şi uşile cu hârtie, pentru a nu lăsa spiritele malefice să pătrundă în casă.

Pentru japonezi, Anul Nou, numit "Oshogatsu", este una dintre cele mai importante sărbători şi un simbol al înnoirii. În decembrie, sunt organizate "petreceri de uitat anul" sau "Bonenkai", prin care oamenii lasă în urmă problemele şi grijile anului pe cale să se încheie şi se pregătesc pentru un nou început. Neînţelegerile şi animozităţile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul nopţii, familiile merg la cel mai apropiat templu pentru a împărţi saké (băutură tradiţională, n.r.) şi pentru a asista la cele 108 de lovituri de gong care anunţă trecerea în noul an (această cifră reprezintă numărul păcatelor acumulate într-un suflet de-a lungul anului, iar loviturile de gong simbolizează alungarea păcatelor unul câte unul şi purificarea sufletelor). Pe 1 ianuarie, copiii primesc otoshidamas - mici cadouri cu bani înăuntru.

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie - 1 ianuarie este numit la români Îngropatul Anului, denumirea de Revelion aparţinând timpurilor moderne. Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul cărţii "Zile şi mituri", asemănător divinităţii, timpul se naşte anual, întinereşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi moare, pentru a renaşte după alte 365 de zile. Ciclul sărbătorilor de Anul Nou este unul ritualic, împărţit simetric de Revelion în două segmente: perioada dintre Crăciun şi miezul nopţii de 31 decembrie şi apoi până la Bobotează.

În prima parte a ciclului, timpul se degradează: se măreşte noaptea, sporeşte frigul şi întunericul şi, odată cu acestea, spaima oamenilor că lumea merge spre pierzanie, că va veni momentul când Soarele va dispărea definitiv de pe cer. Se face apoi simţit fenomenul solstiţiului de iarnă, când Soarele începe să urce pe bolta cerului şi ziua să crească puţin câte puţin, "cu cât sare cocoşul pe pragul casei" sau "cu cât se mişcă puiul în găoacea oului". Prin multe obiceiuri şi credinţe care exprimă iniţial teama, dezordinea şi haosul, iar, după miezul nopţii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea şi echilibrul, oamenii acordă diverse semnificaţii fenomenelor naturale.

Urare din partea etnologului Pamfil BILŢIU

Varsă, Doamne, dar şi bine,

Dar şi bine, de la tine,

Peste masă, peste casă,

Peste toţi câţi sunt în casă.

Să roiască binele,

Ca vara, albinele.

Tot de bine s-aveţi parte

Şi de rău să fiţi departe.

Şi cu struţ de busuioc,

S-aveţi cu toţi noroc

Şi cu struţ de măgheran,

La anul şi la mulţi ani!

Familia Maria şi Pamfil Bilţiu

Urare de Anul Nou din partea dl. deputat Nicolae BUD

Anul 2013 să vă aducă bucurii sfinte,, pace şi linişte.

Binecuvântarea lui Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă însoţească mereu.

LA MULŢI ANI !!!

                                         Prof. dr. Nicolae BUD

Urare din partea pictoriţei Marinela Cherecheş CĂLUŞERU

Vechiul calendar șterge un an și ne dă șansa unui  nou început.

Să privim cu încredere în viitor.

 Nu-i așa că-i minunat  să avem în fiecare an un nou început. Să punem punct și să o luăm de la capăt. După ce ne-am făcut bilanțul să închidem într-un sertar al memoriei tot ce a fost rău, dureros și trist, să tragem învățămintele și să luăm cu noi în 2013 tot ce ne-a ajutat să fim mai buni. Vă doresc să vă trăiți viața cu entuziasm, bucurie, iubire și să aveți mereu zâmbetul pe buze.

Şi ce mai zice clipul de mai jos:

http://www.youtube.com/watch?v=CDmvqqaAueM

Raportul de activitate al Tinerilor Români Americani pe anul 2012

Iubiti frati români, la acest sfarsit de an ne aflam din nou in fata dumneavoastra, desi nu credeam ca vom mai reveni vreodata in lumea virtuala, pentru a va tine la curent cu situatia tinerilor din bisericile romane din America si Canada. Datorita faptului, ca odata cu retragerea nostra din lucrare, ajutorarea generatiiei tinere din mai multe biserici a fost oprita, iar programele de tineret cat si predicile in limba engleza au fost anulate atat din unele biserici cat si de la conventiile anuale; la insistentele a mai multor frati, ne-am simtit obligati ca sa preluam din nou aceasta activitate. Noi ne vom continua aceasta lucrare, doar pentru o perioada mai scurta de timp, pana cand o alta grupare de tinerii sinceri pentru Dumnezeu si lucrarea Lui, se vor pregati ca sa preia aceasta misiune, “pentru ca lucrarea cu tinerii sa continue”. Atat frati mai in varsta cat si generatia tanara doresc mult: “ca predicile si-n limba engleza in scopul salvari tinerilor pentru cer, sa nu mai dispara niciodata din bisericile romane din America si Canada”. Singurul lucru pe care acesti frati il cer pastorilor romani este: “ca odata pe saptamana, de preferinta duminica seara, sa se accepte predica si-n limba engleza in bisericile dansilor, cel putin 30 de minute”; pentru ca tinerii romani nascuti sau crescuti in America si Canada, sa inteleaga Cuvantul si Legile Lui Dumnezeu predicat in aceste biserici. Anul acesta, desi am fi dorit mult ca sa va aducem doar vesti bune, datorita faptului ca impotrivirile in a ajuta generatiea noastra continua, iar pierderile in randul tinerilor sunt tot mai mari, ne-am simtit obligati ca sa va scriem din nou cu lux de amanunte, problemele mari ale generatiei tinere din bisericile romane.

 Situaţia tinerilor şi a bisericilor române din America şi Canada:

 Credem ca la ora actuala, nu mai este nimeni strain de faptul, ca bisericile romane (din toate denominatiile crestine) din: America, Canada si chiar si din Australia, isi pierd de la credinta generatia tanara. Aceasta se datoreaza faptului ca majoritatea dintre noi, desi frecventam bisericile romane nu intelegem mesajul Evangheliei predicat in limba romana. Neintelegand aceste mesaje, desigur ca cei mai multi dintre tinerii, nu mai ajung niciodata ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Asa cum stiti, credinta nu se mosteneste din parinti, “ea vine in urma auziri si intelegeri Cuvantului Lui Dumnezeu” (Romani 10:17, Efeseni 1:13). In realitate toti acesti tinerii, eii se afla prin bisericile romane doar din respect fata de parinti lor, nu pentru ca ar simti ceva pentru Dumnezeu si lucrarea Lui. Odata plecati sau scosi afara din aceste biserici, istoria tinerilor proveniti din parinti emigranti ne spune: “ca cei mai multi dintre acestia, nu vor mai frecventa niciodata nici o alta biserica”. Pentru ca acesti tineri sa ajunga ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu, exista doar o singura solutie: “predicarea Evangheliei pe intelesul lor, pe toata perioada cat eii inca se mai afla prin bisericile romane”. Noi am ajuns la convingerea, ca 30 de minute odata la saptamana, ar fi suficient pentru a salva generatia nostra pentru Imparatia Lui Dumnezeu.

 Problema noastra mare la oara actuala, sunt majoritatea pastorilor romani din America si Canada. Acesti oameni, pentru faptul ca dansi nu pot ca sa predice si-n limba engleza, de frica ca noi tinerii le vom lua functiile si salarul, opresc in totul o asemenea lucrare. Cu regret si durere va spunem, cu exceptia celor 20 de lucratori din bisericile care dau predica si-n limba engeza de pe “lista noastra”, toti ceilalti pastori care se impotrivesc, au ajuns sa fie “un adevarat blestem” pentru toate generatiile de tinerii romani din toate celelalte biserici. Impotrivirile dumnealor, cauzeaza nu numai pierderea generatiei tinere, dar si inchiderea a tot mai multe dintre bisericile romane din America si Canada. Ceia ce se observa tot mai mult la pastorii romani, este frica dumnealor ca vor fi inlaturati de la putere de catre generatia tanara. Datorita acestui fapt, orice schimbare ceruta de noi ii pune in panica, iar prezenta noastra prin bisericile dansilor le produce o neliniste sufleteasca; cu toate ca noi nu dorim ca sa facem nici o schimbare in ce priveste doctrina bisericilor romane, si nu suntem absolut de loc interesati in pozitiile si realizarile dansilor financiare. Ca fapt concret va putem spune ca-n toti acesti ani, nici cel putin unul dintre pastorii romani care au dat predica si-n limba engleza, nu si-au pierdut postul de pastor datorita noua.

 Chiar si pastori care dintr-un motiv sau altul au plecat sau au fost schimbati, toti acestia au fost inlocuiti tot cu pastori romani emigranti, care nu pot sa predice si-n limba engleza. In realitate, atat noi cat si parinti nostri, nu dorim absolut de loc ca sa aducem pastori americani in bisericile romane. Tote exclamarile pastorilor nostri aduse la intrunirile dansilor, de genul: “Fratilorrrr!!!!!! aveti mare grijaaaa!!!!!! daca acesti tineri se vor ridica si vor fi promovati, noi ne vom pierde functiile si salarul. Pentru fapul ca noi nu putem predica pe limba lor, acestia fiind multi isi vor aduce pastori care predica-n engleza, in felul acesta se va termina cu noi”. Asa cum puteti realiza iubiti frati, toate aceste argumente nu sunt adevarate. Generatia noastra, nu a dorit si nu intentioneaza ca sa-i schimbe pe nici unul dintre dumnealor. Dorinta sincera a tinerilor intodeauna a fost si este: “doar de a intelege Legile si Cuvantul Lui Dumnezeu predicat in bisericile romane, si nimic mai mult”. An dupa an, prin articolele noastre ne-am straduit ca sa-i linistim si sa-i asiguram pe acesti frati, ca nici unul dintre dumnealor nu-si vor pierde posturile si salariul de pastor datorita noua. Cu toate acestea cei mai multi dintre eii, sunt tot mai agitati si tot mai ingroziti de generatia tanara. Datorita acestui fapt, starea dansilor de tensiune si neliniste sufleteasca, ii face ca sa ia decizii in pripa si hotarari lipsite de intelepciunea Lui Dumnezeu.

 Tragedia de la Conventia Bisericilor Penticostale:

 Anul acesta asa cum stiti, la conventia anuala a bisericilor penticostale care a avut loc in Seattle Washington, pastori nostri romani ne-au anulat atat programul tinerilor, cat si cele 30 de minute de predica si-n limba engleza odata la an, “o hrana sufleteasca atat de necesara pentru generatia tanara”. In toti acesti cinci ani, de cand am fost si noi inclusi in programele convetiilor romane, in timplul predicilor in limba engleza de la aceste intruniri, zeci sau chiar sute de tinerii in fata miilor de martori si-au predat viata Lui Dumnezeu. Prin aceasta s-a dovedit faptul: “ca atunici cand mesajele sunt intelese, tinerii sunt foarte receptivi si ascultatori, iar Cuvantul Lui Dumnezeu are o putere extraordinara si asupra lor”. Desi rezultatele au fost uimitoare si peste asteptarile celor mai multi, prin stoparea acestor programe de la conventiile anuale pastori nostri ne-au spus: “ca NU acesta este interesul dansilor”. Din nefericire aflam, ca intoarcerea tinerilor la Dumnezeu intr-un numar atat de mare, a starnit o panica si o groaza infioratoare in sufletele celor mai multi. Ca rezultat, Consiliul Pastoral al Conventiilor Romane, impreuna cu Bordul de Conducere a Uniuni Bisericilor Penticostale, sub conducerea pastorului organizator “Vasile Antemie” si a presedintelui Uniuni pastorul “Cornel Avram”, intr-o unanimitate de voturi au luat hotararea, “ca sa se suspendeze in totul atat programul tinerilor, cat si predicile in limba engleza din programele anuale ale conventiilor romane”. S-a constatat faptul, ca dumnealor urmaresc cu mult interes, ca sa se treca din nou la sistemul dictatorial de operare si control, folosit de conventiile romane de mai bine de 40 de ani. In cazul acesta, tinerilor nu li se vor mai da absolut nimic, nici cel putin o predica de 30 de minute odata la an. Majoritatea dintre noi, la aceste intruniri vom fi folositi doar pentru infrumusetarea sali si a programelor, si ca un entertainment pentru fratii romani.

 Prin acest sistem de operare, s-a aplicat din nou regula: “zece predici romanesti, si a unsprazecea in limba romana”, ca nu cumva acesti tinerii sa ajunga ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa inteleaga Legile Lui. Ca apoi ramanand prin bisericile romane, sa puna in pericol posturile si salariile pastorilor nostri. In ce priveste fraza din Constitutia Uniuni Bisericilor Penticostale, prin care pastori romani ne-au spus: “Deoarece tanara generatie este o preocupare primordiala a activitatii noastre, suntem deschisi pentru folosirea limbii engleze in propovaduire si inchinare”. Asa cum puteti realiza iubiti frati, aceasta fraza este un mare neadevar. Ea se afla scrisa in Constitutia Uniuni, doar pentru a duce crestini romani in eroare si pentru a obtine cat mai mult supor financiar chear si din partea parintilor nostri. Pe toata perioada conventiei, cu toate ca nu s-a pregatit absolut nimic pentru a hrani spiritual si generatia tanara, majoritatea pastorilor nostri ne-au dat de inteles ca n-au uitat de noi. In prealabil, prin predicile dansilor in limba romana, s-au facut eforturi mari pentru a se scoate in relief motivele dumnealor pentru care, nu mai vor ca sa ne dea nici cel putin o predica si-n limba engleza odata la an, ca si noi sa ne putem hrani spiritual din Cuvantul Lui Dumnezeu. Pentru a-si sfinti lucrarea si a se documenta Biblic de decizia luata, la aceste intruniri s-a ales ca subiect de discutie, versetul din Iosua 24:15. Prin acest verset nea fost relatat, cum acest om al Lui Dumnezeu (Iosua), care a condus poporul Israel spre tara Canaan spune: “Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului!”. Prin acest paragraf Biblic, pastori nostri ne-au spus-o din nou si din nou: “ca nu-i de datoria si de responsabilitatea dansilor, de-a conduce generatia tanara spre cer”. Comform acestui verset, este de datoria fiecarui parinte, ca-n familie sa-si rezolve problema de mantuire a copiilor lor, in nici un caz in bisericile romane.

 Acesti frati, daca mai citeau inca cateva versete din istoria poporului evreu aflau, ca in realitate Iosua a fost cel care a condus copii lui Israel spre tara Canaan, nu parinti dansilor. Conform cuvantului Lui Dumnezeu, parinti celor mai multi dintre eii impreuna cu batrani poporului, murisera in pustie. Daca vom studia Scripturile vom putea afla, ca conducerea generatiei tinere spre cer, este si de responsabilitatea si de datoria a fiecarui pastor roman. In Ioan 21:15 prima porunca pe care i-a dat-o Domnul Isus lui Petru si apoi pastorilor romani a fost: “Pasteti mieluseii Mei”. In Ioan 10:11 Domnul Isus le spune, “nu parintilor ci pastorilor”: “Pastorul cel bun isi da viata pentru oile sale”. In realitate Dumnezeu le cere acestor oameni, mult mai mult decat le-am cerut noi. Cu toate acestea, atat prin bisericile dansilor cat si la intrunirile anuale ale conventiilor romane, prin atitudinea luata si deciziile facute, acesti frati ne-au spus-o din nou si din nou: “ca-n ciuda legilor Lui Dumnezeu date cu privire la tinerii, dumnealor il vor ignora pe Dumnezeu si poruncile Lui si ne va ignora si pe noi si nevoile noastre, si nu ne vor da nimic”; nici cel putin o predica de 30 de minute odata la an, pentru ca si noi sa putem fi salvati pentru cer. Mai mult decat atat, ca sa ne dovedeasca public ca din proprie initiativa se opun cu incapatinare, atat poruncilor Lui Dumnezeu cat si cerintelor noastre; pe pastorul mult iubit de tinerii pe fratele “Leonard Semenea”, (la predicile caruia in fiecare an la aceste intruniri, se intorceau sute de tinerii la Dumnezeu); de data aceasta l-au scos din programele conventiei, si l-au pus cu ordinea prin sala. Prin aceasta lideri nostri ne-au spus: “ca dansi sunt la putere si fac ce vor”. In prealabil, asa ca si judecatorul nedrept din Biblie (Luca 18:1), “eii de Dumnezeu nu se teme, iar de oamemi nu se rusineaza”.

 Reactia fratilor romani, la abuzul de putere al pastorilor nostri:

 Ceia ce ni s-a parut absolut incredibil, aberant dar mai ales revoltator la conventia anuala a bisericilor romane, a fost si felul in care frati romani cat si parinti multor tinerii din bisericile noastre, se lasau calcati in picioare, insultati, jigniti si violati in demnitatea lor de oameni (daca or mai avea asa ceva) de pastorii romani, care dintr-o incapatinare inexplicabila, nu acceptau sub nici o forma ca sa le mai dea copiilor lor, nici cel putin o predica de 30 de minute odata la an. Desigur ca atitudinea iresponsabila a acestor parinti si frati, ne-a tulburat mult sufletele si ne-a facut ca sa va scriem aceste randuri. Noi ne dam seama tot mai mult ca-n realitate, nu numai pastori romani sunt vinovatii pentru pierderea generatiei tinere si inchiderea bisericilor romane. Vinovati sunt si membri acestor biserici, impreuna cu parinti multor tinerii. Ceia ce este foarte tragic in poporul crestin roman, este lipsa de unitate si interes a celor mai multi, in a ajuta lucrarea Lui Dumnezeu de salvare a generatiei tinere. Acesta a fost si unul dintre motivele esentiale pentru care, in urma cu un an ne hotarasem ca sa abandonam aceasta lucare. Va vom da cateva exemple: Din cate am realizat noi, pe parinti cu copii minori de exemplu, nu-i intereseaza absolut de loc problemele tinerilor adolescenti din bisericile dansilor. Parinti care intr-un fel sau altul, si-au rezolvat intr-o masura oarecare problema de limba a copiilor lor, pe acestia nu-i intereseaza absolut de loc, ce se va intampla cu restul de tinerii din bisericile romane, care nu inteleg mesajele in limba romana. In cazul parintilor care au experimentat deja tragedia secolului XXI, in care si-au pierdut aproape toti copii, acestia au luat de buna expresia romaneasca care spune: “sa moara si capra vecinului”. In cazul acesta, nu are decat sa se piarda si ceilati tineri din bisericile romane, nu numai copii dumnealor. In ceia ce ii priveste pe pastori si lucratori din bisericile noastre, cu toate ca si eii sunt parinti, acestia in mare parte isi au proiectele si interesele dumnealor personale, care nu au absolut nimic de a face cu salvarea tinerilor, sau a propiilor lor copii pentru cer. In realitate, in crestinatatea romana totul este: “eu, mie si pentru mine”, in rest pe cei mai multi nu ii intereseaza absolut nimic de nimeni. V-am putea da o multime de versete biblice, prin care Dumnezeu combate o asemenea comportare, dar credem ca si aceasta ar fi doar o pierdere de vreme.

 In decursul acestor sase ani de activitate, am realizat ca foarte multi parinti si frati, atat din randul membrilor cat si din randul pastorilor romani, in realitate eii stiu ca copii dansilor au probleme mari. Sunt foarte constienti si de faptul, ca acesti tineri pentru ca nu inteleg mesajele din bisericile romane, nu-L cunosc pe Dumnezeu. Cu toate acestea majoritatea nu fac mai nimic, lasand timpul ca sa le rezolve poroblemele copiilor dumnealor. In cazul in care faptele urate ale unor tinerii devin publice, actiunea de urgeneta a acestor parinti si frati este, ca sa nu recunoasca nimic si sa acopere cat mai repede faptele acestor copii, pentru a-i putea casatori in biserica. Din discutiile avute cu acesti parinti aflam, ca cei mai multi dintre dumnealor compara tinerii nascuti in America sau Canada, cu situatia dansilor din perioada adolescentei din Romania. In realitate, in ani tinereti si dumnealor erau “niste tinerii imperfecti”, si cu toate acestea dupa un timp si-au revenit, s-au mai copt la minte cum spune romanul, si au ramas in biserica. Problema mare este, ca America nu este Romania, iar secolul in care traim noi nu se poate compara cu nici unul dintre secolele trecute. Din nefericire salvarea tinerilor din bisericile romane, necersita o unitate totala si o actiune urgenta, atat la nivel de familie cat si la nivel de biserica. Daca vor lasa timpul ca sa treaca, istoria ne spune ca situatia acestor tinerii nu se va mai ameliora niciodata, dimpotriva ea se va agrava tot mai mult de la un an la altul. In cazul acesta, cei mai multi tinerii vor deveni dependenti la tot felul de: stuperfiante, droguri, alcool si-o viata mizerabila departe de Dumnezeu. Sansele lor de-a mai fi salvati, pentru uni vor fi foarte mici, iar pentru alti vor fi inexzistente.

 Prin activitatea noastra de salvare a tinerilor romani, in multe cazuri la ore tarzii ajungem prin locurii mai putin populate de frati din bisericile romane. Spre surpriza noastra, in aceste localuri publice “in care uraciunea pustiiri este la ea acasa”, ajungem ca sa intalnim persoane tinere din bisericile romane, la care nu ne asteptam. Discutand cu parinti acestor tinerii am ajuns sa realizam, ca-n bisericile romane mai exista o categorie de parinti (frati de rand sau chiar si pastorii), care pentru faptul ca se incred in copii dansilor, au ajuns ca nici cel putin nu le trece prin minte, in ce prapastii mari au cazut deja adolescenti din casele dumnealor. Americani au o vorba: “Trust but verify”. Noi credem ca ar fi bine ca toti parintii, foarte discret sa-si urmareasca copii, pentru a afla cat mai multe lucruri despre eii. Din cate am realizat noi, tragedia celor mai multi parinti din bisericile romane din America si Canada este, ca in momentul in care au aflat unele lucruri despre copii dansilor, acestia sunt deja intr-o stare foarte avansata si cei mai multi nu mai pot fi ajutati. Poate veti spune: “acestia nu pot fii tinerii din bisericile noastre. Ai nostri copii sunt toti in biserica, majoritatea canta in: cor, fanfara si orchestra”. Am vrea sa va spunem iubiti frati, ca va inselati singuri. In general majoritatea acestor tineri intalniti de noi, eii au cantat, canta si uni inca vor canta in formatiile bisericilor romane, si cu toate acestea fac si alte lucruri. Pentru faptul ca eii nu inteleg mai nimic din mesajul transmis in limba romana, cei mai multi au ajuns ca sa considere bisericile noastre, “niste cluburi romanesti cu caracter crestin”. Neintelegand prea multe din tot ce se petrece in aceste localuri, aceste “cluburi romanesti cu caracter crestin”, au devenit tot mai plictisitoare si tot mai obositoare pentru cei mai multi. In cazul acesta, tot mai multi tinerii romani sunt in cautarea altor cluburi.

 Motivele pentru care noi acuzam pastori romani, pentru pierderea generatiei tinere:

 Da, stim, ca multi dintre dumneavoastra nu va simtiti comfortabili, pentru ca chear noi tinerii ne-am gasit, ca sa scriem unele lucruri despre pastorii romani si activitatea dansilor. Am vrea sa stiti iubiti frati, ca nu ne este de loc usor, iar lucrarea care ni s-a incredintat o facem cu o mare frica si temere de Dumnezeu, si cu o multa responsabilitate fata de dumneavoastra. Daca ne vom duce in Cuvantul Evangheliei vom afla, ca pentru a ne desavarsi caracterul nostru de crestin, Dumnezeu ne cere: sa fim intelepti, sa fim vigilenti, sa fim vegheatori, sa fim candele aprinse care lumineaza in permanenta. Ni se cere, ca sa fim desavarsiti in lucrarea Lui Dumnezeu de salvarea a oamenilor, si plini de ravna in Duhul Slujiri. Pentru faptul ca generatia noastra este in cauza si in criza, iar pastori romani sunt cei direct responsabili si vinovati pentru situatia deplorabila in care ne aflam, desigur ca nu vom putea tacea. Conform cuvantului Lui Dumnezeu, in lumea noastra sunt mai multe categorii de lucratorii in campul Evangheliei. Cei interesati va rugam sa cititi versetele din: Ioan 10:11, Zaharia 11:16, Marcu 13: 14, Zaharia 11:15,16, Ezechiel 34:2, Ieremia 23:1, Ezechiel 34:4, Ieremia 10:21, Isaia 1:15, Zaharia 11:17, s.a.m.d. Legat de cazul nostru, noi ne vom ocupa doar de primele doua categorii: 1). In prima grupa Domnul Isus n-il ilustreaza pe “pastorul cel bun” care isi da chiar si viata pentru oile sale (Ioan 10:11)”. Acesti lucratori, eii se adapteaze la cerintele si nevoile turmei si fac absolut totul pentru salvarea eii, dand chear si predici in limba engleza, pentru a salva tanara generatie pentru cer. Pe acesti pastorii noi ii iubim mult, ii respectam si ii suportam, pentru dragostea si daruirea dumnealor in lucrare. 2). In a doua categorie, Biblia ni-i ilustreaza pe “pastorii materialisti.” Acesti oameni din nefericire, au cu totul alte interese si alte obiective de realizat, total diferite de cele date de Dumnezeu “de a-i salva turma pentru cer”. In Zaharia 11:16 Biblia ne spune: “Iata, voi ridica in tara un pastor caruia nu-i va pasa de oile care pier; “nu se va duce ca sa le caute pe cele mai tinere”, nu le va vindeca nici pe cele ranite, iar celor grase le vor manca carnea de nu le va mai ramane decat copitele!”

 In cazul nostru, acestia sunt pastorii romani de la Conventia Bisericilor Penticostale. Cei mai multi dintre dumnealor, tremura spunand: “daca noi vom accepta si limba engleza in bisericile romane si la intrunirile anuale, s-a terminat cu noi. Pentru faptul ca noi nu putem predica si-n limba engleza, acesti tinerii isi vor aduce pastori americani care predica pe limba lor. Singura noastra sansa de a ne salva posturile si salarul este: de a promova tot mai mult limba si cultura romana in bisecile Lui Dumnezeu. Numai in cazul acesta, crestini romani vor avea o neaparata nevoie de noi.” Dupa o asemenea gandire cat si dupa experientele avute cu acesti oameni, noi credem ca NU mai exista o singura persoana care sa nu realizeze, caci conform Bibliei acesti frati au probleme mari, atat la capitolul slujire, cat si in ce priveste respectarea legilor Lui Dumnezeu date cu privire la oameni si-n special la tinerii. Dupa incidentul care a avut loc la conventia bisericilor romane, noi credem ca “numai un om fara minte” ar mai putea sa creada, ca acesti pastori romani dupa 10 predici in limba romana, nu au mai avut nici o alta altenativa decat sa ne ia chiar si cele 30 de minute de program si-n limba engleza odata la an.” Numai un om lipsit de intelepciunea Lui Dumnezeu ar putea spune, ca mesajul (care a inlocuit programul tinerilor) prezentat de pastorul “Cornel Avram”, ar fi fost mult mai important decat salvarea generatiei noastre pentru cer. Dupa parerea noastra predica acestui frate (cu aceea lectie de gradinita cu macheta de casa), prin care ne-a explicat in detalii importanta fundatiei, a zidurilor si a acoperisului la o cladire, a fost in totul un disappointment si o pierdere de vreme. Credem ca slujitorul Lui Dumnezeu Avraam din vechime, care traind in corturi se lupta cu inversunare, ca samantia neamului lui sa ajunga un popor mare; la judecata va avea mari probleme cu slujitorul Avram al secolului XXI, care traind in palate se lupta din toate puterile, ca sa distruga semintia nemului lui din America si Canada.

 Noi va rugam iubiti frati, ca sa nu priviti cu usurinta, la tot ceia ce fac acesti oameni prin bisericile romane si la conventiile anuale. Din nefericire pierderea generatiei tinere de la credinta, nu este doar pierderea noastra. Ea este si pierderea bisericilor romane si a Lui Dumnezeu, care si-a dat viata si pentru noi. Daca ati urmarit atenti, marile evenimente din ultimi ani din bisericile romane din America si Canada, ati putut sa aflati ca mai multi dintre pastori nostri romani au fost prinsi in pacate mari, pacate grele, care s-au petrecut pe durate de zeci de ani. Din nefericire, pe toata perioada cand dansi traiau in pacat, acesti oameni au fost implicati in cele mai mari si sacre lucrari spirituale din bisericile romane, unice in viata celor mai multi dintre noi. La binecuvantari de exemplu, acestia si-au pus mainile peste noi nascuti, la nunti si-au pus mainile peste tinerii in castorie, la botezurile in apa si-au pus mainile peste cei care au facut un legamant prin apa botezului, la ungerile de pastorii si-au pus mainile peste viitori lucratori, in cazuri de boala si-au pus mainile peste bolnavi s.a.m.d. Daca ne vom duce in Isaia 1:15 vom afla, ca Dumnezeu le spune unor asemenea oameni: “Cand va intindeti mainile, imi intorc ochii de la voi; si oricat de mult v-ati ruga, n-ascult, caci mainile va sunt pline de sange!” Acest verset pe noi ne-a framantat mult de tot si ne-a facut ca sa ne punem intrebarea, “toate aceste lucrari facute de acesti oameni pe perioda cand dumnelaor traiau in pacat, sunt ele oare recunoscute si acceptate de Dumnezeu?” Multi dintre noi care ne aflam in pragul casatoriei, ne cutremuram gandindu-ne “ca oficierea castoriei noastre, cu toate ca o vom face in biserica, s-ar prea putea ca sa nu fie recunoscuta si acceptata de Dumnezeu, datorita unor asemenea lucratori”. Poate uni frati, va oferiti sa ne dati unele explicatii biblice in sensul aceasta.

 Ceeia ce ne-a uimit mult de tot in ultima vreme, a fost nu numai acesti pastori romani dar si membri din bisericile dansilor. Biblia ne spune: “pe adevarati lucratori in campul Evangheliei ii veti cunoaste dupa faptele lor (Matei 7: 15-20), nu dupa performanta pe care acesti oameni o dau pe scenele conventiilor, sau pe la amvoanele bisericilor.” In ultimi ani in mai multe cazuri, membri unora dintre bisericile romane, intradevar au ajuns ca sa afle faptele urate ale pastorilor dumnealor, care ani de zile au trait in pacat. Cu toate acestea, in ciuda dovezile incontestabile aduse impotriva acestor oameni, cei mai multi dintre acesti frati au continuat ca sa-i suporte. Din cate am realizat noi, majoritatea fratilor romani din bisericile noastre, deabea astepta ca sa-l prinda pe pastorul dansilor in pacat, ca la sfarsit de saptamana sa aiba motiv de a-l ierta de saptezeci de ori cate sapte (Matei 18:22). Noi credem ca ar fi bine, ca frati romani sa studieze Scripturile si sa aiba mare grija in tot ceia ce fac. Deciziile dumnealor mai putin gandite, pune in pericol starea spirituala a bisericilor romane. In realitate, este o diferenta foarte mare intre o gresala si intre un pacat facut cu voia. In acelasi timp, nu acestea sunt pacatele si oameni care trebuie sa fie iertati “de saptezeci de ori cate sapte”, si nu dumnealor sunt cei care trebue sa-i ierte. Biblia ne invata, ca iertarea si reinstaurarea unor asemenea oameni in lucrare o face Dumnezeu, in schimbul: caintei, recunoasterii si marturisiri pacatului. In cazul acesta, se cere o transformare si o pocainta totala, nu minciuna si lipsa de responsabilitate, cum s-au manifestat la cei mai multi dintre cei acuzati. Deasemenea conteaza foarte mult, care este mesajul care le este transmis, celorlalti lucratori din bisericile romane. Statisticile ne spune: “ca daca un numar oarecare de infractori (ai legilor de orice fel) au fost prinsi, inca de doua ori atatia sunt cei pe care nu-i vor prinde niciodata,” datorita talentului si abiliati dansilor de a-si masca aparenta si de a-si ascunde faptele urate.

 Marturisirea facuta de pastorul Petrica Lascau:

 In timpul calamintatilor spirituale de la conventia anuala, in care ce cei mai multi dintre pastorii romani ponegreau public tinerii si parinti nostri, pentru a-si justifica motivele dumnealor marsave, pentru care ne-au luat totul; la amvonul conventiei a fost invitat pastorul Petrica Lascau. Spre surpriza noastra acest frate, contrar mesajelor aduse de pastori anteriori, a lasat rusinea la o parte si cu o dragoste de tata marturiseste public in fata miilor de frati romani, acele periode grele din viata dansului, in care a ajuns ca sa-si piarda de la credinta chiar si ultimul copil. Noi cunoastem foarte bine familia Lascau si ne mandrim cu asemenea parinti. Il felicitam pe fratele Petrica, atat pentru actiunea luata in familie, cat si pentru indrazneala si curajul dumnealui, de a se da ca exemplu si dea-si marturisi public problemele familiei. Acest frate, in fata miilor de martori a dovedit, in cazul dansului “dragostea de tata a depasit mult orgoliul de pastor roman.” In ciuda injosirilor care l-ar putea afecta, in smerenie s-a indentificat cu cei mai multi dintre parintii tinerilor din bisericile romane, care si eii au aceliasi probleme si aceliasi necazurii cu copii dumnealor, ca si dansul. Din nefericire, stim si multi alti pastorii romani care se afla in aceiasi situatie cu copii dansilor. Cu toate acestea majoritatea tac si se ascund, de frica ca nu cumva sa afle crestini romani, ca si dumnealor asa ca si multi alti parinti, “nu au putut, sau au esuat in a-si protejeze copii de puterea intunericului”. Realitatea este, ca atat copii pastorilor cat si ceilalti tinerii din bisericile romane, au aceliasi slabiciuni si aceliasi nevoi. Ce bine ar fii daca toti pastorii romani asa ca si fratele Petrica Lascau, ar recunoaste public problemele generatiei tinere, si ne-am uni fortele pentru a ne lupta “nu intre noi”, ci cu puterea intunericului care distruge generatia tanara din bisericile romane. In realitate, aceasta-i trimeterea pe care ne-a facut-o Dumnezeu. In nici un caz nu a cerut niciunuia dintre noi, “ca sa protejam limba si cultura romana, cu pretul sacrificari in masa a generatiei tinere.”

 Pericolele mari care urmaresc tinerii secolului XXI:

 In ultima vreme tot mai multi dintre frati romani, pentru a-si justifica lipsa de interes si motivele pentru care NU vor ca sa ne ajute, vin la noi cu o multime de intrebari de genul: De ce nu invatati romaneste? De ce nu plecati la americani? De ce distrugeti bisericile romane? De ce vreti ca sa dati jos pastori romani? De ce nu va indentificati numele? s.a.m.d. In invalmaseala aceasta mare, care nu are absolut nimic de a face cu mantuirea oamenilor sau a tinerilor pentru cer, infernul profita de naivitatea acestor frati, si face ravagii in generatia tanara din bisericile romane. Desi ne este foarte greu ca sa abordam unele subiecte, vazand “lipsa de intelepciune a celor mai multi,” ne simtim obligati ca sa le spunem lucrurilor pe fata; pentru ca atat conducerile bisericilor romane cat si acesti frati, sa intelega tot mai mult cauzele pentru care ne luptam, si care sunt realizarile reale pe care ni le dorim atat de mult in viata noastra. Spre deosebire de toate articolele noastre anterioare, de data aceasta vom incerca ca sa va aducem cazuri reale din viata tinerilor adolescenti din bisericile romane, ca sa puteti intelege tot mai mult “de ce noi tinerii avem o nevoie mult mare de un ajutor urgent, mult mai mult decat o au frati batrani din bisericile noastre”. Incurajati de mesajul adus de pastorul Petrica Lascau de la conventia anuala, cat si de marturisile facute de un grup de tinere adolescente din statul Michigan, (care au trait deja drama secolul XXI din bisericile romane), va vom relata o parte din pericolele mari care urmaresc generatia tanara a zilelor noastre.

 In unele biserici cazurile au fost atat de grave incat, dupa ce uni tinerii si-au marturist pacatele pastorilor lor, acestia fara nici o explicatie i-au alungat din bisericile dansilor. Pentru faptul ca stim cum sunt primite asemena vesti in comunitatea romana, in momentele de fata avem emotii mari si ne este foarte greu ca sa va scriem. In realitate nu stim ce se va intampla dupa ce v-eti afla, pana unde au ajuns uni dintre copii fratilor si chiar si a pastorilor romani din bisericile noastre din America si Canada. Indiferent ce se va intampla, inca de la inceput noi va rugam in numele Domnului Isus “care si-a dat viata si pentru acesti tinerii”, ca sa nu-i insultati si sa nu-i raniti. In realitate eii au ajuns in starea in care se afla, si datorita lipsei de intelepciune si interes, a lucratorilor nostri si a generatiei mai in varsta din bisericile romane. Deasemenea va rugam mult, ca insultele aduse la adresa tinerilor, “sa nu ni le scrieti in limba engleza” pentru ca nu vi le vom publica. In decursul anilor mai muti dintre noi, prin eforturi mari i-am adus pe uni dintre acesti tinerii din nou in bisericile romane, si nu am vrea ca nici unul dintre dumneavoastra, sa ii scoateti afara din Casa Lui Dumnezeu. Daca nu aveti cuvinte de incurajare si zidire sufleteasca, noi va rugam mult de tot ca sa nu ne scrieti absolut nimic. Am vrea sa stiti, ca noi succesele nu ni le numaram in popularitatea blog-ului, si nici in numarul mare de comentarii primite la articolele noastre. Sucesele nostre sunt numarate, in numarul mare de tinerii pe care putem sa-i scoatem din prapastiile mari in care au cazut, si sa-i aducem la Dumnezeu. In continuare va vom prezenta o parte dintre pericolele mari ale secolului XXI, care distrug generatia tanara din bisericile romane din America si Canada.

 1). Pornografia:

 Pornografia asa cum stim, este unul dintre pericolele mari care urmaresc generatia tanara. In viata celor mai multi dintre noi, aceasta a aparut prin deschiderea unui simplu e-mail, primit de la o persoana necunoscuta. Ajunsi intr-o asemenea situatie penibila, actiunea de urgenta a celor mai multi a fost, ca sa stergem cat mai repede mesajul si sa inchidem compiuterul, continuandu-ne activitatea obisnuita. Cu toate eforturile facute de a uita tot ce vazusem, aceste imagini degradante cu barbati si femei goi, ne apareau din nou si din nou in fata ochilor. Desichizand si alte email-uri, desigur ca curiozitatea pentru uni tinerii a devenit tot mai mare si nu putini au ajuns ca sa nu se mai poata opri, in a privi aceste imagini. Ajunsi intr-o asemenea situatie, cei mai multi dintre acesti tinerii, din dorinta de a scapa de acest cosmar nedorit s-au dus la pastori dansilor si si-au marturisit pacatul, cerandu-le sprijin si ajutor. Cu regret aflam, ca in cele mai multe cazurii fara prea multe explicatii, pastori romani dupa ce i-au rusinat bine le-au spus: “ca sa nu mai vina la ei cu asemenea mizerii”. Deasemenea unora dintre acesti tinerii, pastorii dansilor le-au interzis ca la ungerile de frati, sa mai mearga in fata cu asemenea pacate. In Ioan 1:29 Biblia ne spune: “Mielul lui Dumnezeu a venit pe pamant, NU ca sa mantuiasca sfinti, ci ca sa ridice pacatele lumii.” Iar dupa ce si-a terminat lucrarea aflam, ca prima persoana mantuita a fost “un talhar” (Luca 23, 40-43). Noi credem ca este foarte important ca-n cazul acestor tinerii, pastorii romani sa nu-i scoata afara din bisericile dansilor.

 In realitate, ceia ce s-a intamplat in viata acestor adolescenti, a fost o reactie normala a corpului. In scoli am invatat, ca atunci cand te uiti la poze pornografice, creierul omului elimina anumite substante neurochimice, care produc o senzatie placuta corpului. In realitate, poronografia este folosita de diavolul, pentru a-i ispiti pe tinerii crestini ca sa cada in pacate mai mari. Aceasta anomalie descopera la timp, cu putin efort si suport spiritual din partea oamenilor Lui Dumnezeu, se poate inlatura foarte repede. In realiate toti acesti tinerii, eii sau dus la pastori dansilor NU pentru ca ar fi acceptat asa ceva in viata lor, ci pentru ca vroiau ca sa scape de acest pacat si sa nu-l mai faca. Marea problema din bisericile romane este, ca cei mai multi dintre pastorii romani, fiind interesati doar de generatia mai in varsta, defectele si slabiciunile tinerilor le folosesc ca o arma impotriva lor, pentru a-i umili in fata fratilor si pentru a-i scoate afara din bisericile dansilor. Tragic este faptul, ca in timp ce bisericile romane alunga tinerii, si NU investesc absolut nimic pentru reabilitarea lor, diavolul si slujitori lui in America de exemplu, au ridicat “Industria Pornografica” la o afacere anuala de 97 de miliarde de dolari. Ce bine ar fi, daca si pastori nostri romani ar intelege toate acestea, si lasand frati batrani s-ar ocupa tot mai mult in educarea generatiei tinere, “invatandu-i cum sa se fereasca de asemenea pacate”. In cazul fratilor batrani aflam, ca dupa o anumita varsta (60+) aceste substante neurochimice, sunt produse de creer intr-o cantitate tot mai scazuta. In cazul acesta, aceste imagini pornografice nu mai produc nici o senzatie corpului. “Ca rezultat, frati batrani nu mai pot fi ispititi de diavolul cu asemenea pacate”.

 2). Sexul:

 In secoloul nostru asa cum stiti, sexul inainte de casatorie la adolescenti, este acceptat si ploriferat pe toate caile posibilile. In unele scoli de exemplu, profesori nostri ni-l sugereaza studentilor, pentru ca s-a constatat ca acesta ar ajuta sanatati si dezvoltari corpului. Pentru a se incuraja tot mai mult acesta practica, in mai multe scoli s-a inceput ca sa ni se imparta prezervative, pentru a proteja tinerele eleve ca sa nu ramana insarcinate. Iar in cazul baietilor, pentru a se preveni unele boli transmisibile, care apar dupa mai multe contacte de acest gen cu persoane diferite. In timp ce pastori din bisericile romane, se feresc ca sa puna in discutie asemenea subiecte, profesorii nostri fara nici o retinere ne pune ca sa ridicam o mana in sus, toti cei care inca NU am experimentat asa ceva in viata nostra. Din sutele de tinerii, cei cativa care am ridicat o mana sus am fost foarte putini, ca rezultat toata clasa a inceput sa rada in hohote. Din cate am realizat noi, societaea in care traim, educatia din scoli, pornografia, cat si lipsa oamenilor Lui Dumnezei din viata tinerilor crestini, sun factori principali care duc uni tinerii romani la comiterea acestui pacat. Tragedia mare este, ca sexul comparat cu pornografia, prezinta un pericol mult mai mare pentru generatia tanara din bisericile romane. Tinerii care au cazut deja intr-un asemnea pacat, de data aceasta eii nu se vor mai duce la pastori dansilor, ca sa-si maruriseasca pacatele cerandu-le sprijin si ajutor; ca nu cumva acestia sa-i predice de la amvon, sau sa le spuna faptele urate viitorului sot sau sotie, afectandu-le casatoria. O alta problema este, tinerii care au experiment deja asa ceva in viata lor, aceasta practica a devint o adictie si o obsesie. Ca rezultat, celor mai multi le este foarte greu sa se mai opreasca de la comiterea acestui pacat.

 Da stim ca multi ne spuneti: “de ce va lasati ca sa cadeti intr-un asemenea pacat?” Am vrea sa stiti ca in lume noastra, pentru ca un tanar sau o tanara sa cada intr-un asemenea pacat, este foarte simplu. Este suficient ca la un restaurant sau la o petrecere un prieten sau o prietena, sa-i puna celui in cauza o substanta sau o combinatie de substante (legale sau ilegale), in cafea sau in bautura racoritoare. Odata ajunsi intr-o stare de confuzie, iar mai apoi intr-o inconstienta temporara, cei in cauza pot fi transportati cu usurinta in locuri nedorite. Cu toate ca acesta actiune iresponsabila a unor tinerii este pedepsita prin lege, in majoritatea cazurilor victimele aleg ca sa nu mearga la judecata, ca nu cumva sa se afle comunitatea romana ce s-a intamplat cu eii. Ca rezultat acel act involuntar, a avut repecursiuni foarte grave in viata celor mai multi. Nu putini tinerii au cazut intr-o depresie severa, care le-a afectat viata si sanatatea. Datorita faptului ca in bisericile romane, in asemenea cazuri nu exista nici un suport spiritual, mai toti dintre acesti adolescenti, s-au retras pentru todeauna din randul tinerilor crestini. Intrebarea noastra este: “cum isi va putea pastra tanarul curata cararea, in asemnea imprejurari?” Desigur ca raspunsul nu o sa-l gasim: in scoli, la televizor sau pe internet. Nu o sa-l gasim nici in familie, pentru faptul ca celor mai multi tinerii le este foarte greu ca sa mearga la parinti dansilor, cu asemenea probleme. In realitate raspunsul ar trebui sa-l gasim in biserica. Si cand spunem biserica, se intelege pastori si lucratorii nostri, care in asemnea imprejurari cu multa dragoste si cuvinte pline de intelepciunea Lui Dumnezeu, se ocupa cu daruire de generatia tanara. In realitate raspunsul se afla in gura sfintilor, se afla in gura marilor nostri duhovnici. Problema mare in bisericile romane este, “ca asa cum ati putut realiza si de la conventia anuala”, duhovnici nostri nu au timp pentru generatia tanara. Cei mai multi dintre dumnealor, se ocupa doar de frati batrani, “care datorita varstei inaintate nu mai pot fi ispititi de diavolul cu asemnea pacate”.

 3). Homosexsualitatea:

 Homosexsualitatea dupa parerea noastra este un act anormal, care creaza relatii emotionale imorale intre persoane de acelasi sex. Pana in prezent, noi nu stim nici cel putin un tanar roman, care s-a fii cazut intr-un asemenea pacat. Este adevarat si faptul, ca noi nu mergem in asemenea locuri si ne ferim de asemenea oameni. In cazul acesta, nu avem de unde sa stim cine frecventeaza asemenea localuri. Cu toate acestea ne simtim obligati ca sa va scriem, pentru ca in realitate acest “fux demonic” care ia proportii tot mai mari de la un an la altul, prezinta un pericol foarte mare si pentru generatia tanara din bisericile romane. Asa cum cei mai multi deja stiti, atat in scoli, la televizor, cat si in viata de toate zilele, acesti oameni (bolnavi mintal dupa parerea noastra), sunt tot mai acceptati si popularizati pe toate caile posibile, de media si societatea in care traim. In ce priveste faptele dansilor mizerabile, acestea sunt acceptate si explicate de catre oameni de stiinta (din domeniul medical), a fi ceva normal si firesc in viata unor oameni. Datorita acceptari, popularizari si suportului moral primit din partea celor mai multi, in ultimi ani numarul lor a crescut foarte mult. Se estimeaza ca la ora actuala, mai bine de 25% din populatia Americi ar fi gay. Ca rezultat, in mai multe orase din America si Canada, acestia si-au deschis organizatii bine structurate si biserici bine organizate. Deasemenea, pentru a se incuraja tot mai mult aceasta forma de viata, politicieni a mai multor state, le-au dat acestor oameni si drepturi egale in casatorie.

 Tragic este faptul, ca in timp ce conducerile bisericilor romane, “din lipsa de intelepciune” se ocupa doar de frati batrani, aceste organizatii demonice “renunta inteligent la frati batrani si investesc tot ce au (chiar milioane de dolari), pentru a atrage tot mai mult generatia tanara”. Uni dintre acesti oameni, datorita bolilor transmisibile care au aparut printre eii, platesc chiar mii de dolari pentru a atrage un singur tanar curat. In timp ce o lume intreaga incearca sa ne convinga, ca totul este ceva firesc si normal, si nu-i pacat, noi credem ca ar fi bine ca si pastori romani din bisericile noastre, sa puna in discutie asemenea subiecte, explicand Biblic acest mare pacat al zilelor de pe urma. Din cate stim noi, pastorul Cornel Avram Presedintele Uniuni, din cand in cand prin unele biserici, le predica fratilor romani despre pericolul homosecsualitati. Noi il felicitam pentru aceasta, si-l incurajam ca sa continue aceasta lucrare, foarte importanta pentru secolul in care traim. Problema mare pe care o avem cu dansul este, ca dumnealui predica homosexsualitatea in limba romana fratilor batrani, “care datorita varstei inaintate, nu mai pot fi ispititi de diavolul cu-n asemenea pacat”. In realitate, tinerii sunt cei care trebuiesc educati in sensul acesta, in nici un caz frati batrani.

 4). Drogurile:

 Drogurile asa cum stim, sunt o problema majora a omenirii din secolul nostru. Aceste substante artificiale odata absorbite de organism, perturba una sau mai multe functii importante din corp. Pentru inceput ele produc senzatii placute, senzatii de fericire si armonie, iar dupa un timp influenteaza negativ starea de sanatate, sentimentele si perceptia celor ce le consuma. La cei avansati, consumul abuziv le provoca tot felul de tulburari: 1) Fizice, atunci cand, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dauneaza organismul. 2) Psihologice, atunci cand au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de adaptare sociala. Datorita acestori factori, ele sunt o problema majora care pune sub semnul intrebarii, atat viitorul societati in care traim, cat si al generatiei tinere. Cu toate acestea, la nivel de stat drogurile sunt tot mai tolerate si acceptate. Ca rezultat, in mai multe state o parte dintre acestea au fost legalizate. In randul organizatiilor non-guvernamentale sau crestine, se folosesc tot felul de strategii pentru stoparea consumului si a traficului de droguri, din randul membrilor. In bisericile americane de exemplu, s-au format mai multe echipe de voluntari bine instruiti, care au organizat activitati de sensibilizare si educare a tinerilor din bisericile dansilor. In bisericile romane pana in prezent, cu toate ca drogurile sunt deja o problema majora, nu se face absolut nimic pentru prevenirea si educarea tinerilor in sensul acesta. Stragedia pastorilor romani este forte simpla, drogurile sunt un motiv in plus pentru a putea scoate tinerii, afara din bisericile dansilor.

 Problema mare a tinerilor consumatori este, ca drogurile sunt o “adictie” si se pot procura foarte usor. In ce priveste metodele de atragere a clientilor, acestea sunt destul de avantajoase pentru cei ce le consuma. Pentru incepatori de exemplu, in multe cazuri acestea sunt oferite gratuit. In cazul celor avansati, preturile sunt inca destul de mici, unele sunt mult mai ieftine si decat alcoolul. Datorita acestui fapt, foarte multi tinerii devin dependenti de ele. In comunitatea romana pana in prezent, foarte putini parinti s-au gandit vre-o data, ca fiii sau fiicele dansilor vor ajunge ca sa consume aceste substante, foarte daunatoare corpului. Datorita acestui fapt, atat la nivel de familie cat si la nivel de biserica, nu se face mai nimic, nici cel putin nu se pune in discutie asemenea subiecte. Ca rezultat foarte multi tinerii, atat din familiile fratilor romani cat si din familiile unor pastori, au ajuns intr-o stare foarte avansata, devenid dependenti de aceste substante artificiale. Tragedia mare este, ca tinerii sub influenta drogurilor ajung ca sa cada in pacate mari, si sunt supus unor injosiri la care in mod normal nu ar consimti asa ceva, niciodata in viata lor. “Ceia ce este foarte tragic in comnunitatea crestina romana, este faptul ca conducerile bisericilor din secolul XXI, in ciuda calamnitatilor spirituale care au loc sub ochi dansilor (atat in familiile dumnealor cat si la nivel de biserica), sub o infuenta demonica greu de imaginat, cei mai multi se impotrivesc cu incapatinare in a ajuta generatia tanara”.

 5). Cluburile de noapte:

 Datorita faptului, ca tinerii sunt dispretuiti, alungati si nu li se da nici o atentie in bisericile romane, cluburile din oras au devenit locul preferat al multor tinerii crestini din America si Canada. In realitate diavolul se bucura de faptul, ca pastorii romani tremura ca noi le vom lua functiile si salarul, iar fratilor romani le este frica ca acceptandu-ne si pe noi, isi vor pierde limba, traditiile si obiceiurile romanesti din biserici. Problema mare este, ca odata cu frecventarea acestor localuri, au aparut si pericolele deja evidente pentru tinerii care le viziteaza. Din nefericire in aceste incaperii mai putin luminate, apar tot felul de persoane straine, cu rele intentii si ganduri necurate, cum ar fii: traficanti si consumatori de droguri, vanzatorii si bautorii de alcool, femeile stricate, homosexsuali si multi alti. Din nefericire, spre deosebire de bisericile romane, aceste localuri primesc tinerii crestini cu toata dragostea si le acorda toata atentia. In cele mai mute cazurii, serviciile si produsele dansilor cum ar fi: alcoolul, drogurile, tigarile, femeile stricate si multe altele, le sunt oferite gratuit tinerilor. Este foarte evident faptul, ca satan nu se zgarceste in a investi tot ce are in generatia tanara, in special in tinerii crestini care s-au pastrat curati. Desigur ca cei mai multi ne v-eti spune: “cand noi i-am scos pe tineri afara din bisericile romane, noi i-am trimes in bisericile americane, ce cauta eii in asemenea localuri mizerabile?” Well, wishful thinking, se vede ca cei mai multi dintre frati romani nu au inteles niciodata, de ce Dumnezeu le cere parintilor “ca sa nu-si intarate copii la manie” (Efeseni 6:4).

 Dupa toate insultele si injosirile aduse la adresa tinerilor, numai un om fara minte ar mai putea sa creada, ca acesti tinerii (care inca nu au ajuns ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu), dupa ce-au fost scosi mai cu forta afara din bisericile romane, vor mai cauta alte biserici. Ceia ce ne uimeste mult de tot in bisericilor romane, atat la cei din conducere cat si la uni frati din randul membrilor, “este lipsa de intelepciunea Lui Dumnezeu” despre care ne vorbesc Scripturile atat de mult. In realitate cei mai multi dintre acesti frati, nu inteleg si nu vad cursele si lucrarea diavolului, care distruge generatia tanara si bisericile dansilor. In ciuda a tot ceia ce se intampla sub ochi dumnealor, cei mai multi aleg ca sa suporte limba si cultura romana, in schimbul salvari tinerilor pentru cer. Noi ne dam seama, ca acesti oameni nu vor realiza niciodata, ca limba dumnealor pe care o protejeaza co asa mare ardoare, a fost lasata de Dumnezeu “NU ca o binecuvantare” ci ca o pedeapsa si un blestem peste omenire (Genesa 11:1). In cazul acesta, “toti cei care se impotrivesc lucrari de salvare a tinerilor romani, eii insusi au ajuns sa fie o pedeapasa si un blestem pentru generatia tanara din bisericile romane”. Da stim, ca asa cum nu a inteles poporul israel si mai mari preoti lucrarea Domnului Isus de mantuire a oamenilor, tot asa nu vor intelege nici pastori romani si uni dintre frati nostri, Lucrarea Lui Dumnezeu de salvare a tinerilor romani.

 In incheere, am dori ca sa va intrebam:

 1). Ce ziceti iubiti frati romani, dupa toate pericolele mari amintite mai sus, care urmaresc tinerii crestini 24 de ore la zi 7 zile la saptamana, ar mai fi cazul ca sa ne mai luptam si cu pastori romani???

2). Daca acesti frati ar fi cu adevarat oameni Lui Dumnezeu, gata ca sa-si dea chiar si viata pentru turma (Ioan 10:11); chear credeti ca ar mai fi nevoie ca ani de zile sa-i rugam, ca sa ne dea si noua 30 de minute din program, pentru a putea fi salvati pentru cer???

3). Comform Scripturilor, chear credeti ca pentru Dumnezeu, posturile si salariile pastorilor romani sunt mult mai importante, decat salvarea generatiei tinere pentru Imparatia Lui Dumnezeu???

4). In ce priveste limba si cultura romana in biserici, dumneavoastra chear credeti ca pentru asa ceva ar fi murit Cristos???

5). In cazul fratilor batrani am vrea sa va intrebam, cate generatii de tinerii romani trebuesc sacrificati, pentru ca acesti o mana de batraneii din bisericile romane, sa fie satisfacuti si multumiti c-au avut totul din belsug???

6). In ce privesc predicile si-n limba engleza in bisericile romane, chear credeti ca este absolut necesar, ca sa asteptam si noi ca si copii lui israel in pustie, inca vre-o 40 de ani pana va muri chear si ultimul batran din poporul roman, pentru a ne pregati intrarea in Canaanul Ceresc???

 O veste buna:

 Dupa toate tragediile care au avut loc anul acesta, va aducem si o veste buna. In lupta noastra pentru salvarea tineriilor romani si introducerea si a limbii engleze in Bisericile noastre, din sutele de Biserici Romane din Statele Unite si Canada, anul acesta inca “cinci” biserici s-au hotarat ca sa accepte tinerii si predici si-n limba engleza la serviciile divine”. Frati din aceste biserici ne-au facut de cunoscut, ca dumnealor accepta tinerii cu toata dragostea si sunt de acord si vad necesar, ca sa ofere acestei generatii tinere “cel putin 30 de minute predica si in limba engleza o data la saptamana, in special la serviciile de duminica seara cand sunt cei mai multi tineri in biserica”. Procedandu-se in felul acesta, tinerii din bisericile dansilor, vor putea intelege cu usurinta Cuvantul Evangheliei si Legile Lui Dumnezeu predicat in limba engleza in bisericile romane. Praise the Lord!!! La ora actuala pe “Lista bisericilor care dau predica si-n limba engleza” avem un total de 20 de Biserici Romane, in care se predica in fiecare duminica si in limba engleza pentru generatia tanara.

 “LISTA BISERICILOR ROMANE CARE ACCEPTA PREDICA SI-N LIMBA ENGLEZA:”

 In anul 2008:

1). Philadelphia Romanian Church, Chicago IL. Pastor Florin Cimpean,

2). Agape Bible Church, Portland, Or. Pastor Avram Berghiano,

3). Bethesda Romanian Pentecostal Church, Troy MI. Pastor Simion Timbuc,

In anul 2009:

4). Bethesda Romanian Church of God, Denver NC. Pastor Beni Bora,

5). Emanuel Romanian Church of God, Anaheim CA. Rev. Dr. Lazar Gog,

6). Christian Agape Church, Vancouver, Canada. Pastor Ted Doru Pope,

7). Emmanuel Church of God, Phoenix , AZ. Pastor Doru Levi Ilioi,

8). Elim Romanian Church, Phoenix AZ. Pastor Steve Boros ,

9). The Oasis of Light Church, San Antonio, TX. Pastor John Blig,

In anul 2010:

10). Church of God of Ridgewood, Brooklyn, NY. Pastor Petru Kokora,

11). Romanian Christian Fellowship Church, Kitchener ON. Canada. Pastor Ioan Szasz,

12). Emanuel Romanian Church of God, Portland OR, Episcop "Dorel Singeorzan,

In anul 2011:

13). Romanian Christian Fellowship, Citrus Heights, CA. Pastor David Muntean,

14). Agape Cristian Church of O.C. Laguna Woods, CA. Pastor Crinisor Stefan,

15). Maranatha Romanian & Multinational Church, Hazleton, PA. Pastor: Dumitru Florinel Asanache.

In anul 2012:

16). New Hope Christian Ministries, Anaheim, CA. pastor: Mike Antemie.

17). Hope Romanian Church, Bellevue, WA. Pastor: Ezechel Suciu.

18). Elevation Jesus-Washington, Kirkland, WA, Pastor Ben Sterciuc.

19). Elim Romanian Church of God, Bellevue, WA. pastor Ovidiu Piscuc.

20). Agape Cristian Church, Peoria, AZ. Pastor Petrica Lascau.

P.S. Daca mai exista si alte biserici romane care accepta tinerii si predica si-n limba engleza, va ruga ca sa ne anuntati.

 Aflam din Biblie ca Dumnezeu intodeauna a avut oamenii Lui, care fara a le fi frica au fost gata sa faca absolut totul, pentru a duce la indeplinire Lucrarea Lui Dumnezeu de salvare a oamenilor. Acesti pastori minunati si-au inteles chemarea si trimiterea pe care le-a facut-o Creiatorul, au renuntat la obiceiurile si traditile romanesti si au pus Lucrarea Lui Dumnezeu de salvare a tinerilor romani, mai presus de interesele personale. Ii multumim Lui Dumnezeu pentru fiecare dintre dumnealor. Ne rugam, ca Domnul Isus sa le rasplateasca toate eforturile facute in directia aceasta cu viata vesnica. De asemenea, dorim sa le multumim membrilor din bisericile pe care dansi le pastoresc, pentru intelegerea si dragostea pe care o au, fata de generatia tanara.

 In incheierea Raportului nostru pe anul 2012, dorim sa va multumim tuturor suportorilor nostri, pentru rugaciunile dragostea si sprijinul acordat. Pentru cuvintele frumoase si binecuvantarile din suflet, pe care ni le-ati transmis prin mesajele primite. Va multumim pentru incurajari si sustinere, cat si pentru daruirea si implicarea dumneavoastra, in lucrarea Lui Dumnezeu de salvare a tinerilor romani. Multumim ca ne-ati facut loc in sufletele dumneavoastra si ne sustineti in lupta noastra de salvare a generatiei tinere. Multumim bisericilor romane din: America, Canada, Romania, Europa si Australia, care in decursul acestor sase ani ne-ati ajutat in rugaciune. Va rugam ca sa nu va opriti si sa continuati sa va rugati pentru noi, ca Dumnezeu sa se indure si de generatia tanara din bisericile romane din diaspora. Cu ocazia acestui sfarsit de an, Tinerii Romani Americani transmite salutari sfinte si pline de dragoste tuturor fratilor romani de pretutindeni, un an nou si binecuvantat cu Domnul Isus, cat si multa sanatate si prosperitate pe anul 2013. “Happy New Year to all of you. Multa Pace va dorim.”

Lasati un mesaj Tinerii Romani Americani

http://tineriromaniamericani.wordpress.com/

tineriiromaniamericani@yahoo.com