conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița
Cuprins:
1. Belciug, în „râtul”
porcului
2. Belciug, în nasul
taurului
3. Piercing-urile de pe
corpurile oamenilor moderni
Bibliografie
Rezumat. Pe parcursul unei singure generații, a celor care acum avem în jur de 80
de ani, s-au produs schimbări atât de neimaginat pe timpul copilăriei noastre,
dar care sunt și incredibile de actuala generație despre ceea ce a fost. Dacă
i-aș întreba pe tinerii actuali, cu inel în nas, ce au în comun cu porcii de pe timpul copilăriei mele, s-ar simți foarte
jigniți de întrebare, unii putând deveni chiar agresivi. Dacă însă i-aș întreba
pe tinerii actuali, cu inel în nas, ce au în comun cu taurii
de pe timpul copilăriei mele, s-ar simți mai puțin jigniți de întrebare, dar
mai mult și nedumeriți și interesați de răspuns. Prin acest articol voi
prezenta răspunsul la aceste întrebări.
1. Belciug, în „râtul” porcului
Pe vremuri, la țară se
spunea că se pune sârmă, adică belciug, în „ticul”
porcului, sau în „râtul” porcului.
Despre „râtul” porcului se spunea mai mult atunci când
porcul, neavând sârmă în nas, râma prin pământ, dădea cu „râtul”.
Belciugul, care se introduce în râtul porcului, era dintr-o sârmă de metal.
Fără belciug în rât, în
ticul său, porcul făcea multe pagube, precum:
1) coșarea / țarcul,
cocina în care se ținea porcul, fiind, în general, din paiante de lemn cu
pământ amestecat cu balegă de vită și cu paie, era distrusă în mare parte de
porc prin lovirea cu râtul;
2) râma prin pământ, pe
oriunde avea acces, făcând numeroase gropi, unele destul de mari;
3) având belciug (sârma)
în nas, de câte ori porcul dorea să lovească sau să scormone cu râtul, sârma
din nas îi provoca dureri și porcul renunța.
Introducerea belciugul în
râtul porcului se făcea:
1) la porcii mici (la
purcei), de un singur om;
2) la porcii mari, de mai
mulți oameni:
1) pentru fixarea
porcului;
2) pentru evitarea unor
eventuale mușcături din partea porcului, se introducea și se ținea în gura
acestuia un obiect, pentru orice eventualitate ca acesta să nu mai poată mușca
oamenii;
3) cu o sulă se făcea o
gaură (nici vorbă de anestezie pe acele timpuri) în narea porcului, după care
se introducea o sârmă;
4) un piroi (care este un
cui mai gros) se ține lângă narea porcului, între cele două brațe ale sârmei
(care trecea prin narea porcului), după care sârma se răsucea de câteva 3 – 4
ori.
Unele persoane, pentru a
fi mai sigure că nu vor mai avea stricăciuni de pe urma porcului, îi puneau și
câte două belciuge, câte unul în fiecare nare.
De obicei, belciugul se
introducea în râtul porcului când acesta era mic, când era purcel.
Erau și cazuri când sârma
(belciugul) din „ticul”, din „râtul”, din nasul
porcului se rupea pe parcurs și îi cădea, caz în care i se punea alt belciug,
operațiunea fiind mai grea și mai periculoasă la porcii mari.
Îmi aduc aminte de aceste
practici din timpul copilăriei, petrecute la țară, aproape de fiecare dată când
întâlnesc persoane, aproape de toate vârstele, dar în special la cele tinere și
de sex feminin, care și-au pus un inelul în nas,
prin perforarea nasului, de care se simt
foarte încântate.
În ziua de azi, un inel
în nasul unei persoane, cunoscut și sub numele de piercing nazal, este considerat și
purtat atât ca o bijuterie, cât și ca un semn de „modernism”.
Nu am văzut, dar am auzit
despre o persoană care avea și ea un inelul de aur în nasul său, la fel ca belciugul de aur pe care
îl avea și porcul său de companie la râtul lui.
● Stai,
Belciuge, locului,
Și-n nasul stăpânei,
Și-n râtul porcului!
● O fi porcul
prost,
Dar cu belciug
de aur la râtul
său,
Ca și al stăpânei sale de
companie,
Urâtul a devenit frumos și
prostul fudul și modern.
● „Inel de aur în râtul porcului, aşa este
femeia frumoasă şi fără minte”. (Solomon 11.22)
2. Belciug, în nasul taurului
Pe timpul copilăriei mele
(eu fiind născut pe 20.04.1948) aproape că nu exista taur care să nu aibă
belciug, inel, „piercing” în nas.
Și acum, la oamenii în
vârstă de la țară, imaginea de taur este practic inseparabilă de inelul filetat prin
septul nasului acestui animal foarte periculos.
Inelul este introdus prin septul
nazal, zona dintre nări, și rămâne fixat acolo pe întreaga viață a taurului.
Prin sfoara legată de inelul montat în nasul
taurului, manevrată de om, se permite un control al
animalului de către om, când taurul este scos afară din grajd, dar fără ca
riscul să dispară 100%.
Deci, inelul nazal se aplica la tauri ca mijloc de
constrângere a acestora pentru evitarea accidentelor.
Dintre foarte puținii oameni care, în inconștiența
lor, au neglijat sau au amânat montarea belciugului în nasul tânărului taur,
unora această neglijență le-a fost fatală, fiind omorâți de taur.
Spre exemplu, în satul Lăcrița, în anul 2018, Rusu
lui Mărgineanu, un om de aproape 2 metrii și vânjos, era la câmp cu 7 – 8 vaci
și cu un taur „foarte bun”,
care nu dăduse niciodată vreun semn că ar putea să fie periculos, fapt pentru
care a tot neglijat să-i monteze un belciug în nas.
Fiind singur cu animalele pe câmp, nu s-a putut
stabili în ce împrejurări acest „taur așa-zis bun” și-a omorât stăpânul, care a
fost găsit mort acolo, pe câmp, autopsia confirmând moartea survenită prin
lovirea sa de taur cu coarnele.
Acum nu mai este nici un pericol din partea
taurilor deoarece nu numai în acest sat, dar nici în toată comuna (Robănești),
și nici în alte comune nu mai există nici cel puțin un singur taur.
De mai mulți ani, însămânţările se fac pe cale
artificială, la vaci şi la viţele, și nu numai la acestea.
3. Piercing-urile de pe corpurile
oamenilor moderni
Piercingul
nazal, sau inelul nazal, este o formă de bijuterie corporală care se poartă în
nas, de obicei în septul nazal sau în aripa nasului.
Acesta poate fi un cercel sau un stud, cu diferite opțiuni de materiale și modele.
În trecut, piercingul nazal avea semnificații
culturale și religioase, iar în prezent, este o formă de expresie personală și
decorativă.
Un piercing stud pentru
nas constă într-un mic cristal care este fixat pe o tijă scurtă și dreaptă.
Tija trece prin perforația nazală și se închide, de
obicei, cu un mic mecanism de siguranță pe partea opusă.
Stud-urile sunt disponibile într-o varietate largă
de materiale, de la oțel chirurgical și titan, până la aur și argint, și pot fi
încrustate cu o varietate de pietre prețioase sau semiprețioase.
Nu oricine are curajul de a-și pune un pierce în cele
mai diferite părți ale corpului.
Sunt persoane care vor ca toată lumea să știe că sunt
o persoană îndrăzneață, dezinhibată și atrasă de tot ce înseamnă artă corporală
modernă, fapt pentru care își fac un piercing!
Aceasta este considerată o formă modernă de
manifestare a propriei personalități, de care nu le este frică, mai ales că
procedura prin care trec este una destul de simplă.
Dacă unele persoane nu reușesc să devină cunoscute
și apreciate ca oameni de succes prin puterea minții lor, își pun un inel în nas, în buric, în sprânceană, în sfârcuri,
în nas, în obraji și / sau în zonă intimă, în funcție de preferințele pe care
le au!, și numai astfel ajung persoane „interesante”, dar „numai interesante”,
nu și apreciată și admirată de oamenii decenți.
Deci, motivul principal este că
femeile și/sau bărbații care nu reușesc să se facă remarcați prin munca lor, care
nu reușesc să atragă atenția prin vreo realizare bună, recurg la piercing-uri,
în special la cele care produc o „senzație-șoc” asupra celor care îi văd.
La fel ca în cazul femeilor, nici
bărbații nu au limite, când vine vorba despre piercing-uri: de la șiruri de
inele de-a lungul glandului până la piercing-uri în scrot.
Unii bărbați își fac piercing-uri
în vârful penisului, atât verticale, cât și orizontale.
A se vedea în acest sens https://www.dw.com/ro/piercing-%C3%AEn-zonele-intime-%C3%AEn-scop-compensatoriu/a-50264457
Există oameni care sunt
dependenți de piercing-uri, precum sunt unii de droguri.
Unii au chiar și 20-30 de inele
în scrot.
Nici femeile nu se lasă mai
prejos.
Unele își introduc inele în
labiile mici, pentru a le extinde, și există persoane care exagerează masiv.
Piercing-urile
au devenit ca niște droguri, care merg până la practici extreme, inclusiv cu
mari riscuri pentru sănătate și chiar pentru viața celor care recurg extreme în
purtarea acestora.
Așa
se explică și cum s-a ajuns la practicarea și a limbii de șarpe.
Procedura
presupune crearea unui orificiu vertical în mijlocul limbii și introducerea
unei mici baghete care are la capete câte o bilă.
Limba de șarpe este la modă în rândul adepților
culturii gotice.
Aceștia își crestează limba în două.
Iar pentru că medicii nu fac așa ceva, mulți își
taie limba singuri sau își roagă prietenii să o facă.
Acești oameni sunt în căutare de altceva, de ceva
nou, care să le aducă mai multă adrenalină decât un piercing.
Multe studii au demonstrat că cei care recurg la piercing-urile
extreme (până la sadism, masochism, sadomasochism etc.) au serioase
probleme de natură psihică și / sau sexuală.
Pericolul este mare și la persoanele care suferă de
tulburarea de personalitate borderline și au tendințe de automutilare.
Tulburarea de personalitate borderline,
cunoscută și ca tulburarea de personalitate instabilă emoțional, este un tipar
pe termen lung de comportament anormal caracterizat prin relații instabile cu
alte persoane, simț instabil al sinelui și emoții instabile.
Adesea are loc un comportament periculos și auto-vătămarea.
Acești oameni încep să-și facă singuri piercing-uri
și nu au o problemă nici în a și le face singuri.
Nu au nici o limită în a folosi lama de ras sau a
se automutila cu alte obiecte.
În primul rând este vorba aici de durere.
La oamenii cu anumite boli psihice, durerea îi
ajută, este un fel de terapie care îi face să iasă din anumite stări.
urmări pe termen lung ale piercing-urilor.
În multe cazuri particulare s-a ajuns la
distrugerea unor nervi sau la infecții, care apar mai târziu.
Nefiind tratate rapid, bacteriile provocate de piercinguri pot
ajunge în sânge, provocând complicații grave, precum la endocardită, inflamația
mușchiului inimii, sau chiar abcese la creier, cu grave riscuri pentru sănătate
și chiar pentru viață.
Și totuși, se pune următoarea întrebare: cunoscând care sunt aceste grave riscuri pentru sănătate și chiar pentru viață, cât de inconștient trebuie să fii pentru a mai recurge la aceste piercinguri ?!
01.07.2025
Bibliografie
https://www.dw.com/ro/piercing-%C3%AEn-zonele-intime-%C3%AEn-scop-compensatoriu/a-50264457
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu